Cum a ajuns GRU, serviciul secret militar al Rusiei, să lase urme peste tot

Cum a ajuns GRU, serviciul secret militar al Rusiei, să lase urme peste tot

Sediul GRU

Spionii aflaţi în slujba armatei ruse au ajuns în ultima perioadă tot mai des în lumina reflectoarelor, semn că serviciul, devenit un instrument politic al lui Putin, traversează o reală criză.

Ştiri pe aceeaşi temă

Atacul cu noviciok avându-l ca ţintă pe fostul dublu agent rus Serghei Skripal, operaţiuni cibernetice împotriva Occidentului şi comploturi politice. Sunt cazuri în care GRU, agenţia rusă de informaţii militare, a ajuns pe prima pagină a ziarelor.
 
O situaţie deloc pe placul Kremlinului, având în vedere că, în general, misiunea agenţilor este de a executa sarcini departe de ochii publicului. În plus, această stare de fapt semnalează o criză la nivelul acestei agenţii, care, pe data de 5 noiembrie, împlineşte 100 de ani de la înfiinţare, notează săptămânalul german „Der Spiegel“. 
 
Numai că atmosfera din sediul central al GRU, o clădire modernă situată în nord-vestul Moscovei, rămâne departe de a fi una de sărbătoare, căci acuzaţiile la adresa spionilor curg. „Incompetenţă totală“ şi „neglijenţă fără margini“ au fost doar câteva dintre cuvintele aruncate într-o şedinţă de criză organizată recent de Ministerul rus al Apărării, potrivit presei ruse. „Le lipsea doar o budionovka pe cap!“ (şapcă cu steaua în cinci colţuri după numele mareşalului sovietic Semion Budionîi, n.red.), ar fi remarcat cu sarcasm unul dintre responsabilii prezenţi.
 
De altfel, până recent, puţini erau cei din afara graniţelor Rusiei care ştiau ce înseamnă GRU (Directoratul principal de informaţii). Pentru majoritatea, spionajul rus era sinonim cu agenţia de informaţii interne, FSB, condusă cândva de actualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin.
 
Gafă după gafă
 
Lucrurile s-au schimbat însă în ultima perioadă, după o serie de operaţiuni din care au răzbătut detalii despre implicarea GRU. Spionii serviciului militar rus au lăsat urme în mai multe cazuri. Atacul care l-a vizat pe Skripal la Salisbury, Marea Britanie, atacul cibernetic care a avut ca ţintă Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice cu sediul la Haga, tentativa de lovitură de stat din Muntenegru, infracţiunile cibernetice comise în timpul alegerilor prezidenţiale din SUA şi atacurile informatice care au vizat reţeaua de computere a parlamentului federal german sunt doar câteva exemple.
 
Seria de gafe este, fără doar şi poate, surprinzătoare. Însă o explicaţie pentru aceasta poate fi găsită în istoricul acestei agenţii de spionaj, care nu a avut nicio legătură cu KGB-ul sau cu moştenirea lăsată în urmă de acesta. 
 
Lipsiţi de fineţe
 
Serviciul GRU a fost şi este încă subordonat Statului Major al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse. Are şi ceea ce se poate numi propria sa armată. Trupele speciale ale GRU Spetsnaz sunt forţe de elită antrenate pentru a acţiona pe teritoriu inamic. Acestea servesc şi pentru a atrage noi agenţi. Iar cei care dau randament crescut în Spetsnaz au mari şanse să avanseze rapid în cadrul aparatului.
 
Acesta este motivul pentru care agenţii tipici GRU diferă de omologii lor civili din restul serviciilor ruse de informaţii. Cu alte cuvinte, scrie săptămânalul german citat, cei aflaţi în slujba serviciului de informaţii militare nu sunt tocmai analişti iscusiţi cu bune maniere, ci persoane care avansează rapid social şi cărora le lipseşte fineţea. Pot scăpa rapid de dispozitive explozive, dar se simt mai bine sub focul inamicului decât într-un oraş britanic de provincie ca Salisbury, unde fostul dublu agent rus Serghei Skripal a fost otrăvit cu noviciok. 
 
Influenţă diminuată
 
Spre deosebire de vechiul KGB, GRU nu a fost obligat să treacă în anii ’90 printr-o reformă. Bunăoară, scrie „Der Spiegel“, serviciul de spionaj al armatei ruse nu are nici măcar acum un birou de presă. Totuşi, agenţia a avut de suferit după ce Putin a ajuns la Kremlin, în 2000. În acea perioadă, GRU şi-a pierdut din influenţă în faţa FSB, care a devenit tot mai puternic. Apoi, reformarea radicală a armatei începută în 2008 a lovit agenţia. Iniţial, ministrul Apărării de la acea vreme Anatoli Serdiukov a lăsat GRU fără brigăzile Spetsnaz, care deosebeau serviciul secret de celelalte. 
 
„Ideea era să scape de moştenirea sovietică“, a explicat expertul militar Alexander Golts. „Serdiukov nu a prevăzut atunci că va izbucni un nou Război Rece“, a adăugat el.
 
În 2012, la conducerea Apărării a fost desemnat Serghei Şoigu, unul dintre cei mai puternici şi ambiţioşi oameni din cercul de apropiaţi ai lui Putin. El a inversat o serie de reforme ale predecesorului său, restabilind prestigiul armatei şi deschizând calea spre noi posibilităţi de recrutare şi noi resurse. El a înapoiat GRU trupele Spetsnaz, iar în 2014 „omuleţii verzi“ din aceste brigăzi au devenit celebri pentru rolul lor în operaţiunile din Crimeea.
 
Un rol periculos într-un sistem degradat
 
Dar, până în 2016, spune jurnalistul Andrei Soldatov, GRU a devenit un „instrument politic“. „Armata nu a mai intervenit în politica noastră de la Revoluţia decembriştilor din 1825. Este foarte periculos, iar consecinţele sunt imposibil de prevăzut“, a adăugat el. Dacă Vladimir Putin va continua să utilizeze GRU pentru scopuri neconvenţionale sau dacă deja regretă ideea rămâne de văzut, mai ales în contextul recentelor gafe.
 
Însă aceste greşeli nu sunt specifice GRU. „Întregul sistem de stat s-a degradat“, a explicat Serghei Kanev, un cunoscut jurnalist de investigaţii din Moscova.
 
„Ţara s-a schimbat complet din 2014“ (anul anexării Crimeei de către Rusia, demers urmat de sancţiuni economice internaţionale, n. red.), a punctat Soldatov, „dar noi nu am înţeles asta încă şi trăim ca şi cum totul ar fi exact aşa cum a fost cândva“, a adăugat el.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: