Consecinţele represiunii staliniste. „A fost o sentinţă pe viaţă”: Revenirea acasă, ultima mare dorinţă a copiilor gulagului. De ce întârzie procesul Rusia lui Putin?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Elizaveta Mihailova

Pe vremea lui Stalin, milioane de cetăţeni sovietici au fost treziţi în toiul nopţii şi duşi în lagăre de muncă forţată. Acum descendenţii lor se luptă cu statul rus pentru a obţine dreptul să se întoarcă într-un final acasă.

Alisa Meissner poartă până în prezent pe umeri povara deciziei autorităţilor sovietice de a-i deporta întreaga familie din Moscova pentru originile sale germane.

Ea locuieşte într-un oraş situat la aproape 50 de kilometri de gulagul unde familia ei a fost mutată la scurt timp după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În pofida reabilitării familiei sale, a denunţării deportărilor lui Iosif Visarionovici Stalin şi a destrămării Uniunii Sovietice, această femeie trecută de 70 de ani încă nu a reuşit să se întoarcă la Moscova.

„A fost o condamnare pe viaţă”, spune ea într-un interviu acordat jurnalistului Andrew Roth, de la The Guardian. „Mama mea a murit aici. A fost deportată şi nu a mai putut să se întoarcă niciodată acasă. Eu îmbătrânesc, dar vreau să mai trăiesc. Vreau să trăiesc la Moscova”, continuă femeia, care locuieşte în prezent într-un orăşel din regiunea Kirov, situată la circa 900 de kilometri de capitala Rusiei.

Milioane de cetăţeni sovietici au fost luaţi cu forţa de acasă şi instalaţi în vasta reţea de gulaguri a lui Stalin ca formă de pedeapsă decisă doar în baza unor denunţuri, care mergeau de la infracţiuni reale şi imaginare la nesupunere faţă de regim şi chiar, precum în cazul familiei Meissner, pentru apartenenţă la un grup etnic „de neîncredere”.

„Aşteaptă să murim”

Acum Alisa Meissner şi alţi copii ai gulagului urmăresc cu sufletul la gură o bătălie legislativă care le-ar putea permite la final să primească măcar o mică despăgubire pentru vieţile care le-au fost furate. În cazul doamnei Meissner, victoria în această bătălie legislativă i-ar aduce, poate, un apartament la Moscova.

Dar este o luptă care durează de 30 de ani, îngreunată de disfuncţionalităţi birocratice şi piedici politice. În timp ce lupta se prelungeşte, numărul celor care trebuie despăgubiţi scade dramatic.

„Ei cred că suntem bătrâni şi aşteaptă să murim”, spune Alisa Meissnner.

„Nu putem spune asta cu voce tare, atât de mult am suferit”

Într-o cabană veche de lemn, la cinci ore de mers cu maşina de Moscova, Elizaveta Mihailova aşteaptă la rândul ei dreptatea de 30 de ani încoace. Fiică a unui prizonier al gulagului, a cărui soartă i-a aruncat familia în haos, ea speră ca examinarea unei legi în Parlament să-i permită în sfârşit să revină la Moscova, transmite AFP.

„Continui să mă lupt deoarece părinţii mei ar fi vrut asta. Am promis că voi face tot ce pot”, afirmă această pensionară în vârstă de 72 de ani într-un interviu acordat AFP.

Tatăl Elizavetei Mihailova, Semion, a fost arestat prima oară în timpul Marii Terori staliniste (1937-1938), în timp ce ocupa un post de conducere în industria chimică, pentru participare la o organizaţie contrarevoluţionară. După opt ani într-un lagăr din Orientul Îndepărtat, Semion Mihailov a primit rapid o a doua condamnare de 25 de ani în Siberia, scurtată de moartea lui Stalin în 1953. Familia sa, afectată de interdicţia aplicată foştilor deţinuţi de a locui la mai puţin de 100 de kilometri de localitatea natală, s-a stabilit iniţial în actuala Republică Moldova, după care a revenit în Rusia.

„A fost o dramă pentru familie. Nu spunem asta cu voce tare, atât de mult am suferit”, şopteşte Elizaveta Mihailova.

După o lungă rătăcire, femeia a ajuns acum patru ani în biroul lui Grigori Vaipan, la acea vreme proaspăt licenţiat al Universităţii de Stat din Moscova şi al Harvard.

„Imediat am înţeles că nu putem abandona această femeie”, povesteşte pentru AFP acest avocat de 30 de ani, specializat în apărarea drepturilor omului.

Împreună cu Alisa Meissner şi Evghenia Şaşeva, o altă victimă a terorii staliniste, Elizaveta Mihailova a avut parte de un important succes la sfârşitul lui 2019.

Curtea Constituţională din Rusia a recunoscut că legea în vigoare nu a fost în realitate aplicată şi a ordonat Parlamentului să repare actul normativ. Un nou proiect de lege a fost depus în Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului rus. Dar proiectul face imposibilă revenirea acasă pentru aceste femei în timpul vieţii lor, deoarece ar trebui să se înscrie pe liste de aşteptare pentru o locuinţă socială. Ori, la Moscova, perioada medie de aşteptare este de aproape 30 de ani, subliniază AFP.

Teroarea stalinistă, un subiect tabu în Rusia lui Putin

Grigori Vaipan spune pentru The Guardian că mulţi politicieni nu vor să discute problemele cu care se confruntă victimele terorii staliniste. „Represiunile sovietice sunt un subiect incomod pentru actualul guvern rus. Oamenii care sunt acum la putere în Rusia preferă să pună accent pe succesele şi realizările din perioada sovietică”, explică el.

Numărul copiilor Gulagului, născuţi în lagăre şi care au în prezent între 70 şi 80 de ani, este estimat în prezent la circa 1.500 de persoane, precizează pentru AFP Roman Romanov, directorul Muzeului Gulagului din Moscova.

„Destinul lor a fost frânt atunci, această fractură nu a fost niciodată reparată şi ei suferă în continuare consecinţele represiunii”, afirmă el.

ONU şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu copiii Gulagului, iar o scrisoare publică adresată autorităţilor şi publicată de ziarul Kommersant a strâns peste o sută de semnături din partea unor personalităţi publice, în timp ce petiţia lansată de avocatul Vaipan a strâns peste 80.000 de semnături.

„Aceste persoane sunt acolo, ele există”, insistă Grigori Vaipan, care pune lentoarea autorităţilor pe seama unei „inerţii istorice”. „Ele au dreptul să revină, legea trebuie să fie aplicată”, pledează avocatul.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite