Cât îi costă pe ruşi tentativa lui Putin de a reface Uniunea Sovietică

Pentru Moscova, Uniunea Eurasiatica este o justificare pentru a reclădi vechiul firmament. Proiectul Eurasiatic este, însă, un miraj al unui arhipelag post-sovietic în care liderii autoritari se foloseau, unul de celăllalt, pentru a-şi conserva puterea.

Dacă e să ne luăm după Vladmir Putin, Uniunea Eurasiatică înseamnă aspiraţiile Kremlinului de a-şi uni puterile cu două state care funcţionează după acelaşi sistem şi acelaşi set de valori. Ar fi o afacere de familie.

Alţii nu sunt chiar atât de siguri, temându-se că retorica despre fraternitate a preşedintelui rus asunde în spatele său un adevăr mult mai sinistru. Într-o mare măsură, Europa vede acest pact ca o tentativă a lui Putin de a reînvia Uniunea Sovietică şi de a "reaprinde" Războiul Rece, notează Financial Times.

Dacă acesta este scopul lui Putin, motivele sunt lesne de înţeles. Succesorul lui Boris Ielţân, cel care a diviziat Uniunea Sovietică, vrea să-şi securizeze în istorie locul celui care a reunificat-o. Dar preşedintele rus se confruntă şi cu un motiv mult mai prozaic, întrucât "recuzita" care i-a permis Uniunii Sovietice să fie atât de puternică s-a diminuat considerabil.

Iniţial, s-a pornit de la ideea formării unei uniuni vamale care să unească Rusia, Kazakhstan şi Belarus. Dar acesta este doar începutul. Atunci când a avut loc summit-ul de la Moscova din Ajunul Crăciunului, membrii acestei troici şi-au reafirmat intenţia să creeze Uniunea Economică Eurasiatică până în 2015. Noul organism ar copia stilul de integrare al Uniunii Europene, precum şi arhitectura instituţională. Armenia, Kirgistan şi Ucraina, ţări care au avut delegaţi la acest summit, şi-au afirmat intenţia a de se alătura, mai târziu.

Totuşi, rămân multe necunoscute de rezolvat. Moscova a avansat ideea unor organisme supranaţionale, ceea ce ar însemna ca statele membre să renunţe la suveranitate. Alexander Lukaşenko, preşedintele Belarusului, a spus că "suveranitatea nu este ca un idol care să fie venerat." Alţii nu sunt atât de convinşi.  Nursultan Nazarbaiev, preşedintele kazah, se teme destul de mult de controlul Rusiei.

Un alt semne de întrebare al acestui pact este dacă partenerii lui Putin ar putea să aducă la masa eurasiatică şi alţi doritori. Nazarbaiev insistă pentru acest lucru. Lukaşenko vede, însă, Uniunea Eurasiatică precum o componentă a integrării europene.
 

Moscova vede, însă, lucrurile diferit. De regulă, se limitează la declaraţii pline de precauţie. Dar determinarea Kremlinului de a preveni ca Ucraina să nu semneze acordul de liber-schimb cu Uniunea Europeană semnalează că Putin se gândeşte că proiectul eurasiatic este o alternativă la o Europă unită. Nu este deloc surprinzător: ideea unui eurasianism rusesc datează încă de la începutul secolului 20. Astăzi, elitele ruse văd ideea eurasiatică precum o justificare de a reface firmamentul sovietic sub auspiciile Rusiei, ţinând cont de o formă limitată şi fără doctrina comunistă.

Uniunea vamală a adus beneficii economice partenerilor Rusiei. În primele sale şase luni de existenţă, fluxul de schimburi dintre cei trei membri a crescut cu o treime. Dar integrarea viitoare nu este un pas prea sigur către modernizare. Regimurile autoritare nu sunt interesate de transparenţă sau despre impunerea legii, două condiţii esenţiale pentru progresul economic. În plus, scopurile Kremlinului sunt, în principiu, geopolitice şi nu economice, aşa că nu va insista pe reforme în domeniul justiţiei.

Uniunea Europeană, una dintre cele mai ambiţioase alianţe, este fondată pe o înţelegere mutual avantajoasă între state democratice. Aşa că nu vede nimeni de ce ar fi un model pentru integrarea eurasiaticăp. Relaţiile dintre regimurile autoritare se bazează pe opresiune şi subordonare, nu pe compromis. Orice tentativă de a coordona politicile unor astfel de guverne pe alte căi este sortită eşecului.

Kremlinul îşi clădeşte susţinerea pentru aspiraţiile sale de putere în schimbul bonusurilor financiare, economice şi militare din partea membrilor Uniunii Eurasiatice. Dacă Moscova vrea ca vecinii săi să coopereze în favoarea sa, atunci va trebui să plătească.

Pentru a susţine regimul Lukaşenko, Rusia plăteşte între 7 şi 12 miliarde de dolari anual. Ameninţările periodice ale preşedintelui din Belarus cu retragerea din proiectul eurasiatic este întâmpinat de Rusia, de regula, cu bani. De exemplu, Moscova a promis 2 miliarde de dolari în împrumuturi pe termen scurt cu dobândă redusă în schimbul unui discurs mai moale din partea lui Lukaşenko despre suveranitate.

Opţiunea lui Ianukovici de a se întoarce către Moscova i-a costat pe ruşi 15 miliarde de dolari şi promisiunea de a exporta gaz către Ucraina la preţuri mult mai mici. Almazbek Atambaiev, preşedintele Kîrghistanului, a cerut Moscovei împrumuturi de 200 de milioane de dolari pentru a asigura ruşilor un drept preferenţial pentru schimburile economice.

Totuşi, există o limită şi aceea se numeşte bugetul Rusiei. Dar nu numai banii sunt o contrângere pentru Putin. În Ucraina şi Belarus, dependenţa de Rusia trezeşte o mulţime de sentimente naţionaliste. De altfel, şi ruşii ar putea să nu mai fie atât de doritori să plătească pentru complexele imperiale ale elitei lor.
 

Citeşte şi:

Ce se ascunde în spatele acordului între Ucraina şi Rusia

Una dintre consecinţele semnării acordului comercial între Rusia şi Ucraina, care garantează un împrumut şi scăderea preţului gazelor, asigură continuitatea regimului lui Viktor Ianukovici, tulburat de protestele masive ale proeuropenilor. Dar salvarea rapidă poate ascunde un preţ greu de plătit, potrivit unui editorial publicat de cotidianul „Kyip Post”, care îşi propune să analizeze potenţialele semnificaţii ale acordului ruso-ucrainean.

Toate-s vechi şi nouă-s toate pe Frontul De Est: panimaiete, darling?

Iată ştirea care marchează cel mai dureros eşec al politicii europene după căderea Cortinei de Fier: „Guvernul Ucrainei, condus de Premierul, Nikolai Azarov, a adoptat joi, 21 noiembrie, decizia oficială de suspendare a pregătirilor pentru semnarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană la Summit-ul Parteneriatului Estic, care va avea loc săptămâna viitoare la Vilnius”.

Mare atenţie! Se reconfigurează Eurasia

Mai ţineţi minte surpriza de proporţii pe care a produs-o, nu cu mult timp în urmă, declaraţia extrem de tranşantă făcută de Egemn Bagis, ministrul turc pentru afaceri europene, care spunea că „Cel mai probabil, Turcia nu va fi niciodată membră a Uniunii Europene"?

Cui şi de ce îi este teamă de Rusia ?

Răspunsul pare să fie foarte simplu: la toată lumea. Câteodată şi ruşilor înşişi. Este însă şi motivată această teamă, câteodată surdă, câteodată explodând în discursuri dure amintind de perioada cea mai tensionată a Războiului Rece? Aici lucrurile sunt mai complicate.

Cum reuşeşte Rusia să extindă Uniunea Vamală în spaţiul exsovietic

Moscova se foloseşte de toate tertipurile ca să întărească legăturile cu fostele republici sovietice, pe care vrea să le includă în Uniunea Eurasiatică, concepută ca un pandant al Uniunii Europene.

Visul neîmplinit al lui Vladimir Putin: Uniunea Eurasiatică

Realizarea Uniunii Eurasiatice din Scoţia până în Noua Zeelandă este una din sarcinile strategice ale preşedintelui rus Vladimir Putin. El şi-a manifestat, în nenumărate rânduri, intenţia de a duce la înfaptuire ideea eurasiatică. În acest sens, Putin a făcut mai multe declaraţii oficiale în care invita statele partenere să se alăture viitoarei Uniuni Eurasiatice.

Moscova priveşte spre Asia

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a prezentat, la sfârşitul săptămânii trecute, în cadrul unei întâlniri cu membrii Consiliului de Securitate rus, noua strategie de politică externă a Federaţiei Ruse.