Adevărata faţă a lui Vladimir Putin III. Petele de umbră din timpul celor trei mandate ale actualului lider de la Kremlin
0
Odată cu începutul noului mileniu, Rusia avea să intre într-o nouă eră istorică, recunoscută nouă astăzi atât datorită progreselor, cât şi a eşecurilor, la conducerea căreia s-a aflat Vladimir Putin. Se împlinesc în curând mai bine de 14 ani de când Putin concentrează în mâinile sale puterea absolută în Rusia, mandatele sale de premier şi preşedinte fiind marcate de mai multe evenimente, unele dintre ele controversate.
Septembrie 1999 –Vladimir Putin, al patrulea premier al Rusiei numit de preşedintele Boris Elţîn în 17 luni, a ordonat raiduri împotriva locuitorilor din capitala cecenă Groznîi, acţiune urmată de o ofensivă terestră pe scară largă. Anterior acestui ordin, rebelii ceceni au fost acuzaţi de uciderea a mai mult de 300 de civili ruşi, morţi într-o explozie în blocul în care locuiau. Criticii lui Putin au insistat că bombardamentul a fost pus la cale de guvernul rus, pentru a-i întoarce pe ruşi împotriva cecenilor.
În urma ofensivei, trupele ruseşti recâştigă controlul asupra Ceceniei şi este aleasă o administraţie loială Kremlinului. Totodată, popularitatea lui Putin creşte fulminant.
31 Decembrie 1999 – Sărbătoarea Anului Nou aduce cu sine o mare surpriză politică: Boris Elţîn demisionează pe neaşteptate şi-l desemnează drept succesor pe fostul agent KGB Vladimir Putin. Noul preşedinte s-a impus drept un aparatcic riguros şi dur, spre deosebire de impulsivul Elţîn.
26 Martie 2000 – Vladimir Putin devine preşedintele ales al Rusiei, câştigând alegerile cu o susţinere de 53%. Urmează o serie de reforme ce restaurează economia Rusiei, impulsionată mai ales de preţul ridicat al petrolului exportat.
Vladimir Putin în timpul ceremoniei de învestire în funcţia de preşedinte al Rusiei. Alături se află Elţîn FOTO AFP
12 August 2000 - Submarinul nuclear rusesc de clasă Oscar II Kursk a explodat şi s-a scufundat, luând viaţa tuturor persoanelor aflate la bord, nu mai puţin de 118 ruşi. Pe lângă tăcerea prelungită a autorităţilor oficiale, Putin nu şi-a întrerupt vacanţa pentru a gestiona criza, în plus a refuzat ajutorul unor state occidentale care se oferiseră să participe la operaţiunile de salvare a marinarilor ruşi de pe submarin.
Preşedintele era asemenea unui „Homo Sovieticus”, notează jurnaliştii cotidianului britanic, referindu-se la ruşii căliţi de pregătirile KGB-ului, instruit să ascundă informaţiile nefavorabile.
Până în primăvara lui 2001, cel mai îndrăzneţ post de televiziune, NTV, a intrat în subordinea gigantului energetic Gazprom, fiind un avertisment pentru mass-media din Rusia: zilele posturilor de televiziune independente erau numărate. Ulterior, emisiunile de investigaţii au dispărut din grila de programe, fiind înlocuite cu filme, divertisment.
Moscova a devenit una dintre destinaţiile favorite pentru investiţii ale unor mari companii occidentale, iar reprezentanţele Mercedes s-au răspândit în toată capitala.
Putin a servit drept model pentru ruşii care au suportat 15 ani de supunere şi teamă în timpul URSS, popularitatea lui fiind din nou pe cale de a cuceri noi recorduri.
Până în vara lui 2002 nimeni nu mai auzise cântece de preamărire a „bravului conducător“, dar trecutul începe să-i băntuie din nou pe ruşi. Melodia „Un om precum Putin” a fost difuzată şi redifuzată de posturile ruseşti de radio. Versurile acestui cântec îl elogiau pe preşedintele rus pentru modelul său de disciplină. În acest timp, rafturile bibliotecilor au început să se umple cu portretele şi cărţile cu şi despre Putin.
Septembrie 2001 - După tragedia de la 11 septembrie 2001, Putin nu a întârziat să răspundă şi a fost chiar primul lider care l-a sunat pe preşedintele american George W. Bush pentru a-i oferi sprijinul său. Continuând în acelaşi ton generos, Putin nu s-a opus atunci când SUA au vrut să înfiinţeze baze militare în ţările din Asia Centrală, faţă de care Rusia a manifestat dintotdeauna un interes deosebit.
Cu toate acestea, favorurile între cele două superputeri au fost date uitării. Rusia a revenit la ostilităţile sale faţă de Statele Unite din cauză că Washingtonul a sprijinit „revoluţiile colorate“ din statele exsovietice şi independenţa Kosovo, mergând îndeajuns de departe încât să compare SUA cu „al Treilea Reich”.
14 Martie 2004 – Vladimir Putin este reales preşedinte al Federaţiei Ruse.
Septembrie 2004 – are loc masacrul de la şcoala din Beslan, când au fost ucişi cu sânge rece 334 de oameni, majoritatea copii. Putin a păstrat tăcerea pentru o zi, iar atunci când s-a prezentat în faţa jurnaliştilor nu a reuşit să ofere alinare familiilor îndoliate; în schimb, preşedintele a spus că „(noi) am dat dovadă de slăbiciune”.
După doar două săptămâni, Putin s-a folosit de tragedia de la Beslan pentru a modifica legea care reglementează alegerile parlamentare pentru a-şi spori puterile şi pentru a favoriza victoria aliatului său Dmitri Medvedev.
Octombrie 2006 – A fost asasinată, în faţa locuinţei sale, Anna Politkovskaia, jurnalistă recunoscută pentru atitudinea sa critică faţă de politicile Kremlinului aplicate în Cecenia şi unul dintre cei mai proeminenţi opozanţi ai lui Putin.
Din nou, Putin nu s-a grăbit să facă declaraţii oficiale, iar atunci când s-a adresat naţiunii nu a făcut altceva decât să inspire teamă reporterilor ruşi, care lucrează oricum într-una dintre ţările considerate cele mai periculoase pentru jurnalişti.
Asasinarea Annei Politkovskaia a fost îngrozitoare, a declarat Putin, dar a spus despre munca şi reuşitele sale că au fost „foarte mărunte”, părând a fi mai degrabă deranjat de faptul că imaginea Rusiei avusese de suferit.
Decembrie 2007 – Putin îl prezintă pe Medvedev drept succesorul său ales, adăugând că va fi premier în viitoarea administraţie prezidenţială a lui Medvedev.
7 Mai 2008 – Medvedev îl numeşte premier pe Putin, după inaugurarea mandatului său de preşedinte.
19 Ianuarie 2009 – Rusia şi Ucraina semnează un acord de furnizare de gaze valabil pentru următorii zece ani, pregătind calea pentru reluarea alimentării cu gaz rusesc. În acest timp Europa suferea din cauza unei întreruperi prelungite timp de două săptămâni, provocată de o dispută între Rusia şi ţările exsovietice. Putin a negociat termenii acordului cu Iulia Timoşenko.
7 Mai 2012 – Începe cel de-al treilea mandat al lui Vladimir Putin în fruntea Federaţiei Ruse. Premier este numit Dmitri Medvedev, recunoscut pentru loialitatea sa faţă de Putin.
26 Februarie – Rusia îşi plasează trupele în stare de alertă, de-a lungul frontierei cu Ucraina, ţară tulburată de proteste masive. Trupele ruseşti demarează o operaţiune de ocupare a Crimeei, republică autonomă şi rusofonă din sudul Ucrainei care găzduieşte flota rusă la Marea Neagră. Consiliul Federaţiei Ruse, Camera superioară a Parlamentului, aprobă solicitarea preşedintelui Vladimir Putin pentru o eventuală intervenţie militară în Ucraina.
Citeşte şi:
Adevărata faţă a lui Vladimir Putin. Partea I Ziarul „Adevărul“ prezintă o serie de articole despre preşedintele Putin, pentru conturarea unei imagini clare asupra raţiunilor care stau la baza acţiunilor sale şi importanţa lor pentru Europa de astăzi. Celebra revistă americană Forbes a realizat o descriere amănunţită a modului în care autorităţile de la Moscova regizează o invazie, conform manualelor KGB.
Adevărata faţă a lui Vladimir Putin II. Cum şi-a construit liderul de la Kremlin un imperiu ilicit Preşedintele rus Vladimir Putin este, potrivit multor standarde, un lider bogat; cu toate acestea, cifra exactă a averii sale este ascunsă cu măiestrie. În timp ce declaraţia oficială a preşedinţiei îl arată pe Putin drept un preşedinte mai degrabă umil, unele analize ale experţilor arată că liderul rus ar avea o avere fabuloasă, de 40-70 de miliarde de dolari, făcându-l susceptibil la a fi cel mai bogat om de pe planetă.
Surprinderea strategică - etapa întâi la Kiev, cea secundă în Crimeea Cutia Pandorei a fost deschisă în Ucraina. Şi cine mai credea că reţeaua subterană a răsăritenilor a fost anesteziată - nu aveam motiv să scriu că a fost anihilată - s-a convins luni, 10 martie, la Târgu Mureş, cât de repede poate fi activată şi scoasă în stradă o brigadă de manifestanţi calificaţi în aruncarea cu pietre, după modelul - să avem pardon, dar asta este realitatea - manifestanţilor din Kiev, în forţele de ordine. Simplă coincidenţă.
Cine a pierdut contactul cu realitatea: Putin, Obama, Merkel sau noi? În ultimele săptămâni s-a scris mult, cu indignare firească, despre invazia militară rusă în Crimeea, care a încălcat flagrant integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei. Totuşi, pentru a înţelege cu adevărat ce urmăreşte Putin, pentru a-i zădărnici planurile, trebuie să analizăm faptele la rece, lăsând la o parte furia, patimile şi emoţiile noastre.
Stafia separatismului bântuie Europa Stabilitatea geopolitică este o iluzie în care au preferat să creadă majoritatea politicienilor şi a liderilor de opinie. Mai ales pe continentul european se crease impresia că omenirea s-a izbăvit de reflexele etno-naţionaliste, iar timpul cutremurelor sociale a trecut. Realităţile din următoarele decenii vor demonstra cât de eronată a fost această impresie.
Se încarcă comentariile...
