Dimensiunea de acum a implicaţiilor pe care le poate avea aderarea Finlandei şi Suediei la NATO ar trebui discutată şi la noi în această perspectivă extrem de interesantă, mai ales că, în acest caz, este una dintre dimensiunile esenţiale pe care s-ar putea baza construcţia noii arhitecturi a securităţii europene. Miza este absolut uriaşă, problemă de o importanţă egală cu cea a discuţiei despre Bosfor, reglementată prin Convenţia de la Montreux cu adăugirile sale ulterioare. Dar Bosforul este doar o strâmtoare strategică la porţile unei mări închise, desigur cu datele sale strategice care acum îi cresc vizibilitatea şi relevanţa politico-militară. Desigur, dar greu de făcut vreo comparaţie cu strâmtoare care desparte Marea Baltică de Marea Nordului, cheia strategică după care ruşii au suspinat pe un ton câteodată extrem de ofensiv de la Petru cel Mare încoace.

Iată harta care explică totul: în caz de conflict sau chiar în prezenţa unei ameninţări credibile, ţările aliate pot închide doar în câteva ore trecerea din Baltica în Marea Neagră a flotei ruseşti a Mării Baltice şi reduce extrem de considerabil capacitatea forţelor militare amplasate la Kaliningrad.

Iată:

Aveţi aici harta mai larg desfăşurată şi unde, în dreapta sus, în Golful Finlanda, vedeţi Sakt Petersburgul. De acolo ar trebui să plece Flota rusă din Marea Baltică şi să treacă mai apoi prin eventualul blocaj asigurat de multiplele instalaţii aparţinând statelor aliate din regiune şi, în final, pentru plăcerea dvs de urmăritori de seriale tv, să ştiţi că ar trebui, în final, să depăşească şi Kattegat (în daneză „Gâtul Pisicii”), punctul de control viking, rămas de atunci cu reputaţia de a fi locaţia esenţială a oricărei arhitecturi de securitate în regiune.

În cazul în care ţările NATO din zonă percep vreo ameninţare din partea Rusei, pe trasul către Marea Nordului vor putea fi activate instalaţiile de apărare de pe cele trei insule  strategic situate pentru a asigura începutul unei descurajări reale, întărind capacitatea generală de apărare a zonei de competenţă NATO.

Perspectivă pentru o foarte posibilă „cursă de şoareci” care să se închidă ermetic şi extrem de eficient. În consecinţă, dacă în caz de conflict prezumtiv cu NATO ruşii ştiu că, aşa cum se întâmplă acum, li se va închide orice acces prin Bosfor şi se va închide spaţiul aerian înspre vest, cu situaţie strategică similară în zona Mării Baltice, atunci ce le mai rămâne?

Iată ruta navală nordică (Northern Sea Route, NSR) cu bazele ruseşti şi cele ale NATO (norvegiene, ale SUA şi ale Canadei la care se vor adăuga cele care vor putea fi amplasate în Finlanda şi Suedia):

După cum vedeţi, logica geopoliticii strâmtorilor se aplică (sau se poate aplica şi aci în caz de nevoie) la ambele intrări/ieşiri ale Rutei navale nordice. Desigur, calea maritimă nordică este cea mai dificilă şi imprevizibilă, atât din motivul evident al condiţiilor meteo şi sezonului de îngheţ, dar şi datorită multiplelor baze militare care, fie şi numai în principiu, sunt organizate pentru a acoperi total teritoriul şi a interzice traficul maritim, inclusiv trecerea submarinelor monitorizate 24/24 prin sateliţii militari de observaţie amplasaţi pe orbite fixe. Totul pentru a securiza cât mai eficient intrările zona strâmtorilor înspre şi dinspre Atlantic şi Pacific.

Acestea sunt mizele, să vedem cum se construiesc jocurile în perioada imediat următoare, timp în care poate fiecare se gândeşte cum să-i întindă celuilalt o cursă de şoareci cât mai eficientă. Preventiv, în scop de disuasiune. Măcar s-o vadă şi să se sperie şi să înceapă negocieri de pace.