Ameninţarea lui Leonid Kalaşnikov: vor oare ruşii să reîncălzească zeama conflictului îngheţat în Transnistria?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Mesajul deputatului rus Leonid Kalaşnikov, preşedintele Comisiei pentru problemele CSI (Comunitatea Statelor Independente), integrarea eurasiatică şi relaţiile cu compatrioţii, care avertiza că:

Politica rusă faţă de Republica Moldova va depinde de puterea care a fost aleasă. Dacă această putere se va îndepărta de Rusia atunci, desigur, vom acţiona în consecinţă. În special, vom consolida factorul transnistrean“, este o mişcare de poziţionare, încă nu ofensivă, în acest joc de şah strategic care nu se mai joacă demult cu piese tradiţionale, ci cu gloanţe. Am văzut în unele zone de război chiar partide reale folosind acest eşichier, mai există şi un altul, pentru variaţie şi, îmi spuneau jucătorii, pentru a conjura soarta, grupul de piese câştigătoare era socotit ca un talisman taman bun de folosit dacă apărea o situaţie mai complicată.

Sah

Dar astea sunt simple jocuri de campanie, cam sinistre dar nimeni nu spune că au fost vreodată folosite în context de normalitate. Dar mai sunt şi jucătorii care scriu manualele noului joc de şah mortal, pentru aşa numitul „război de generaţia a şasea“ în care adversarii nu se mai înfruntă personal decât arareori şi altele sunt principiile care ordonează operaţinile de luptă. În opinia mea, ameninţarea extrem de directă pe care o formulează Kalaşnikov este una extrem de reală şi spune, foarte în clar, că ar putea fi posibilă o mişcare majoră de război hibrid care să folosească toate avantajele pe care le oferă, din plin, terenul fizic şi virtual din Transnistria, unde „conflictul îngheţat“ a fost şi este lăsat să fiinţeze în continuare. Iar asta face parte din strategia Kremlinului de a ţine sub presiune zone întregi şi pe teritorii extinse, anihilând în continuare multe dintre şansele de desprindere de care ar putea profita popoarele unor ţări care au făcut parte din URSS.

Transnistria
Transnistria

Unul dintre lucrările care vă vor permite să înţelegeţi modul în care Rusia îşi construieşte strategiile militare şi de securitate, baza politicilor sale în raport cu lumea exterioară, este cea semnată de Valerii V.Gherasimov (foto, al doilea de la stânga la dreapta, alături de alt general cu lucrări fundamentale în domeniu, Andrei Kartapolov) şi apărută în 2013, în Revista de ştiinţe militare, poate cea mai aplicată descriere punctuală (unii comentatori au spus că este un document vizionar) a modului în care Rusia îşi proiectează forţele. Actualmente, baza scenariului de acţiune pentru operaţiuni hibride este o combinaţie între viziunea Gherasimov şi cea a lui Kartapolov, cu variante pregătite pentru fiecare „zonă de interes“.

Iată ce spun. Vă las să analizaţi dvs. ceea ce mi se pare a fi pertinenţa absolută a observaţiilor sale de atunci:

- Metodele non-militare. Războaiele secolului XXI nici măcar nu s-au declarat; metodele non-militare le depăşesc pe cele militare în proporţie de 4/1; asta se petrece prin implicarea potenţialului de protest la nivelul populaţiei, cu ajutorul forţelor speciale, operaţiunilor „acoperite“ şi a măsurilor de război psihologic. Metodele de influenţare fără contact direct reuşesc să să atingă obiectivele bătăliilor şi operaţiunilor clasice şi sunt folosite noi metode pentru operaţiunile militare (zone de interzicerea zborurilor, companii militare private etc.).

- Caracterul unic al războiului. Nu trebuie copiate experienţele străine. Fiecare război cere înţelegerea caracterului său unic.

- Forme şi Metode. Includ folosirea forţelor speciale şi forţele interne de opoziţie pentru crearea unui „front operaţional continuu pe întreg teritoriul statului inamic şi sunt îmbunătăţite în continuare formele şi metodele influenţei informaţionale“.

Metode militare tradiţionale Noile metode Acţiunea militară începe după desfăşurea strategică (Declaraţie de război) Acţiunea militară începe la nivelul unor unităţi militare deplasate pe timp de pace (nu există declaraţie de război) Confruntări frontale între mari unităţi constând în principal din forţe terestre Înfruntări fără contact direct între frupări de luptă  extrem de manevrabile Înfrângerea armatelor inamice, distrugerea puterii lor de foc, preluarea controlului regiunilor şi frontierelor pentru preluarea controlului teritorial Anihilarea puterii militare şi economice a inamicului prin lovituri precise şi pe termen scurt asupra infrastructurii militare şi civile a inamicului Distrugerea puterii economice a adversarului şi anexarea teritorială Folosirea masivă a armelor de înaltă precizie şi a forţelor speciale, roboţilor şi a tipurilor de arme bazate pe principii fizice noi (arme cu energie directă, radiaţii cu unde scurte, laseri etc.) Operaţiuni de luptă terestre, aeriene şi maritime Folosirea civililor înarmaţi (4 civili la un militar) Conducerea trupelor cu ajutorul unei ierarhii rigide şi a de control Folosirea metodelor asimetrice şi indirecte


Fazele acestui tip de conflict sunt:

- Conflictul asimetric (cuprinzând măsuri informaţionale, psihologice, ideologice, diplomatice şi economice, parte a planului pentru stabilirea unui climat favorabil politic, economic şi militar).

- Încep operaţiuni speciale pentru a induce în eroare liderii militari şi politici, operaţiuni duse pe canale diplomatice, media, agenţii guvernamentale şi militare şi lăsând să scape“ date, ordine, directive şi instrucţiuni false.

- Intimidarea, inducerea în eroare şi mituirea unor ofiţeri şi oficiali guvernamentali cu obiectivul de a-i face să-şi abandoneze îndatoririle.

Propagandă destabilizatoare pentru a creşte nemulţumirea în sânul populaţiei, sprijinită de sosirea din Rusia a unor grupuri de militanţi care să escaladeze subversiunea.

- Stabilirea unor zone de interzicere a zborurilor, impunerea de blocade şi folosirea extensivă a unor armate private care să opereze în strânsă cooperare cu grupuri armate organizate de opoziţie.

Găsiţi cumva că va sunt ciudat de cunoscute unele dintre elemente, aplicate acum pe scară largă şi de alte armate, exact în acelaşi scop?

Este posibil ca un asemenea plan să existe şi pentru a pune presiune pe noua formulă majoritar pro-europeană confirmată în R.Moldova? Ar fi logic să se petreacă astfel, din moment ce există precedentele pe care le cunoaşteţi foarte bine şi ar fi o soluţie care să permită o negociere la pachet cu rezolvarea situaţiei din Ucraina. În raport cu doctrinele care teoretizează formele şi mijloacele desfăşurării noului tip de război „non-contact“, este posibil să asistăm la intensificarea folosirii unor mijloace tradiţionale de presiune continuă în primul rând asupra populaţiei din R.Moldova, încercând crearea de disensiuni şi insistând asupra dimensiunilor economice, mai ales dacă vor exista condiţii uşor de speculat, posibil combinate cu efectele continuate ale pandemiei, de ce nu aplicând tactica unei strategii inversate a vaccinurilor prin terminarea ajutoarelor pentru vaccinarea gratuită cu produsul rusesc.

Este esenţială poziţionarea în acest moment a Uniunii Europene şi modul în care va putea integra R.Moldova într-o serie de oportunităţi economice care să poată compensa ceea ce ar fi uşor de imaginat măsuri negative ruseşti privind exportul de produse agricole prin impunerea de taxe, apoi măsuri serioase de compensare pentru a asigura supravieţuirea energetică a ţării, masiv dependentă de Rusia, etc. Le va face oare şi va împiedica astfel, în condiţiile precarităţii din R.Moldova, ca situaţia să semene cu cea din Ucraina??

Mai există întrebarea dacă, în aceste condiţii, există din partea UE vreo soluţie negociată pentru a asigura independenţa reală şi unitatea R.Moldova, chestiune foarte actuală dacă cei din Transnistria vor vrea să accentueze prăpastia existentă în favoarea Moscovei, situaţie de pre-conflict ca în Ucraina?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite