Avertismentul unui cunoscut opozant rus: Putin are deja un stat client în Europa

Avertismentul unui cunoscut opozant rus: Putin are deja un stat client în Europa

23 iunie 2020: Aleksandr Vucici (stânga) surprins în timpul unei discuţii la Kremlin cu Vladimir Putin FOTO EPA-EFE

Vladimir Kara-Murza, un cunoscut opozant al regimului Putin, avertizează într-un articol publicat în „The Washington Post” că actuala conducere a Serbiei, ţară care aspiră să adere la Uniunea Europeană, face tot felul de lucruri pentru Kremlin, inclusiv spionarea opoziţiei.

Ştiri pe aceeaşi temă

În timp ce atenţia lumii se concentrează, din motive lesne de înţeles, asupra ameninţărilor tot mai mari ale Kremlinului împotriva Ucrainei, un scandal politic mai puţin mediatizat pe plan internaţional care se desfăşoară în Balcani sugerează că preşedintele rus Vladimir Putin are deja cel puţin un stat client în Europa Centrală.

Săptămâna trecută, presa independentă din Serbia a dezvăluit că spionii locali fac efectiv comisioane pentru Serviciul Federal de Securitate (FSB, fostul KGB), ajutând chiar Kremlinul să-şi urmărească oponenţii politici, scrie Vladimir Kara-Murza în „The Washington Post”.

În luna mai a anului trecut, câţiva aleşi municipali şi activişti pro-democraţie din Rusia au participat la un seminar educaţional la Belgrad. Întâlnirea, co-prezidată de opozantul Andrei Pivovarov şi de autorul articolului, a fost văzută drept o continuare a unei conferinţe organizate anterior la Moscova şi care a fost întreruptă de autorităţi prin arestarea tuturor persoanelor prezente.

Din moment ce graniţele Uniunii Europene sunt închise pentru cetăţenii ruşi, iar vaccinul anti-COVID-19 Sputnik nu este certificat pentru călătoriile internaţionale, Serbia era una dintre puţinele destinaţii pentru activiştii care căutau un loc liniştit pentru a se aduna şi a dezbate pe teme de interes.

Seminarul s-a desfăşurat fără probleme, dar scandalul abia urma. Potrivit unei relatări din decembrie în presa sârbă, seminarul activiştilor ruşi pro-democraţie a fost înregistrat de Agenţia de Informaţii de Securitate a Serbiei. O săptămână mai târziu, ministrul de Interne al Serbiei, Aleksandar Vulin, a zburat la Moscova şi i-a înmânat stenogramele lui Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei şi un asociat-cheie al lui Putin. Două săptămâni mai târziu, Pivovarov a fost arestat, în stil Lukaşenko, la bordul unui avion care se pregătea să decoleze de la Sankt Petersburg către Polonia. Opozantul se află încă în arest preventiv şi riscă să fie condamnat la şase ani de închisoare sub acuzaţia că a participat la o întrunire a unei organizaţii indezirabile în Rusia.

Potrivit altor relatări de presă, Patruşev i-a mulţumit lui Vulin pentru vigilenţă, în timp ce televiziunea de stat din Rusia a lăudat spionajul sârb şi Belgradul, care contrastează cu celelalte capitale est-europene complezente cu „rusofobii” - termenul folosit de Kremlin pentru opozanţii lui Putin.

Cazul a luat amploare săptămâna trecută, remarcă Kara-Murza, după ce principalul ziar independent din Serbia l-a publicat pe prima pagină şi a acuzat Guvernul de la Belgrad că acţionează „în slujba regimului lui Putin”. Opoziţia sârbă, pro-democraţie - în privinţa căreia există aşteptări să câştige la alegerile din primăvară - l-a criticat pe preşedintele Aleksandar Vucici pentru că „a transformat Serbia într-un avanpost străin”. Uniunea Europeană - la care Serbia speră să adere până în 2025 - a cerut efectuarea unei anchete, în timp ce mai mulţi parlamentari europeni au condamnat Belgradul pentru „colaborare cu un regim autocratic”. Serbia „trebuie să aleagă dacă vrea să se schimbe cu adevărat şi să se alăture (UE) sau să se alinieze în continuare cu autocraţii de la #Moscova şi #Beijing”, a scris pe Twitter europeputata germană Viola von Cramon, colegă de partid cu noul ministru de Externe de la Berlin. „Politica de a sta pe două scaune este inacceptabilă”, a adăugat ea.

Scandalul intervine într-un moment delicat pentru puterea de la Belgrad, cu lansarea unei noi runde de negocieri privind aderarea la UE şi reînnoirea interesului SUA faţă de Balcani. Guvernul Anei Brnabic a deschis abia luna trecută noua rundă de negocieri cu UE, făcând, într-un final, un „pas foarte important înainte”, după cum au spus parlamentari europeni. Reafirmându-şi interesul pentru Balcani, SUA pun accent pe Serbia. Luna trecută, în timpul audierii în Senat pentru confirmarea în postul de ambasador la Belgrad, veteranul diplomat american Christopher Hill a numit Serbia drept „un partener de securitate important pentru SUA” şi a dat asigurări că va ajuta ţara să-şi „consolideze rezistenţa în faţa influenţei externe maligne, inclusiv dinspre Rusia şi China”. Se pare că această influenţă se extinde până la vârful Guvernului sârb.

Situaţia poate părea dureros de familiară, mai ales pentru cineva ca Hill, care are de-a face cu regiunea balcanică încă de la sfârşitul Războiului Rece. Ani de zile, liderul de atunci al sârbilor, Slobodan Miloşevici, a condus ultimul bastion major al autoritarismului din Europa Centrală, dedându-se la crime împotriva oponenţilor, cenzură de stat, alegeri frauduloase şi naţionalism virulent. Atât Vucici, cât şi Vulin ar trebui să-şi amintească bine de acea perioadă, fiindcă primul a fost ministru al Informaţiilor în regimul Miloşevici, iar al doilea a deţinut funcţia de vicepreşedinte în partidul condus de soţia lui Miloşevici.

În octombrie 2000, acel regim s-a prăbuşit când sute de mii de sârbi s-au adunat pe străzile Belgradului şi au declanşat „Revoluţia Buldozerului” – prima dintr-o serie de revolte pro-democraţie în statele post-comuniste care au avut loc sub privirile lui Putin, lăsându-l cu o teamă generală de protestele stradale. Noul guvern al Serbiei l-a predat pe fostul dictator Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie de la Haga, unde şi-a petrecut restul zilelor în arest sub acuzaţia de crime de război.

La recenta lor întâlnire de la Moscova, Vulin şi Patruşev au convenit să înfiinţeze un „grup de lucru pentru combaterea revoluţiilor colorate” (un termen care desemnează revoltele pro-democraţie în statele autoritare), inclusiv prin intensificarea monitorizării comune a societăţii civile, activiştilor de opoziţie şi presei independente. Problema, atât pentru şefii serviciilor de securitate, cât şi pentru stăpânii lor politici, este că dacă există suficienţi oameni dispuşi să confrunte autoritarismul, atunci toate interceptările telefonice, grupurile de lucru şi eforturile de monitorizare devin neputincioase. Istoria recentă a arătat clar acest lucru. Doar întrebaţi-i pe sârbi, scrie Vladimir Kara-Murza.

Vladimir Karza-Murza, în vârstă de 40 de ani, este un vechi opozant al regimului Putin. A fost otrăvit de două ori - în 2015 şi în 2017 -,  cel mai probabil în legătură cu activităţile sale politice.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările