Alegerile din Rusia, între metehne vechi şi semnale noi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Campania electorală din Federaţia Rusă şi alegerile parlamentare s-au desfăşurat în aceeaşi notă gri cu care ne obişnuiserăm şi până acum, iar rezultatele au fost pe măsură să confirme estimările anterioare şi să menţină dominaţia (partidului) lui Vladimir Putin la putere. Practic, aceste alegeri nu au surprins cu nimic, cu câteva excepţii.

Analiză realizată de Cristina Melnic*

Ce s-a schimbat faţă de precedentele alegeri?

Partidul de guvernământ al lui Vladimir Putin „Rusia Unită” a obţinut peste 49 la sută din voturi, ceea ce îi permite să-şi menţină majoritatea constituţională, deşi rezultatele finale indică un scor puţin mai slab decât la alegerile anterioare, 49,82% faţă de 54,20%, din 2016, şi 324 de mandate în Duma de stat faţă de 343, deşi a fost o prezenţă la vot uşor crescută, 51,72% faţă de 47,88%. De altfel, acest rezultat scontat explică absenţa tuturor actorilor politici importanţi de la sediul partidului Rusiei Unite în noaptea alegerilor, marcată fără fast, cu scopul de a transmite populaţiei, şi nu numai, mesajul că în Rusia nimic nu s-a schimbat. Dar oare aşa este?

Rezultatele acestor alegeri ne indică faptul că formaţiunea politică de pe locul secund, Partidul Comunist şi-a îmbunătăţit rezultatele din 2016 cu peste 5 la sută, obţinând un scor de 18,93%, iar reprezentanţii comuniştilor au reuşit să câştige în nouă circumscripţii cu mandat unic. Acumularea acestor rezultate pozitive se datorează în mare parte pentru că au fost susţinuţi de o mulţime liberală activă sau aşa-numitului vot inteligent (Smart Voting), promovat de susţinătorii lui Alexei Navalnîi care a fost menit să coalizeze alegătorii anti-Putin în jurul oricărui candidat al opoziţiei care are şanse de a accede în Parlament, astfel Partidul Comunist fiind principalul beneficiar al acestei iniţiative.

Pe lângă acest nou aspect, pentru prima dată în 15 ani, vor exista mai mult de patru partide în Duma de Stat, după ce au mai reuşit să treacă pragul electoral de 5% în afară de consacratul Partid Liberal-Democrat al ultranaţionalistului Vladimir Jirinovski (7,50%) şi formaţiunea social-democrată Rusia Justă (7,44 %), un partid nou constituit de fondatorul companiei Faberlic Alexei Nechaev în 2020 sub denumirea de Oameni noi (5,33%), pe care opoziţia îl consideră un proiect al Kremlinului pentru a diviza votul protestatar.

Sursă: Wikipedia

../2021_Russian_legislative_election_maps.svg.png
../2021_Russian_legislative_election_maps.svg.png

Regiunile-problemă

De remarcat este faptul că în mai multe regiuni, partidul lui Vladimir Putin Rusia Unită chiar şi-a pierdut majoritatea faţă de alegerile din 2016, atunci când dominaţia sa a fost confirmată în fiecare regiune. De această dată, în Iacuţia, Republica Mari El, regiunea autonomă Neneţ şi teritoriul Habarovsk, Partidul Comunist a ieşit pe primul loc pe listele de partid. Mai mult decât atât, în regiunea Habarovsk, Rusia Unită are cele mai scăzute rezultate din ţară - mai puţin de 25% din voturi, după cum se poate observa în continuare:

../../Downloads/khabarovsk.JPG
../../Downloads/khabarovsk.JPG
../../Downloads/iakutia.JPG
../../Downloads/iakutia.JPG
../../Downloads/marii.JPG
../../Downloads/marii.JPG

Sursă: dekoder.org – aici pot fi consultate integral rezultatele alegerilor din Federaţia Rusă

../../Downloads/nenetkii.JPG
../../Downloads/nenetkii.JPG

Nu întâmplător în aceste regiuni s-a înregistrat cele mai slabe rezultate ale partidului lui Vladimir Putin, fiindcă în aproape toate regiunile menţionate mai sus autorităţile s-au confruntat cu probleme şi nemulţumirea populaţiei locale. În oraşul Habarovsk, din estul îndepărtat al Rusiei, în vara anului trecut mii de oameni au ieşit în stradă, pentru a protesta după arestarea guvernatorului popular Serghei Furgal, existând suspiciunea că detenţia acestuia ar fi fost motivată politic. De asemenea, în regiunea Neneţ se identifică o opoziţie a cetăţenilor faţă de planurile autorităţilor centrale de fuziune cu regiunea Arhanghelsk, iar în Republica Komi candidatul comunist a obţinut un mandat de deputat în faţa reprezentantului partidului de guvernământ pe fondul unei atitudini critice faţă de intenţia autorităţilor de a construi un depozit de deşeuri la staţia Shies, la graniţa dintre Komi şi regiunea Arhanghelsk.

Dacă zone din Siberia şi din Orientul Îndepărtat par a fi mai puţin controlabile de către autorităţile centrale şi partidul de guvernământ conform rezultatelor alegerilor recente, miza cu adevărat importantă s-a disputat în marile concentraţii urbane precum Moscova şi Sankt-Petersburg şi în regiunile în care a fost implementat votul electronic. Opoziţia reprezentată de simpatizanţii lui Alexei Navalnîi şi observatori  independenţi au semnalat numeroase  fraude electorale, acuzând faptul că instrumentul cel mai la îndemână folosit pentru falsificarea voturilor a fost cel online.

Spre exemplu, în Moscova, mai mulţi candidaţi ai opoziţiei, care erau susţinuţi prin sistemul Smart Vote implementat de echipa lui Alexei Navalnîi, se aflau la conducere înainte de introducerea în sistem a voturilor online, însă odată ce rezultatele au fost cumulate cu cele ale votului electronic, candidaţii partidul lui Vladimir Putin au fost declaraţi câştigători în toate cele 15 districte ale capitalei, după cum se poate observa în infograficul prezentat mai jos.

Sursă: Radio Europa Liberă (Rusia)

../jnx.jpeg
../jnx.jpeg

Dacă în Moscova niciun candidat susţinut prin Smart Voting nu a reuşit să acceadă în Duma de Stat, totuşi în Sankt Petersburg, candidaţii care au avut sprijinul echipei lui Navalnîi au câştigat în două din cele opt circumscripţii electorale, scorul total al reuşitei acestei iniţiative ridicându-se la 15 candidaţi din cele 27 de districte care nu au fost câştigate de reprezentanţii partidul lui Vladimir Putin Rusia Unită.

După cum s-a putut observa şi anterior, principalii beneficiari ai Smart Voting au fost comuniştii, care au avut opt candidaţi câştigători. Pe lângă aceştia, au fost aleşi în parlament prin această iniţiativă patru candidaţi din partidul Rusia Justă, doi din Partidul Liberal Democrat şi unul din Partidul Rosta. Acest demers se poate considera a fi un succes parţial în condiţiile în care marile companii Google, Apple şi Telegram au restricţionat accesul la aplicaţiile campaniei opoziţiei de Smart Voting în timpul desfăşurării alegerilor parlamentare din Rusia.

Sursă: Wikipedia

../russian.png
../russian.png

Nimicirea opoziţiei şi era post-Vladimir Putin. Concluzii de etapă

  • Acest scrutin nu a adus nimic nou în prim-plan, decât a confirmat frica obsesivă faţă de schimbare a organelor puterii şi un fond difuz al nemulţumirilor populaţiei, dar care nu pot fi coagulate atât de uşor, indiferent dacă ele au la bază motive social-economice, precum cele legate de inflaţie şi sărăcie sau sunt probleme specifice locale din cauza unei administrări precare.
  • În ciuda unor pronosticuri ultra-optimiste, aceste alegeri au confirmat încă o dată faptul că puterea autoritară mai poate fi menţinută o perioadă de timp în Rusia, iar Vladimir Putin nu poate fi contestat/înlăturat. Dincolo de represaliile sistematice la adresa opozanţilor politici ai lui Vladimir Putin şi interzicerea candidaturii acestora, care ar fi putut aduce la un alt rezultat al scrutinului din Federaţia Rusă, partidul de guvernământ a reuşit totuşi să păstreze majoritatea constituţională şi aceeaşi linie de putere care îi va permite să decidă cum va arăta tranziţia politică post-Vladimir Putin sau dacă va exista cu adevărat una.
  • Cum arată această tranziţie nu e clar. Amintim că amendamentele constituţionale introduse în 2020 îi permit lui Putin să obţină încă două mandate de preşedinte şi să rămână în funcţie până în 2036, însă în următoarea perioadă Vladimir Putin ar trebui să decidă dacă va candida pentru un alt mandat în 2024 sau va lăsa tribuna prezidenţială unui succesor (bine ales), iar tranziţia controlului de putere să se transfere către o altă instituţie din care acesta va face parte (ex: Consiliul de securitate).
  • Cheia desluşirii specificului acestor alegeri şi a evenimentelor ulterioare din punct de vedere securitar este faptul că în această campanie electorală că Vladimir Putin şi partidul său s-au îndepărtat în mod deliberat de subiectul victoriilor militare sau de cel al disputelor geopolitice (poate problema Belarusului a fost sporadic tratată) cum ne-au obişnuit până acum. Problemele interne au prevalat în faţa celor externe în contextul acestui scrutin, dar dacă semnalele de creştere a nemulţumirii populaţiei se vor menţine în continuare, alături de tendinţa de scădere în popularitate a lui Vladimir Putin, există riscul ca miza următoarelor alegeri (cele prezidenţiale din 2024) să devină problemele ucraineană şi bielorusă - şi doar o „soluţie finală” (radicală) ar fi garantul unui rezultat electoral de succes pentru Vladimir Putin.

*Cristina Melnic este cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse din cadrul ISPRI şi expert pe spaţiul ex-sovietic.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite