Călătorie pe firul roşu electoral al Rusiei, din nordul arctic până în Cecenia: Cum a rezistat Putin la putere 20 de ani?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Voronej FOTO SHUTTERSTOCK
Voronej FOTO SHUTTERSTOCK

Un amestec de resemnare, furie şi saturaţie s-a accentuat în Rusia în lumina alegerilor legislative din aceste zile, dar aceste sentimente sunt marcate şi de o teamă de necunoscut în faţa perspectivei unei ere post-Putin, relatează New York Times.

Jurnaliştii publicaţiei americane au mers într-o misiune de explorare prin Rusia din nord până în sud, o călătorie de circa două săptămâni (24 august-7 septembrie 2021) şi 4.800 de kilometri din oraşul arctic Murmansk până în Cecenia, pe un fir roşu electoral care ar putea explica cum s-a menţinut Vladimir Putin la putere vreme de 20 de ani.

Prima interlocutoare este Violetta Grudina, aliata opozantului rus încarcerat Aleksei Navalnîi din oraşul arctic Murmansk. Interviul a avut loc într-o cafenea sub supravegherea atentă a doi urmăritori unul înăuntru, celălalt aşteptând afară.

„Suntem cu toţii prinşi în capcană. E o stare de amorţeală ce survine după ce dai totul şi totuşi nimic nu se mişcă – e greu de suportat”, spune Grudina, ieşită recent dintr-o grevă a foamei.

Putin, care a atins o culme a autotarismului în chip de stabilitate, este lăudat ca un erou de susţinătorii săi, în timp ce opozanţii se retrag în lumea lor sau îşi creează locuri de refugiu ducând o existenţă paralelă.

 Autorităţile din Murmansk au mers până acolo încât au apelat la spitalizarea forţată a activistei într-un spital COVID-19 pentru a o ţine departe de urne. La celălalt capăt al Rusiei, contracandidaţii influentului lider al Ceceniei pare să se străduiască să lase cale liberă oponentului său.

„Oamenii nu pot spune:’Lasă pe altcineva să preia puterea’. Nu există o asemenea alernativă”, spune Artiom Kirianov un candidat din partea Rusiei Unite într-o plimbare de-a lungul Lacului Valdai (centru).

În Rusia predomină frica – de a fi pedepsit pentru disidenţă, de a pierde tot, de fantomele sărăciei şi războiului - aceiaşi oameni sătui de corupţie, salarii şi pensii mici nu ar şti să facă faţă necunoscutului adus de o eră post-Putin.

„Temerea mea e că, odată ce lucrurile ar lua-o pe panta schimbării, va curge sânge”, spune Vitali  Tokarenko, un inginer care locuieşte în oraşul sudic Voronej.

Refugii

Un tren de noapte de-a lungul Cercului Arctic spre sud şi un feribot i-au purtat pe jurnalişti spre Arhipeleagul Soloveţki în Marea Albă unde se află mănăstirea fortificată cu acelaşi nume transformată în închisoare în perioada sovietică, şi una din emblemele Bisericii Ortodoxe ruse, stâlp de susţinere a lui Vladimir Putin.

Oleg Kodola, 52, un agent de turism care lucrează în apropierea mănăstirii a observat că „a acţiona în orice fel favorabil acestui guvern este deosebit de nefericit„ şi că el personal va vota cu comuniştii pe care care îi cotează cu singura şansă de a rupe din voturile Rusiei Unite.

El e decis să se ocupe singur de repararea drumului din faţa restaurantului său şi să îndepărteze epavele vaselor ce blochează inutil accesul la port. Este o ilustrare a unui spirit ce se naşte la nivel naţional şi anume de a acţiona acolo unde guvernul întârzie la nesfârşit să facă ceva.

„Plănuim să creăm o oază aici prin care să transmitem mesajul că acolo unde statul nu intervine totul e bine”, spune el.

Pe dealul mănăstirii ghidul local Olga Rusina nu pomeneşte din proprie iniţiativă despre gardienii fostei închisori care îşi urmăreau deţinuţii sau perimetrul încercuit unde îi luau la ţintă cu armele.

„Nu v-aş împovăra cu asemenea evenimente tragice”, se scuză ea.

 Totuşi ea dezvăluise că străbunicii ei şi o altă rudă pieriseră în această închisoare. Poziţia ei a fost de neînţeles până când a ieşit la iveală faptul că în ochii săi nu statul ci anumiţi indivizi erau de vină pentru tragedia familiei sale, mai precis acei săteni care din invidie că aceştia erau ţărani înstăriţi i-au pârăt autorităţilor.

Vladai: Putere privilegiaţilor

Cu cât ne apropiem de sud, copacii sunt mai înalţi şi numărul locuitorilor creşte. Totuşi, la mijlocul distanţei între Sankt Petersburg şi Moscova se mai află o oază de natură pură, şi anume Lacul Valdai.

Liniştea care altfel ar putea fi desăvârşită e întreruptă de zgomotul elicopterelor  - Putin însuşi vine în vizită şi mulţi dintre apropiaţii săi şi-au ridicat proprietăţi înconjurate de ziduri lângă sat.

Tatiana Makarova poate oferi mărturie privind imensele complexe de vile ce au apărut în jurul satului său Iaşcerovo, mai ales că ele aproape blochează accesul la lac. Acestea au propriile biserici şi la porţile lor tronează urşi şi vultruri sculptaţi, în timp ce zidurile impunătoare sunt asigurate cu sârmă ghimpată.

Makarova, 48 de ani, patroana unei mici firme de curăţenie, a fost şi liderul unei mişcări de protest şi opoziţie faţă de noile construcţii - alături de vecinii săi a luptat împotriva unor oameni mult mai puternici decât ea. 

Ea este promotoarea unui spirit de a pune beţe în roate deranjante unui sistem politic mai degrabă decât să încerce să-i pună capăt.

„Munca noastră constă în a le provoca constant probleme. Aşa îi determinăm să ne asculte”, spune ea.

Uneltele lor – clipuri pe You Tube, plângeri la autorităţi, apel la presă pentru a argumenta modul în care proprietăţile încalcă statul de parc naţional.

Dar. poate cel mai important. este faptul că a reuşit inclusiv prin plantarea de arbuşti ţepoşi, să elibereze o mică plajă pentru uz public.

Makarova nu se consideră un spirit revoluţionar, ci vrea doar să lupte pentru aplicarea legii. Problema cu care se confruntă Rusia este că majoritatea ruşilor se tem să se implice în politică pe fondul trecutului sângeros al ţării. Aşa se face că cei cu putere de influenţă ajung să profite de cei care nu dispun de ea.

„Din pricina acestor cataclisme de proporţii care s-au abătut asupra familiilor lor oamenii au ajuns la concluzia că sunt neputincioşi pentru că sunt prea puţin importanţi. Supravieţuieşti dacă nu te bagi”, spune Makarova.

Parcul Naţional Valdai FOTO Shutterstock

Parcul Naţional Valdai FOTO Shutterstock

Voronej: estetica hipster

Un alt al motiv al puterii lui Putin este faptul că traiul multor ruşi s-au îmbunătăţit cu adevărat. Unul dintre exemple este oraşul cu un milion de locuitori Voronej care avea reputaţia unui oraş provincial plictisitor.

În realitate, este o mărturie a ambiţiei Kremlinului de reînnoire urbană, de remodelare a oraşelor anoste cu parcuri, locuri de joacă moderne, piste pentru biciclete şi străzi pentru pietoni.

„Puteţi să furaţi dar mai faceţi ceva şi pentru noi, că în anii 90 asta era tot ce făceaţi”, spune Iulia Lisina, o profesoară de 45 de ani.

În Piaţa Sovietică unde se găsesc acum leagăne, bănci moderne şi vegetaţie elaborată un bărbat de 66 aflat sub o umbrelă de ploaie, Iuri  Mateiev, spune că a fost eliberat de curând după ispăşirea unie pedepse de 15 ani pentru asalt. El nu are de gând să voteze pentru că e ultranaţionalist şi nu credee că există vreun candidat care să-l reprezinte. Recunoaşte însă că oraşul e acum de nerecunoscut.

„Autostrăzile noastre nu sunt mai rele decât ale Germaniei”, spune el.

Analiştii politici consideră aceste parcuri cosmetizate artificial modalităţi de a împăciui o clasă de mijloc tânără îndreptată spre Occident care altfel ar avea tendinţa să protesteze. Oficialii din Voronej spun că şi-au propus să creeze  atmosfera din oraşele occidentale dar că politica este o problemă separată.

„Democraţia este ceva ce trebuie învăţat. Nu am avut decât 30 de ani pentru a face asta”, spune Andrei Markov, ales de la Rusia Unită ce candidează pentru un nou mandat.

Rostov: Putin e totul pentru noi

La 450 de kilometri sud de Voronej spre frontiera cu Ucraina, în oraşul minier Novoşahtinsk, lângă mese de hochei de la etajul a doilea al unui centru comercial, un grup de ruşi aşteaptă dschiderea unui birou public. Cel puţin cinci dintre ei sunt locuitori ai teritoriilor ucrainene separatiste susţinute de Kremlin şi noi cetăţeni ruşi. Ei se află acolo pentru a-şi deschide conturi online care să le permită să voteze de la distanţă de dincolo de graniţă.

„Susţin Rusia Unită. Putin e totul pentru mine”, spune o femeie de 45 de ani care s-a prezentat ca Natalia.

Anul trecut, Putin a simplificat procedurile de obţinere a cetăţeniei ruse pentru ucrainenii din teritoriile separatiste şi a înmânat practic mii de paşapoarte ruse pentru a întări influenţa Rusiei. Aleksandr Borodai – primul premier al Republicii Populare Doneţk după izbucnirea conflictului în 2004 – este cel mai de seamă candidat din regiune şi pare să reprezinte lautura naţionalistă a partidului.

„Trebuie să ne aşteptăm la război şi să fim pregătiţi pentru unul”, spunea Borodai săptămâna trecută referindu-se la un conflict viitor cu SUA.

Anexarea Crimeei i-a crescut pâna la cer popularitatea lui Putin. Dar mai recent ruşii au propriile griji precum creşterea vârstei de pensionare şi astfel preferinţa pentru Putin a scăzut la circa 60%. Chiar şi aşa sunt politicieni ruşi proeminenţi care militează pentru o poziţie şi mai dură a lui Putin acasă şi peste hotare.

 Timur Okkert, un asociat al lui Borodai, a acceptat să vorbească cu o „publicaţie inamică” şi l-a adus cu el pe Alexandr Haidei, un alt cetăţean rus naturalizat şi un fost comandant rebel foarte cunoscut al rebelilor din Ucraina. Acesta s-a plâns că Rusia este prea blândă cu opoziţia politică internă.

Dacă se porneşte o rebeliune anti-Kremlin „sunt primul care o va zdrobi. O fac una cu pământul”, a promis el.

 

Cecenia. Puterea Banilor

Un ultim tren de noapte i-a purtat pe jurnalişti pe Bulevardul Putin din capitala Ceceniei, Grozni. Aici este un aer modern cu magazine în stil american şi plăcuţe cu „Avem cafea la filtru”. Totodată. aici se găsesc şi portrete enorme ale lui Putin pe clădirile publice, poliţie la toate intersecţiile mari şi domneşte frica de a critica guvernul.

Ar putea arăta aşa viitorul Rusiei?” scrie New York Times.

Abia cu circa 20 de ani în urmă Grozni era un oraş distrus devastat de cele mai cumplite bombardamente de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Fondatorul Ceceniei, finanţat de Kremlin e Ramazan Kadirov şi candidează în acest an pentru un nou mandat. La ultimele alegeri a obţinut 98% din sufragii la o prezenţa de vot de 95%.

De altfel Cecenia livrează de fiecare dată rezultate consistente pentru Putin şi partidul lui.

Oponentul principal al lui Kadriov este fostul primar al Grozni, Isa Khadzhimuradov, care nu a dorit să vorbească cu jurnaliştii. Totuşi aceştia au trecut pe la unul din sediile partidului său – unul din grupurile de „opoziţie sistemică” care au fost înfiinţate pentru a păstra un luciu de democraţie.

Acolo au găsit-o pe secretara regională a partidului, Malika Balaioeva, o doamnă de 75 de ani care se afla la birou pentru slujba sa la un sindicat al angajaţilor în educaţie.

Ea îl prezintă pe Khadzhimuradov ca „foarte pozitiv, foarte modest”.

 „Eu votez cu Kadirov, desigur. Se cade să fim oneşti şi să alegem ce e mai bine pentru oameni”

Totuşi prin oraş se simte un aer de nemulţumire şi unii chiar speculează că Khadzhimuradov  ar avea ceva şanse să obţină o parte bună din voturi deşi nu face campanie electorală.

Unul din puţinii observatori electorali care mai lucrează în Cecenia este Minkail Ezhiyev care nu poate vorbi despre multe lucruri „date fiind anumite aspecte ale realităţii noastre„. Totuşi el se încumetează să spună că Rusia este imprevizibilă şi, în orice caz, dacă la Moscova ar izbucni un protest colosal a un milion de oameni reverberaţiile ar putea să cuprindă toată ţara.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite