De facto, după Putin, generalul Serghei Şoigu este cel mai puternic om de stat, de la Moscova

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pe 7 octombrie 2020, preşedintele Vladimir Putin va împlini 68 de ani. Nu oricum, ci după un referendum care i-a prelungit posibilitatea de a mai rămâne mulţi ani la Kremlin. Cu manifestanţii opoziţiei rapid anihilaţi de forţele de ordine. Şi cu un recurs repetat la manu militari. Cum este şi decizia  anunţată vineri dimineaţă, de Ministerul rus al Apărării, conform căreia 150.000 de militari au fost scoşi...la încălzire.

Putin i-a invitat subtil pe potenţialii săi succesori, ca să facă un duş politic rece şi apoi să îşi continue acţiunile profesionale pe posturile avute acum, nu se ştie până când. Şi a ironizat, din nou, NATO - a cărui obsesie deja tradiţională este să tot organizeze exerciţii menite a reitera determinarea aliaţilor pentru apărarea Lituaniei, Letoniei şi Estoniei - prin noile exerciţii de amploare derulate cu forţe adecvate în districtele militare din sud-vestul Rusiei. 

Districtul vestic, marcat cu roşu, pe harta de mai jos este destinat şi atenţionării Belarus că mai sunt trupe ruseşti, staţionate în această ţară, deci are cine să apere acolo interesele Moscovei, chiar dacă preşedintele Alexander Lukashenko  mai crede că azi ar fi imposibilă începerea unui război neaşteptat. 

Iar districtul sudic, marcat cu maro, tot pe harta de mai jos, are destinaţia de a fi un factor de presiune psihologică asupra fostelor republici sovietice limitrofe, cu efecte militare vizibile în Georgia şi Ucraina şi cu atenţionarea repetată, inclusiv prin vocea ambasadorului rus de la Chişinău, a momentanilor administratori politici ai judeţelor dintre Prut şi Nistru, ca să menţină direcţia Est şi să renunţe la opţiunea democratică, spre Vest şi cea la aspiraţia tot mai pragmatică, de reîntregire naţională. 

image

În mod evident este faptul că nicio ţară din sud-vestul Rusiei nu şi-a propus şi nici nu ar avea forţa necesară de a pune în pericol securitatea acestui stat nuclear. 

Dar politica arătării pisicii, celor dependenţi de mentalitatea ex-sovietică dă bine la opinia publică internă, într-un context în care, aşa cum arată graficul inserat mai jos şi realizat de Yuri Levada Analytical Center, un centru respectat pentru sondajele sale credibile, rata de aprobare a lui Putin are fluctuaţii care vorbesc de la sine despre modul în care populaţia informată a Federaţiei Ruse percepe scopurile şi finalităţile reale ale deciziilor luate la Kremlin.

image

Rata de aprobare a lui Putin, conform Centrului Levada.

Organizarea recentei parăzi militare de la Moscova, aproape impecabilă, înainte de referendum şi alarmarea, acum, a 150.000 de militari din forţele terestre, aeriene, navale, inclusiv din infanteria marină a scos, din nou în evidenţă, pe adevăratul numărul 2 în statul rus, respectiv Sergei Kuzhugetovich Şoigu, mai tânăr cu doi ani decât Putin, general care conduce, din 6 noiembrie 2012, ministerul armatei ruse, deci a supervizat operaţiunea de excelenţă a Spetsnaz / Speţnaz / forţele speciale ruse, care au cucerit "en fanfare" peninsula Crimeea, doar două victime fiind consemnate, un militar ucrainean şi unul rus. Şoigu este apreciat de preşedintele Rusiei pentru echilibrul, eficienţa şi stilul său ofensiv, cu aprobările anterioare, date de la Kremlin. Să nu uităm că pe 24 august 2019, Serghei Şoigu se întâlnea, din nefericire, în oraşul românesc Chişinău, cu temporarul coordonator administrativ al judeţelor dintre Prut şi Nistru, Товарищ Igor Dodon, care de atunci zburdă tot mai vesel, fiind sigur că va fi reales de cei obişnuiţi să stea oarecum în două luntrii. 

Cele patru sute de avioane şi cele peste o sută de nave militare destinate exerciţiului complex ordonat de Putin, fără nicio înştiinţare prealabilă, măcar a statelor vecine, se vor da în spectacol în Marea Neagră şi în Marea Caspică, spre luarea aminte de către ţările riverane, unele cu amintiri deloc plăcute despre anterioara ocupaţie militară sovietică şi despre actuala prezenţă militară rusă, pe teritoriile unor republici teoretic independente, dar practic aflate sub Cnutul maicii Rusia, cum scria conaţionalul Cristian Negrea, în tomul său, cu acest titlu.

Este o glumă bună precizarea Ministerului rus al Apărării conform căreia amplul exerciţiu militar ordonat de Putin vizează capacitatea armatei de a asigura „securitatea în sud-vestul Rusiei, unde rămâne o ameninţare serioasă de terorism”, precum şi pregătirea pentru exerciţiul militar complex Caucaz-2020.

De ce? La capitolul terorism, Compania rusă Wagner Group a dat lecţii adversarilor din Siria şi Libia, devenind o structură de preluare, instruire şi finanţare a luptătorilor cu convingeri islamice, din sudul Rusiei, meniţi să îşi consume energiile departe de graniţele federaţiei unde au văzut lumina ochilor.

Recenta modificare a Constituţiei Federaţiei Ruse îi permite preşedintelui Vladimir Putin să îndeplinească încă două mandate de şase ani, după expirarea mandatului său în 2024. Iar sprijinul constant oferit de braţul său de...fier, generalul Serghei Şoigu constituie, cel puţin până în acest moment, un argument forte, în sensul că Moscova nu crede în lacrimile opoziţiei şi Putin rămâne ţarul temut pe mai departe.

Dincolo de cele prezentate mai sus se cuvine a se vedea şi opinia unui atent observator al Europei de Est, atât în imaginile video de mai jos, cât şi în esenţa scrisă a viziunii sale despre Rusia.

Dr. Răzvan Munteanu:

''Referendumul din Rusia nu a vizat doar reformele ce urmăreau menţinerea lui Putin la putere. El a propus o serie de reforme socio-economice extrem de importante, pentru cetăţenii ruşi. Aici a fost un element de propagandă foarte bine gândit, care urma să îi determine pe alegători să iasă la urne. Avem trei tipuri de politici care s-au dezvoltat ca urmare a acestui referendum. 

Este un prim pachet de măsuri, care priveşte mărirea pensiilor, a salariului minim ş.a.m.d. Apoi au fost avansate o serie de reforme ideologice, cum sunt cele ce vizează partea culturală, religioasă - introducerea lui Dumnezeu în Constituţie -, promovarea Rusiei ca a treia Romă şi apărătorul creştinismului etc. Iar în final sunt reforme politice, care, practic, resetează mandatele oricărui preşedinte, care a condus Federaţia Rusă, după 1990. 

În acest context, evident că răspunsul a fost DA sau NU, pentru toate aceste tipuri de reforme. Era clar că populaţia care va fi prezentă la vot va susţine acest referendum. Singura miză pe care Vladimir Putin a avut-o a fost aceea a unei prezenţe numeroase la vot, care să îi confere legitimitatea de care are nevoie, pe plan internaţional. 

Noi avem nevoie de o Federaţie Rusă cu care să putem dialoga, cu care să putem face business. O federaţie care să găsească o modalitate de dialog atât cu România, cât şi cu Ocidentul. Nu este cazul, în momentul de faţă. Este şi greu, deşi s-ar putea scrie o carte voluminoasă, în care să se explice de ce Rusia nu poate să discute cu democraţiile consolidate, pe baza unor valori comune. 

În ceea ce priveşte popularitatea lui Putin, lucrurile sunt discutabile. Evident, toate sondajele organizate de instituţii finanţate de stat îl dau pe Putin cu o susţinere de 65 la 70%. Însă, în realitate, lucrurile s-ar putea să nu stea chiar aşa. Vedem cât de greu gestionează Federaţia Rusă această pandemie. Ştim foarte bine că în Rusia au fost trei sau patru medici care au spus că "nu ne încadrăm, nu avem posibilităţile naţionale de a rezolva această pandemie, cum ar trebui". Şi toţi au căzut, ulterior declaraţiilor, de la câte un balcon, în mod subit... 

Rusia are nişte probleme foarte mari. PIB-ul pe cap de locuitor în România este mai mare decât acela al Federaţiei Ruse. Rusia are ambiţia să fie o superputere globală. Noi vedem Federaţia Rusă activă, din punct de vedere militar, în Ucraina. Singurul portavion aflat în dotarea marinei militare ruse, Amiral Kuznetsov, de câte ori îl scot în larg, îl aduc la ţărm, înapoi, în fum... Rusia nu este atât de puternică, pe cât îi place ei să pară. Şi noi cădem tot timpul în acest narativ, că tot ce se întâmplă rău a făcut Rusia. Nu este implicată în tot ce i se atribuie, dar evident că Moscovei îi convine să pară atât de puternică. 

În acest context, popularitatea lui Putin scade, uşor, uşor. Yuri Levada Analytical Center, singurul centru rus de evaluare sociologică, oarecum independent, din Federaţia Rusă, îl poziţionează pe Putin cu 20 la 25% încredere, în momentul de faţă. Apogeul popularităţii lui Putin a fost atins în momentul invadării peninsulei Crimeea şi alipirii acesteia la Federaţia Rusă. 

Pe Putin îl sprijină singurul grup de putere care este lăsat să acţioneze în Federaţia Rusă. Avem nevoie de o Rusie stabilă, dar cooperantă. 

În momentul de faţă asistăm la o dispută directă între Republica Populară Chineză şi SUA, la nivel geopolitic, pe plan global. Miza ar putea să fie, atât pentru Beijing, cât şi pentru Washington D.C.: Cine transformă Federaţia Rusă într-un junior partner? (Un partener junior, într-o afacere este cineva care are un nivel redus de implicare, recompense, autoritate şi risc asumat în comparaţie cu partenerii seniori.) Adică: Cine ia Rusia de partea ei?

Oficial, până acum este China, dar lucrurile se pot modifica, pe parcurs. Istoria ne-a arătat că atâta timp cât doi actori geopolitici, două imperii, două state puternice, cu interese mari sunt vecini este greu să se ajungă la o balanţă de putere şi va exista, tot timpul, o situaţie tensionată între ei.

Dacă privim, în momentul de faţă spre Siberia, care este o zonă vastă - ce se învecinează cu China -, cu o populaţie de peste un miliard de locuitori ( mai precis peste 1,4 miliarde de cetăţeni) înţelegem de ce Beijingul tânjeşte către o expansiune a propriei populaţii în arealul siberian. Sunt oraşe, în Siberia, unde la 1 locuitor rus se află 8 locuitori chinezi. Asistăm la o populare masivă a Siberiei, de către chinezi.

Copiii chinezi, din clasa I, pînă la terminarea liceului, sunt învăţaţi că Manciuria este teritoriu chinez. Aici fiind vizată partea din istorica Manciuria, care se află acum în componenţa Federaţiei Ruse.

România, Uniunea Europeană şi NATO trebuie să aibă o voce comună, în ceea ce priveşte relaţia cu Federaţia Rusă. Trebuie să înţelegem că nu este admisibil ca un stat, precum Rusia să poată duce o politică aparte faţă de state precum Georgia, Ucraina, state ex-sovietice aflate în vecinătatea sa apropiată.

Avem nevoie să ajungem la un consens, să generăm un dialog între noi şi să sprijinim, în general, aceste state. Să nu uităm că Ucraina este statul nostru vecin. Trebuie să găsim, la rândul nostru, o zonă de dialog cu Kievul şi să reuşim să creăm politici de dezvoltare comună, care să vizeze interesele noastre.

Nu convine nimănui această politică agresivă, pe care Federaţia Rusă o are, motiv pentru care cel mai indicat ar fi ca aceste sancţiuni economice să se diversifice, atâta timp cât Rusia va anexa orice teritoriu îi convine. Şi aici nu vorbim doar de ameninţările militare clasice, în care vedem în acţiune tancuri şi avioane ale unei puteri străine.

Să nu uităm că Rusia este acuzată şi cred că nu în mod exagerat, de această dată, de o serie de acţiuni subversive, pe care le orchestrează împotriva NATO, contra UE, încercând să destabilizeze aceste alianţe din interior. Moscova este principalul susţinător al mişcărilor naţionaliste din arealul democratic european.''

Nota bene: 

Mulţumesc echipei coordonate de conaţionala Claudia Dima şi concetăţeanului Zeca Lucic pentru sprijinul tehnic util realizării înregistrării video a dialogului cu compatriotul Răzvan Munteanu.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite