Mai întâi, tot mai multe rapoarte oficiale şi mass media de anchetă au relevat sistemul de distribuire al bazelor de pregătire militară şi patriotică ale tinerilor, proiectate cu precădere în lumea slabă, dar şi în întreg spaţiul post-sovietic. Rusia face educaţie ideologică pan-slavă şi velicorusă, pregătire militară tactică şi supravieţuire, pregătindu-şi trupe de asalt pe teritoriul statelor vizate, dar şi zone de recrutare pentru mercenarii şi voluntarii din războaiele secrete şi zonele gri ale lumii. Balcanii de Vest şi spaţiul post-sovietic sunt vizate cu prepodnerenţă, dar aceste instrumente se extind şi spaţiul european şi în Statele Unite.

În Ucraina, după acţiunile de executare a disidenţilor şi personalităţile anti-ruse în chiar centrul Kievului, s-a ajuns la seria de sabotaje în spatele frontului, vizate fiind depozitele de armamente ale armatei ucrainene. În acelaşi timp, într-un Forum militar la Beijing, Ministrul adjunct al Apărării Aleksandr Fomin, a lansat, potrivit presei ruse, neinfirmată la nivel oficial, tema atacului American cu drone la adresa bazei Hmeymim, la 9 luni de la data atacului. Un atac direct, vizând lansarea şi escaladare războiului cu SUA sau un simplu război al vorbelor, bazat pe un fake news, la fel de periculos şi agresiv.


FOTO Arhivă

Precursorii războilui hibrid, în spatele României: tabere de luptă ale veteranilor ruşi în Balcanii de Vest

Presa europeană de investigaţie, dar şi cea locală în statele vizate au dat publicităţii un număr mare de anchete care vorbeşte despre dezvoltarea taberelor de antrenament militar/paramilitar patriotic organizate de către Federaţia Rusă direct, de către organizaţii de veterani şi cazaci din Rusia sau chiar de Companiile militare private ruse, coordonate de către serviciile ruse de informaţii GRU, în statele slave, cu preponderenţă, din Balcanii de Vest. Eurasia Daily Monitor al Jamestown Foundation, The Globe Post sau reţeaua balcanică BIRN au adus detalii şi prezentări ample ale acestor tabere în care pătrund copii de la 12 la tineri de 23 de ani pentru pregătirea ideologică, cea patriotică şi cea paramilitară, de la auto-apărare, fitness la cea militară şi de supravieţuire, toate sub imperiul Lumii Ruse, Frăţiei Slave şi conservatorismului creştin ortodox.

Gradul de extindere al acestor tabere de luptă paramilitare este greu de evaluat astăzi, pe baza datelor privind autorizarea lor de către autorităţile statelor gazdă. De la cea mai cunoscută numită Zlatibor, închisă în august acest an, în localitatea Chayetina din Serbia, la 15 km de graniţa cu Bosnia Herţegovina, la cea din Grodno, în Belarus, la cele din Vasil Nevski din Bulgaria, sau cea din Elektrogorsk, din Rusia, unde sunt duşi copiii veteranilor de război sârbi, toate au acelaşi model şi aceleaşi ţeluri, fiind finanţate de către Ambasade ale Rusiei sau asociaţii de veterani locali pro-ruse, unele de către primării conduse de ultranaţionalişti, altele de către bisericile ortodoxe din statele slave în cauză.

Scopul era să înveţe tinerii să devină „adevăraţi războinici şi apărători al Ţării Mamă“.

Toate taberele dezvoltă şi cultivă afinităţi pro-ruse, ale frăţiei slave şi învăţăminte paramilitare pentru „a pregăti tinerii să fie gata de a efectua serviciul militar“, după cum spun unii. Peste tot, monitorii sunt veterani locali, dar cel mai adesea şi veterani şi generali ruşi, implicaţi în războaiele nerecunoscute ale Rusiei, de la războaiele din fosta Yugoslavie la cele din Estul Ucrainei sau zonele ocupate ale Georgiei, dar şi din Transnistria sau de aiurea, prin lume. Scopul este multiplu: de la cultivarea spiritului anti-occidental şi susţinerea Rusiei la pregătirea punctelor de referinţă şi forţelor pe care să se bazeze un eventual război hibrid rus în aceste state, mergând până la baza de recrutare pentru companiile militare private ruse din războaiele nedeclarate de jur împrejurul lumii. Absolvenţii sunt îndemnaţi să intre în armată şi serviciile de informaţii ale statelor respective.

În cazul taberei Zlatibor, Ministrul sârb de Interne, Nebojša Stefanović, a închis-o pentru a preveni „abuzuri împotriva copiilor şi a limita nemulţumirea publică“, deşi administratorul Željko Vukelić, Preşedintele Societăţii Veteranilor din Războaiele Yugoslave susţine că Ministerul Apărării era informat (fără nici o replică de aici) şi era susţinut de Ambasada Federaţiei Ruse în Serbia. Scopul era să înveţe tinerii să devină „adevăraţi războinici şi apărători al Ţării Mamă“.

Afacerea a început în 2009, cu două organizaţii ruseşti, Stiag şi Frontul Kosovo au început cooperarea cu organziaţia naţionalistă Frontul Patriotic, al veteranilor din conflictele yugoslave. Antrenamentele erau făcute de cazazi ruşi în Vojvodina, Rusia, Ucraina, Belarus, Kazakhstan, unele participând chiar la războiul din Estul Ucrainei din 2014. Apoi în 2015-2016, a început educaţia patriotică şi adoptarea planului până în 2020 pentru educaţia patriotică în Rusia. S-a mai adăugat organizaţia Yunarmia – Armata Tinerilor, dezvoltată de Ministrul rus al Apărării Serghei Shoigu în Armenia, Tadjikistan, Serbia, Slovenia şi regiunea Abkhazia a Georgiei.

Există un anumit consimţământ local pentru asemenea activităţi care amestecă un cocktail, nu întotdeauna coerent, de ideologie.

În total, peste 2000 de organizaţii patriotice s-au dezvoltat, inclusiv în Europa şi SUA. În Letonia, copiii din minoritatea rusă erau trimişi în asemenea tabere din Rusia, conduse de foşti ofiţeri de intelligence militar, în timp ce tabere de acest tip pentru ruşi au fost deschise în Sacramento, California, Statul Washington şi Oregon între 2012-2015. În Kator, Muntenegru, funcţionează Armata Cazacilor Balcanici a generalului Viktor Zaplatin, voluntar în războaiele balcanice, Transistria şi Donbas. Toate combinând Corpul ENOT, o companie militară privată rusă mai puţin cunoscută de mercenari şi trupe paramilitare ruse, cu instructor sârbi şi ruşi deopotrivă.

Educaţia slavă, susţinerea bisericilor ortodoxe, promovarea militantă a ortodoxiei, idei ultranaţionaliste ruse, inclusiv preamărirea monarhiei ruse, crearea tinerilor „soldaţi ai lui Hristos“ pentru a servi „Lumii Ruse extinse“, toate au fost teme promovate în aceste tabere paramilitare. Cu scopul de a deveni „cavaleri ai Crucii“ şi cu implicarea bisericilor ortodoxe ruse şi slave din regiune, s-au dezvoltat 14 organizaţii în Belarus, în Minsk, Brest, Berezino şi Polock, pe lângă cel din Grodno. În Bulgaria s-a dezvoltat Comitetul Salvării Naţionale şi Mişcarea Naţională Bulgară Shipka, cu activitate anti-islamică, împotriva migranţilor şi pentru apărarea frontierelor, în munţii Strandza. Sprijinul aici a venit şi din partea mişcării PEGIDA de extremă dreapta din Germania, dar şi de la moscovitul Igor Mangushev din mişcarea patriotică Svetlaya Rus, care bagă frica în imigranţii din Caucaz şi Asia Centrală alungându-i din casele lor din Moscova şi din întreaga Rusie, aceasta având şi o agendă homofobă, de represiune directă a minorităţilor sexuale.

Există un anumit consimţământ local pentru asemenea activităţi care amestecă un cocktail, nu întotdeauna coerent, de ideologie, de la virtuţile conservatorismului tradiţional religios la idei de renaştere monarhică şi credinţe de extremă dreapta şi xenofobe, cu influenţe neo-naziste ruse şi susţinerea Bisericii Ortodoxe şi a organizaţiilor diverse militariste şi de extremă dreaptă rusă, cele care pregătesc şi recrutează personalul şi mercenarii ce operează clandestin în zonele de importanţă strategică ale Rusiei, în interior vizând combaterea şi anihilarea opoziţiei din acele state, a ideilor liberal-democratice şi al urii faţă de „Occidentul decadent“. Relaţiile etnice slave şi creştinismul ortodox sunt liantul acestor sub-produse ideologice răspândite în taberele paramilitare de antrenament al soldaţilor viitoarelor războaie hibride ale Rusiei.

Sabotaj în vremuri de război: depozitele de muniţii ale armatei ucrainene sar în aer unul câte unul

Lumea tinde să uite tot mai mult că în vecinătatea României, în Estul Ucrainei, se desfăşoară încă un război sângeros, în care zilnic mor oameni. Dar, mai grav, Ucraina însăşi este supusă unor presiuni enorme ale activităţilor subversive ale trupelor ruse, pornind de la acţiunile de eliminare a principalilor duşmani şi disidenţi ruşi, refugiaţi în Ucraina, cu execuţii directe în centrul Kievului, până la acţiuni de sabotaj în spatele frontului, care vizează plantarea de explozibili şi aruncarea în aer a depozitelor de muniţii din interiorul Ucrainei.

Ultimul eveniment a avut loc la Depozitul Ichnya al Ministerului Ucrainean al Apărării din Carnhiv, la 176 km de capitala Kiev în Est. Peste 12.000 de persoane au fost evacuate după ce explozii intense au fost declanşate la depozit, fără ca vreo victimă să fie înregistrată, inclusiv între paznicii militari ai depozitului. Atacul a avut loc la începutul lunii octombrie. Încă de la început, serviciile de informaţii ucrainene SBU au investigat un posibil sabotaj, acceptat şi de Ministerul Apărării Naţionale, mai ales că s-a înregistrat o suită de explozii aranjate în mai multe părţi ale depozitului, atacul fiind declanşat pentru a determina distrugerea totală a muniţiilor, de unde suspiciunea că un accident nu putea avea loc în această formă.

Autorităţile ucrainene au suspendat atunci transportul pe cale ferată şi pe drumurile din regiune şi au închis spaţiul aerian pe o rază de 30 de km în jurul locaţiei, de unde săreau în aer, constant, rachete. De asemenea, aprovizionarea cu gaz şi energie electrică a populaţiei a avut de suferit.

Cu trei zile înaintea atacului, s-a demonstrat ulterior, în urma anchetei conduse de Procurorul Militar Şef Anatoliy Matios, două persoane, bărbaţi, în haine de camuflaj au pătruns pe ascuns în aria depozitului, în jurul orei 2 noaptea, fiind văzuţi de martori oculari. Ei nu au fost prinşi niciodată. Interogatoriile, făcute cu detectorul de minciuni, au relevat concordanţa declaraţiilor pe această temă. La 50-70 metri de depozite cei doi au făcut diferite manevre tehnice neprecizate în jurul perimetrului. Cel mai probabil au fost plantate atunci încărcăturile explozibile dirijate.

Exploziile din 9 octombrie sunt cel de al treilea eveniment de acest tip, ţinta fiind de această dată depozitul Druzhba din districtul Ichnya, regiunea Cernihiv. Anul trecut, un eveniment de acelaşi tip şi magnitudine a vizat cel mai mare depozit al Armatei Ucrainene, depozitul Kalynivka din regiunea Vinnytsa, la 270 km vest de Kiev, la frontiera cu regiunea separatistă nistreană. Atunci, mai bine de 30.000 de oameni au fost evacuaţi când incendiul a cuprins depozitul de muniţie, între care 100 de soldaţi în termen de la unitatea militară care păzea depozitul. Ucraina a închis spaţiul aerian pe o distanţă de 50 km în jurul zonei depozitului. Acţiunea a fost calificată de către autorităţile ucrainene tot drept sabotaj.

Exploziile masive au marcat aria aproape două zile, iar detonarea muniţii s-a succedat la fiecare câteva secunde, cu ciuperci de fum şi rachete aruncate în aer. Două persoane au fost rănite, de această dată. Nici atunci nu au fost identificaţi autorii şi vinovaţii de sabotaj. Mai multe case şi maşini au fost distruse de schijele din explozii. În depozit se aflau mii de proiectile de artilerie, gloanţe, rachete.

Este important faptul că aceste acţiuni nu au afectat direct şi substanţial situaţia din teren a muniţiei de război şi trupelor de la linia de contact din Estul Ucrainei, din regiunile Donetsk şi Luhansk.

După încheierea exploziilor, s-a descoperit faptul că peste 70% din muniţia depozitată la Kalynivka nu a explodat, mai mult, a rămas intactă. Acest fapt a fost pus de către anchetatorii militari pe buna respectare a regulilor de rutină de depozitare de siguranţă şi distanţele între categoriile de muniţii. Deci impactul a fost important, dar redus faţă de posibile aşteptări. Acţiunile procurorilor nu au relevat nici un fel de implicare al personalului de pază al obiectivului în acţiunea de sabotaj, după utilizarea detectorului de minciuni prin care au trecut toţi cei responsabili.

O explozie similară a avut loc în martie anul trecut la depozitul Balakliya, din Regiunea Kharkiv, aflată la 150 km de zona de conflict din Estul Ucrainei. De această dată, s-a înregistrat un deces în urma exploziei. Autorităţile de la Kiev au dat vina pe Rusia, au suspectat un sabotaj, dar nu au putut fi identificaţi făptuitorii eventuali. Cum este depozitul cel mai apropiat de zona de conflict din Estul Ucrainei, aici suspiciunile au părut cele mai întemeiate privind implicarea unor sabotori de profesie al trupelor speciale ruse GRU.

Suma acestor acţiuni ridică probleme majore autorităţilor ucrainene, în perspectiva alegerilor prezidenţiale din luna mai şi a celor generale de la sfârşitul anului viitor. Deşi s-au luat măsuri importante la fiecare din depozitele de armament existente în Ucraina, atât ale Armatei, cât şi ale Ministerului de Interne şi ale trupelor de voluntari, elementele explozive se produc în multiple unităţi din Ucraina şi surprize pot apărea oricând.

Pe de altă parte, este important faptul că aceste acţiuni nu au afectat direct şi substanţial situaţia din teren a muniţiei de război şi trupelor de la linia de contact din Estul Ucrainei, din regiunile Donetsk şi Luhansk. Deşi luptele nu au loc tot timpul, totuşi schimburi de focuri au loc zilnic, în cinci din 15 cazuri fiind vorba despre morţi ca urmare a unor atacuri cu arme interzise, care ar trebui să se afle la locurile de stocare. De altfel, misiunea OSCE de la Kiev a relatat recent despre convoaie cu camioane militare care au trecut frontiera ruso-ucraineană, necontrolată de către autorităţile legitime de la Kiev, cu oameni în uniformele armatei ruse ce aduc arme şi muniţie în Donbas, de unde se aşteaptă oricând o relansare a ostilităţilor.


Donald Trump şi Vladimir Putin FOTO AFP

Rivalitate Kremlin-Casa Albă pe un fake news: atacul american cu drone asupra bazei militare ruse de la Hmeymim

A făcut epocă o ştire de săptămâna trecută, care anunţa o enormitate fără margini, respectiv începerea unei confruntări directe a SUA împotriva Rusiei în Siria, la baza Hmeymim, dacă nu chiar intrarea în al Treilea Război Mondial. O ştire amplificată de către tabloidele din întreaga lume după surse exclusiv ruse, de propagandă, care citau o declaraţie a generalului colonel Aleksandr Fomin, ministrul Adjunct al Apărării al Federaţiei Ruse la cel de-al optălea Forum de Securitate Xiangshan din Beijing, la 25 octombrie.

Forumul, organizat de Ministrul chinez al Apărării, de Asociaţia chineză de Ştiinţe Militare şi de Institutul Chinez de Studii Internaţionale Strategice a reunit reprezentanţi din 79 de state. După cum era şi normal, ştirea a făcut înconjurul lumii şi a marcat o nouă dispută ruso-americană, ba chiar speculaţii că subiectul s-ar afla pe agenda discuţiilor Putin-Trump din 11 noiembrie, din marja reuniunii de la Paris.

De fapt, scandalul a pornit în premieră acum, la peste 9 luni de la incident, după ce reacţia părţii ruse a fost clară, deoarece era vorba doar despre atacuri lansate cu drone improvizate, ca şi dispozitivele explozibile pe care le purtau, fiind manevrate de grupări islamiste şi teroriste asupra bazei de la Hmeymim. De unde a apărut atunci responsabilitatea americană?

Ambiguitatea şi abţinerea de la negarea unui fals nu ar fi utilizate prima oară de partea rusă.

Analiza mai atentă a tuturor ştirilor din domeniu arată trunchiul unic şi comun la emiterii ştirii, despre care nu cunoaştem detalii nici sursă directă şi clară. Doar faptul că ministrul adjunct Fomin nu a negat poate fi o confirmare tacită a existenţei declaraţiei sale, care nu a putut fi confirmată din sursă independentă de cele oficioase ruse. Pe de altă parte, ambiguitatea şi abţinerea de la negarea unui fals nu ar fi utilizate prima oară de partea rusă.

Apoi este vorba despre susţinerea că Statele Unite nu ar fi negat niciodată acest pas. Un nou lucru fals, în care, din nou, tehnica de manipulare rusă e în prim plan. Moscova foloseşte două incidente separate, cel de la 7 ianuarie 2018, când 13 drone au atacat baza de la Hmeymim, şi cel din 21 şi 22 iulie anul curent, când două drone au atacat aceeaşi bază militară. În primul caz, 7 drone au fost doborâte şi 6 capturate şi puse la sol, în al doilea caz ambele au fost doborâte, una la distanţă mare de bază.

Comentatorii părţii ruse pun accentul pe faptul că SUA nu a negat niciodată decât neparticiparea la al doilea atac, acesta nefăcând obiectul afirmaţiei lui Fomin - deşi pare ciudat ca să se vorbească la un forum de specialitate despre acest subiect şi să nu fie luate în discuţie toate cazurile de această natură. În cel de-al doilea caz, purtătorul de cuvânt al operaţiunii Inherent Resolve, Sean Ryan, a declarat că SUA nu are nici un rol în atacurile cu drone de la baza rusă Hmeymim.

Speculaţia a fost că, în primul caz, nu a existat nici o negare a atacului de către partea americană (acuzaţia formală fiind lansată abia la 25 octombrie, altfel). Ei bine, chiar admiţând că afirmaţia din vară a purtătorului de cuvânt al armatei americane nu se referee direct şi explicit la ambele incidente, generalul locotenent Kenneth McKenzie de la US Joint Chiefs of Staff a declarat reporterilor chiar din ianuarie, explicit, într-un briefing de presă de atunci, că Statele Unite nu au nici o legătură cu atacul cu drone de la bazele ruse din Siria. Declaraţia a fost fie ignorată, fie, în mod avantajos, „uitată“ de jurnaliştii ruşi.

Probele acestui atac sunt spusele/comentariile/speculaţiile presei ruse că afirmaţia lui Fomin sigur are la bază rezultate şi studii concrete făcute pe dronele respective, altfel nu ieşea public cu acuzaţii directe şi tranşante. Speculaţiile merg la Sputnik, Tass şi RT în direcţii distincte, dar cât mai departe, unii vorbind despre identificarea traseelor pe care le-au urmat dronele, inclusiv locul în care urmau să lanseze încărcătura, alţii vorbind despre comunicaţiile americane şi urme ale tehnologiei americane în softurile dronelor capturate, care ar fi fost identificate acum.

Disputa are o singură sursă şi o linie de probare dubioasă, linia propagandei ruse.

Relatarea generală de presă e de asemenea confuză: se vorbeşte despre un avion spion American Poseidon 8 care ar fi survolat zona Estului Mediteranei 8 ore în perioada atacului din ianuarie. Însă mediile ruse evită să facă legătura cu atacul din 31 decembrie al trupe islamiste, care a dus la moartea a 2 soldaţi ruşi, în schimb pun – cu temei sau fără, nu avem cum şti – afirmaţia privind coordonarea atacului din avionul american spion pe seama lui Fomin. O afirmaţie despre care nu există date că ar fi reală, că ar fi fost un asemenea avion în acea zonă, cu atât mai mult că ar fi lansat dronele sau le-ar fi coordonat în vreun fel, sau ar fi preluat la un animit punct coordonarea lor.

Din contra, relatările despre Fomin din aceeaşi zonă a media rusă vorbesc, în mod confuz, despre drone lansate de islamişti, despre tehnologie americană/occidentală care nu ar trebui transferată organizaţiilor teroriste şi despre atacuri coordonate şi lansate de către organizaţii islamiste de opoziţie cu care lucrează americanii pe teren în Siria. Fireşte că aceste relatări intră în contradicţie cu ideea lansării dronelor din avion şi coordonarea acestora sau preluarea coordonării lor odată ce au apărut dificultăţi cu contra-măsurilor electronice ale trupelor ruse.

Aceeaşi confuzie forţată şi dorită, de ce nu, e cultivată şi în privinţa obiectivelor dronelor, care ba testau apărarea şi limitele războiului electronic rus, cu sprijinul capabilităţilor radio-electronice americane din jurul Siriei, ba încercau bombardarea pentru a pune în dificultate partea rusă, ba spionau amplasarea S300 din Siria(decizia de livrare a mult mai tardivă, datează din această toamnă abia, iar livrarea a fost raportată acum două săptămâni, nicidecum în ianuarie). În orice caz, disputa are o singură sursă şi o linie de probare dubioasă, linia propagandei ruse, şi nu a fost cofirmată pe nici o direcţie în sensul intrării în mainstreamul mediei mondiale altfel decât prin banala reluare din sursele ruseşti.