În Rusia există o convenţie „informală” poststalinistă: de demnitari cu rang înalt nu se mai atinge nimeni şi NU POT FI OMORÎŢI. De aceşti demnitari nu s-au atins nimeni nici măcar în nebunii ani ’90, cînd oamenii erau împuşcaţi ca în codru. Pentru bani, nu pentru politică. Deci vorbim de zona politică, nu de zona bussines. 

Nemţov a fost un demnitar de rang înalt: guvernator şi vice-premier al guvernului rus. Un apropiat al preşedinteului Elţin. Este primul precedent de acest fel (nu cred că greşesc) cînd un înalt demnitar politic de acest rang este asasinat. Pentru prima dată după perioada stalinistă este încălcată această lege nescrisă a elitei Kremlinului. S-a încălcat oare cu acceptul Kremlinului? E crima unor nebuni isterizaţi de propaganda oficială? Dacă puterea nu va putea dovedi că e un „accident”, atunci elita şi societatea rusă intră pe un teren foarte minat...

Deja circulă cîteva ipoteze:

·         Liberalii şi presa occidentală vorbesc de „sîngerosul regim putinist care-şi omoară adversarii”. Nemţov a fost implicat în organizarea protestelor opoziţiei şi în pregătirea unui dosar în care se arată implicarea armatei ruse în războiul din Ucraina. Să fie asta un motiv pentru crimă? Întrebările care se ridică sînt: de ce să-ţi distrugi un adversar atît de comod, cu o susţinere populară foarte redusă, cu dosare grele în spate, cu titulatura de om al lui Elţin din gruparea celor „care au jefuit şi distrus ţara”? Un Nemţov viu, cred că era mult mai util Kremlinului decît un Nemţov mort. Dar necunoscute sînt căile şi strategiile puterii de la Kremlin.

·         Conservatorii, care în acest moment pun cea mai mare presiune pe Kremlin, cerîndu-i să fie mult mai hotărît şi războinic, susţin că „e o provocare şi că e mîna liberalilor şi a intereselor occidentale”, care „vor un Maidan la Moscova, vor să destabilizeze Rusia şi au sacrificat un om al lor”. Dovezi? Puţine.

·         Unii văd un soi de mişcare Stalin-Kirov. Tehnica e veche şi refolosită în anii ’90 în lumea banditismului: Vanea îl omoară pe Borea, pentru ca Vitea să creadă că vinovatul e Volodea. E genul de omor care naşte reacţii în lanţ pentru a întări putera unui grup faţă de alt grup. Vom vedea în următoare perioadă ce efect de domino va produce moartea lui Nemţov.

·         Naţionaliştii par a fi mulţumiţi cu această moarte. Oare spune asta ceva? Să fi apărut grupări paramilitare de tipul celor din secolul al XIX-lea?

·         Dar oare Kremlinul nu cumva a creat o stare de fapt politică, care poate produce acţiuni voluntariste ale unor grupuri marginale în numele liniei deja trasate de Kremlin? Propaganda urii împinsă mult peste limită oare nu poate produce astfel de fenomene extremiste greu de controlat? Asta devine deja foarte periculos.

Situaţia însă e fără pecedent în politica rusă recentă. Şi ea ridică cîteva probleme mari:

·         Puterea rusă e în poziţa de şah numită „Zugzwang“, care spune că orice mişcare ar face, tot şi-ar deteriora poziţia. Dacă moartea lui Nemţov e cu dezlegare de la Kremlin, atunci puterea se delegitimează şi mai mult faţă de Occident, dar produce mai ales foarte multă panică în rîndul elitei ruse. Are nevoie Putin de asta?

·         Dar dacă Putin nu a comandat şi nu a ştiut de acest asasinat? Atunci el pare că e de fapt un lider foarte slab, care nu controlează prea multe. Cum e posibil ca în faţa casei să i se omoare adversarul principal? Adversarii de tip Nemţov sînt mai degrabă un soi de „ou de aur”, sînt foarte utili. Nemţov era supapa „clasei creative” şi a grupurilor liberale cu o susţinere populară catastrofal de mică. Cei faţă de care Putin e precaut sînt la puşcărie. Liderul stîngii radicale, de exemplu, Serghei Udalţov (Frontul de Stînga – 5 ani de temniţă).

·         Putin şi puterea de la Kremlin trebuie să vină urgent cu o variantă credibilă, căci în joc este ceea ce spuneam la început: încălcarea unei convenţii politice foarte importante. În definitiv, a fost ucis unul „de-al lor”, din sînul „verhuşka”, elita puterii. Cei care au nevoie urgentă de un răspuns sînt oamenii puterii, elita. Ei vor să ştie ce strategie să aleagă, în funcţie de cine şi de ce a înfăptuit această crimă. Dacă crima a fost făcută cu acceptul Kremlinului, atunci ei îşi vor alege o anumită strategie. Dar dacă omorul a fost cauzat de un „terorism politic” de tipul celui care a bîntuit secolul al XIX-lea, reînviat acum într-o formă nouă, sub oblăduirea Kremlinului? Dacă au apărut grupuri care hotărăsc cu de la sine putere cine merită să moară? Cum îşi va asigura elita spatele? Teroriştii ruşi ai secolului al XIX-lea au dovedit că pot omorî pe cine vor şi cînd vor. Cu atît mai mult vor putea executa pe oricine grupurile care „îndeplinesc voia majorităţii”. Deci de răspunsul la întrebarea „cine l-a omorît pe Nemţov” are nevoie în primul rînd elita politică rusă.

Însă oricine ar fi înfăptuit acest asasinat, cred că moartea lui Nemţov ne spune un lucru ferm: anume, că această moarte este un indiciu clar al situaţiei politice din Rusia actuală.

Corpul politic rus a atins un grad de temperatură foarte ridicat, care poate împinge ţara spre convulsii extreme, adică spre război. Ce fel de război va fi, este o altă discuţie.

Cum s-a ajuns aici? E o altă întrebare, la care e greu de răspuns. Încotro se va întrepta Rusia în următoarea perioadă? Nimeni nu ştie. Însă mare atenţie: periferia „sistemului-lume” şi ţări precum Rusia prevestesc foarte bine care sînt tendinţele politicii centrale şi globale.  Acest tip de teroare politică trebuie însă condamnată cu fermitate.