Când revoluţia putinistă îşi devorează copiii neobedienţi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin la conferinţa de presă tradiţională de sfârşit de an, Moscova, 23.12.2021
Vladimir Putin la conferinţa de presă tradiţională de sfârşit de an, Moscova, 23.12.2021

Când revoluţia îşi devorează copiii, cei din urmă cad în Rusia kaghebistă de la etaj. Sau li se închide ONG-ul Memorial. Pentru că memoria, cuvântul liber şi drepturile omului deranjează tirania.

Yegor Prosvirnin, un blogger naţionalist care l-a criticat dur pe Vladimir Putin, a căzut luni seara, gol, de la al cincilea cat al unui bloc din Moscova, după ce a declarat că nu doar partea ocupată de ruşi a Ucrainei (Novorusia) se va dezintegra, ci şi Rusia propriu-zisă, în care va izbucni un război civil.

Închiderea ONG-ului Memorial

Pare să fi fost mult prea mult pentru poliţia politică a liderului de la Kremlin. A cărui ţară, de mult infernală pentru jurnalişti, se transformă tot mai vădit într-un stat totalitar pur şi dur.

Mai nou, regimul Putin a hotărât închiderea organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului, Memorial, al cărui şef e târât de ani de zile prin tribunale, închisori şi lagăre pe bază de acuze false, procese înscenate şi recursuri ale procurorilor care tot cer şi obţin înăspriri de condamnări arbitrare. Înfiinţată la finele anilor 80, organizaţia nonguvernamentală Memorial a încercat să elucideze partea cea mai asasină şi sângeroasă a comunismului sovietic, în speţă capitolul ei stalinist, cu crimele lui în masa, precum şi cele comise de nazişti pe teritoriul sovietic.

Concomitent, Memorial a intervenit în favoarea prizonierilor de conştiinţă şi a drepturilor deţinuţilor politici. Or, toate acestea sunt intolerabile pentru un regim Putin, al cărui autoritarism îi apasă tot mai greu şi mai puţin suportabil pe ruşi, care a iniţiat o revoluţie neostalinistă, admiră şi permite să se aduleze deschis stalinismul şi tinde, ca atare, să-i repete crimele.

Pe plan internaţional, lichidarea prin justiţie a organizaţiei Memorial, pe care cleptocraţia rusă o învinuieşte de încălcare a aşa-numitei legi pentru "agenţii străini", o normă selectiv represivă, menită a slăbi şi a supune societatea civilă şi a frauda alegeri, a stârnit previzibile critici.

Şeful diplomaţiei americane, Blinken, a deplâns, în termeni vagi, ceea ce a descris, textual, drept "restrângerea, în ultimul an, a spaţiului destinat societăţii civile independente, presei şi activităţilor pro-democratice", precedând închiderea organizaţiei Memorial. Blinken a  mai exprimat solidaritatea SUA cu "toţi cei oprimaţi pentru că îşi exercită dreptul la opinie şi libertatea întrunirii". Germania a calificat decizia ca "mai mult decât incomprehensibilă", în vreme ce coordonatorul diplomatic al UE, Borrell, a opinat că UE ar "regreta-o cât se poate de profund".  

Inutil de subliniat că asemenea declaraţii catifelate n-au cum să schimbe mare lucru în Rusia. Unde, pe măsură ce memoria crimelor staliniste păleşte, se defenestrează opoziţionişti şi disidenţi cu o frecvenţă fără precedent şi fără egal în istorie.

Moartea lui Yegor Prosvirnin

Înainte de a "cădea" luni seara de la etajul cinci, jurnalistul atacat la Moscova ar fi aruncat pe fereastră un cuţit şi o canistră de benzină. Ambele s-au găsit lângă cadavru.

Apoi, afirmă martori nu tocmai credibili, s-ar fi "aruncat el însuşi".

Or, unde s-a văzut sinucigaş care se aruncă pe fereastră gol? De ce s-o facă? De ce să arunce pe geam un cuţit şi o canistră înainte de a se omorî? Cu tot cu restul împrejurărilor e o premieră mondială.

Yegor Prosvirnin avea doar 35 de ani. Şi era însurat. Şi sănătos tun. Şi era în regulă până la momentul în care şi-a dat duhul. Unii martori pretind că ar fi fost beat sau drogat.

Înainte de cădere, s-ar fi auzit din apartamentul său strigăte şi scandal.

După răspândirea ştirii, uriaşul aparat propagandistic al Rusiei lui Putin a intrat instantaneu în intensă acţiune. Că fondatorul site-ului "Sputnik & Pogrom" ar fi fost "extremist de dreapta", s-a spus. Ceea ce nu e defel exclus. Dar în acest caz nu contează.

Cum nu contează că jurnalistul, un copil al revoluţiei putiniste, a favorizat anexarea Crimeei, înainte de a cădea victimă unui zbor (de bună seamă involuntar) de la etajul cinci.

Lesne de imaginat, ce-au însemnat strigătele şi zgomotele de gâlceavă din apartamentul din care apoi au zburat varii obiecte iar în final chiar omul. Care nu se lăsase pesemne dus la tăiere ca mioarele.

"Căderi" de la fereastră şi războiul lui Putin cu cuvântul liber

Câţi medici ruşi n-au "căzut" în ultimii ani de la etaj în imperiul neostalinist al lui Vladimir Putin? Câţi jurnalişti critici la adresa dictatorului n-au fost împuşcaţi, ca Anna Politkovskaia? Câţi n-au fost tăiaţi, bătuţi sălbatic, terorizaţi, otrăviţi sau atacaţi cu arme de distrugere în masă de tipul Noviciok, precum Alexei Navalnîi?

Zeci de ziarişti ruşi au murit cu zile, asasinaţi, probabil, de poliţia politică rusă ori de forţe şi instituţii aliate din subordinea preşedintelui rus. Nu se ştie cu precizie câţi sunt. Unii erau obscuri gazetari de provincie, despre care habar nu avem. Un comitet de protecţie a jurnaliştilor îi cifra pe cei ucişi din 1992 încoace la 58. Criminalii n-au fost mai niciodată arestaţi, judecaţi şi pedepsiţi.

International Press Institute reliefa încă în raportul său din 2009, an în care fuseseră omorâţi cel puţin patru ziarişti, că "Rusia rămâne cea mai periculoasă ţară din Europa pentru jurnalişti". Când serviciile ruse arestau şi intimidau jurnalişti, se foloseau de legi cu dedicaţie, le intentau procese înscenate şi le închideau birourile. Ceea ce se practică în mare veselie, în Rusia, şi de atunci încoace.

Defenestrarea jurnaliştilor, ca şi a medicilor, are un ţel clar: tentativa salvării Rusiei prin protest şi judecată critică trebuie sugrumată din faşă. Prin intimidarea oricăror candidaţi la demnitate, cinste, adevăr.  Raportul organizaţiei "Reporteri Fără Frontiere" pe 2021 a plasat Rusia pe locul 150 din 180 în indexul libertăţii presei.

Cu toate acestea, lideri occidentali, precum cancelara Angela Merkel, care a bătut palma cu Vladimir Putin pe tema gazoductului Nord Stream II, iar mai nou preşedintele SUA, Biden, nu s-au dat în lături să stea de vorbă cu sângerosul dictator. Chiar repetat, deşi Joe Biden a admis, la un moment dat, că e vorba de un "asasin fără inimă". Vorbeşte gura fără el?

Dacă nu, oare ce-şi imaginează şeful Casei Albe că va obţine în ianuarie vorbind cu un mafiot-şef cu mâinile pătate de sânge, responsabil de ani de zile, moral şi politic, dacă nu şi penal, pentru zeci de asasinate, care conduce o cleptocraţie şi o ţară?

Speră oare liderul american să pună mâna pe comoara Nibelungilor? Speră să asigure integritatea a ce-a mai rămas din Ucraina amputată, din restul ei încă neocupat? Ar fi cu totul improbabil să reuşească, dacă vestul nu mai e gata să rişte nimic pentru frânarea şi îngrădirea expansiunii putiniste.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite