Ţinta Putin: Ultima confruntare-maraton în direct înaintea alegerilor prezidenţiale din Rusia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin EPA/MICHAEL KLIMENTYEV / SPUTNIK / K / POOL
Vladimir Putin EPA/MICHAEL KLIMENTYEV / SPUTNIK / K / POOL

Joi 15 iunie, preşedintele rus Vladimir Putin a avut cea de-a 16-a confruntare directă cu cetăţenii ruşi, într-o emisiune maraton de 4 ore în care a răspuns la 70 de întrebări. Ca de obicei, evenimentul a fost pregătit şi regizat din timp, cu participanţi aleşi pe sprânceană, atât din ţară cât şi de peste hotare, din Ucraina sau Statele Unite.

Noutatea e produsă de contextul protestatar extrem de virulent şi cu impact major produs la nivelul întregii Rusii de mişcările anticorupţie şi anti-mită ale lui Aleksei Navalnîi, un blogger care a reuşit să obţină 27,4% din voturi la alegerile pentru Primăria Moscovei şi care ameninţă să devină competitorul lui Putin şi la prezidenţiale, deşi este arestat la fiecare trei luni pentru organizarea manifestaţiilor împotria Kremlinului.

Evenimentul din acest an, denumit Linia Directă cu Preşedintele Vladimir Putin, ultimul înaintea alegerilor prezidenţiale programate la 18 martie 2018, a avut o particularitate de stil şi strategie creată de polit-tehnologii lui Putin, respectiv a avut drept scop să-l umanizeze pe Putin prin referinţe la viaţa sa personală, îndeobşte ascunsă publicului, şi să sublinieze deschiderea sa spre critici, pe ecran fiind găzduite comentarii şi întrebări critice cărora Putin nu le-a răspuns, dar care erau menite să menţină publicul de opoziţie atent la emisiune.

Indiferent de aceste nuanţe, Vladimir Putin nu a putut ascunde situaţia complicată în care a ajuns Rusia sub conducerea sa, din cauza măsurilor populiste, a revanşismului şi revizionismului din politica externă, a operaţiunilor politice finanţate de la bugetul statului şi a aventurilor militariste din spaţiul post-sovietic, din Crimeea, Estul Ucrainei, Siria şi Estul Mediteranei. Situaţia este critic, mai ales că preţul petrolului a rămas la nivel extrem de scăzut, bugetul rus este direct legat de aceste venituri din resurse, cu precădere petrol şi gaze, sancţiunile continuă şi blochează pe deplin transferul tehnologic şi finanţarea proiectelor de explorare şi exploatare în condiţii dificile şi blochează dezvoltarea pe termen mediu a resurselor de petrol ale Rusiei.

Este tot mai probabil ca Premierul Dmitri Medvedev să fie sacrificat înaintea alegerilor prezidenţiale de anul viitor, pentru a-şi asuma costurile şi a permite realegerea en fanfare a lui Putin.

Mai grav, după 16 ani de derulare a emisiunii Linia Directă, Preşedintele Vladimir Putin nu reuşeşte încă să găsească răspunsuri mulţumitoare la întrebarea de ce susţine că economia merge, dar nivelul de trai al populaţiei nu creşte. Din contra, de această dată Vladimir Putin a fost nevoit să recunoască nivelul de creştere al sărăciei extreme în Rusia de la anexarea Crimeei şi declanşarea agresiunii militare din Estul Ucrainei, o situaţie fără precedent şi pe care explicaţiile despre cum evoluează acţiunile conducerii Rusiei şi cum sunt aşteptate îmbunătăţiri în viaţa cetăţenilor nu o mai poate compensa şi nu poate linişti oamenii.

De aceea, este tot mai probabil ca Premierul Dmitri Medvedev să fie sacrificat înaintea alegerilor prezidenţiale de anul viitor, pentru a-şi asuma costurile şi a permite realegerea en fanfare a lui Putin pentru un nou mandat. Cu acesta, Vladimir Putin ar ajunge până în 2024, devenind cel mai longeviv om politic în Rusia, înaintea lui Stalin.


Alexei Navalnîi FOTO EPA

image

Vladimir Putin şi-a orchestrat propria opoziţie pentru a disipa presiunile care-l alimenteză pe rivalul său Navalnîi

În pragul alegerilor prezidenţiale din 18 martie 2018, la ultima sa emisiune de întrebări şi răspunsuri cu cetăţenii - aşa-numita Linie Directă - înainte de prezentarea la urne, preşedintele rus Vladimir Putin a încercat o tactică interesantă de a-şi inventa propria opoziţie pentru a disipa presiunile la adresa sa care alimentează opoziţia condusă astăzi de bloggerul Alexei Navalnîi. Deşi nu a anunţat încă formal candidatura pentru un nou mandat de preşedinte - care l-ar face cel mai longeviv lider rus, depăşindu-l şi pe Stalin, la încheierea mandatului în 2024 - Vladimir Putin a vorbit la 15 iunie timp de aproape 4 ore, răspunzând la 70 de întrebări, în timp ce în partea sa dreaptă rulau periodic întrebări critice la adresa sa. Un test ce merită reţinut.

Ca de obicei, aceste secvenţe sunt organizate minuţios de establishmentul rus, care nu-şi permite alunecări în decor. De aceea, şi cei prezenţi în sală, ca şi cei care intră în direct să pună întrebări - inclusiv un american, prin legătură video - la fel şi cei care trimit întrebări prin sms, sunt selectaţi şi pregătiţi (ca şi Preşedintele, care are un scenariu deja asumat). Din cele 70 de întrebări, 35 au vizat problemele interne - salarii, sărăcie, mizerie, necazuri individuale şi generale, 7 întrebări au vizat problemele internaţionale, două au vorbit despre protecţia mediului şi patru despre politică internă. De asemenea, show-ul l-a umanizat pe Putin, fiind permise 4 secvenţe în care Putin a vorbit despre familia sa şi viaţa sa, inclusiv despre nepoţi, chiar dacă a evitat orice element de identificare.

Această intervenţie publică merită analizată cu atenţie, deoarece trădează strategiile fundamentale ale momentului, ca şi preocupările majore în Federaţia Rusă legate de opoziţia care se manifestă din ce în ce mai prezent şi cuprinde din ce în ce mai mulţi tineri. De aceea, abordarea a presupus, fără a-l pune în dificultate pe Putin, şi prezenţa întrebărilor critice pe ecran, sub forma unor bule care afişau aceste întrebări, după care dispăreau, fără a fi abordate de către preşedinte. Rolul lor era acela de a sublinia deschiderea lui Putin, toleranţa sa, dar şi menţinerea publicului critic la adresa sa în faţa ecranelor. Permisiunea criticii a avut ca rol relevant şi să detensioneze nervii întinşi la maximum ai populaţiei ce susţine deja opoziţia.

Din cele 2 milioane de întrebări ale celei de-a 15-a ediţii anuale a sesiunii au fost selectate observaţiile „Putin, chiar speri că poporul crede în acest circ cu întrebări pregătite din timp?” „La revedere, Vladimir Vladimirovici!”, a apărut apoi pe ecran. Câteva minute mai târziu, chenarul albastru dispărea de pe ecran.

„Toată Rusia consideră că staţi prea mult la «tron»!”„Trei mandate de preşedinte – AJUNGE!”.„Încetaţi să aruncaţi bani pentru armată şi cursa înarmărilor”. „Încetaţi manipularea privind vârsta ieşirii la pensie. Ne enervează”. „Până când o să mai auzim că nu sunt bani, dar noi trebuie cumva să supravieţuim?”. „Când o să-şi dea demisia Medvedev, Ciubais, Kudrin, Gref şi alţii?”.

Aceasta e formula prin care Putin, speriat de valurile imense de protestatari, încearcă să-şi nuanţeze imaginea de autocrat nemilos şi să detensioneze presiunea, după ce, la 2 martie, fundaţia lui Navalnîi, FBK - „Fundaţia împotriva mitei şi a corupţiei” - a lansat un filmuleţ despre averea premierului Medvedev de miliarde de dolari în fonduri imobiliare lucrative şi după ce, la 26 martie, a strâns zeci de mii de oameni în 80 de oraşe din Rusia, câteva sute fiind arestaţi. Mai mult, la 12 iunie, protestele au continuat, relansate de Navalnîi, arestat în martie pentru 15 zile, acum pentru 30 de zile în închisoare.

Problema e că Navalnîi e urmat de mii de tineri care strigă pentru Rusia fără Putin, împotriva stagnării, lipsei de locuri de muncă şi a salariilor decente şi împotriva minciunilor lui Putin şi a propagandei mincinoase din mijloacele mass media. Liceenii şi studenţii asigură principala masă a protestatarilor anti-Putin, în condiţiile în care Navalnîi însuşi a demonstrat că reuşeşte să strângă opoziţia şi a obţinut la alegerile locale pentru Primăria Moscova un scor decent de 27,4%.


Avioane ale armatei ruse în SIria

image

Politica externă rusă abordată popular în zodia Putin

Vladimir Putin a demonstrat şi abilitatea sa - şi a staff-ului de imagine - privind abordarea la nivel popular a politicilor externe ale Rusiei în cadrul celor 4 ore de discuţii cu cetăţenii ruşi de joi, 15 iunie. Din 70 de întrebări, 7 au fost legate de politica externă, prilej de clarificări, liniştire a publicului, dar şi lansare de mesaje către capitalele relevante ale lumii, fiind tranşate public adevărate agende privind negocierile şi poziţiile Rusiei.

Din nou, Rusia lui Putin şi-a arătat legătura indisolubilă cu capabilităţile nucleare, insistând asupra nevoii unor negocieri cu Washingtonul care să vizeze această problematică. Este modalitatea prin care dintotdeauna Moscova îşi subliniază măreţia şi rolul major de actor ce poate strica mult dacă nu e băgat în seamă la nivelul potrivit şi dacă nu-i sunt respectate doleanţele pe toate direcţiile. Fireşte că ideea de a impune teme şi soluţii pe motiv că deţine arma nucleară şi că doctrina sa militară îi permite să o şi utilizeze în conflicte regionale convenţionale în care-i sunt afectate interesele nu duce în mod automat la cedări din partea Washingtonului, dimpotrivă. Ultimele evoluţii din Congres, cu accentuarea sancţiunilor şi blocarea oricărei încercări a Preşedintelui Trump de a slăbi vreodată aceste sancţiuni - o acţiune imposibilă astăzi fără acordul explicit al Congresului - arată starea reală de spirit şi poziţiile substanţiale transpartinice în SUA.

Putin a declarat că e deschis şi ar putea coopera cu SUA în mod specific în neproliferarea nucleară şi acordurile privind controlul armamentelor. „Suntem puteri nucleare majore şi cooperarea noastră în această sferă merge mult mai departe, deoarece vorbim despre un domeniu crucial. Şi se referă nu numai la Coreea de Nord ci la teme din multe alte regiuni”, a afirmat Putin la începutul întrebărilor de politică externă, pentru a profila Rusia şi pe sine în relaţiile internaţionale. A adăugat deschiderea pentru cooperarea cu SUA vizând sărăcia (sursă majoră de radicalizare şi terorism) şi mediul, în ciuda retragerii Statelor Unite din Acordurile de la Paris, afirmând că preşedintele Trump nu refuză discuţiile pe această direcţie. Cam puţine teme şi cam marginale sau generale pentru a putea contura o relaţie consistentă cu SUA.

Acum e Crimeea, dar dacă nu era Crimeea, sigur Washingtonul găsea alte motive pentru a îndigui Rusia, s-a plâns Putin.

Putin susţine că respectă poporul American (folosind pentru asta o întrebare a unui american, prin conexiune video) şi doreşte revenirea la normal a relaţiilor, chiar dacă a afirmat că rusofobia creşte în SUA, în primul rând din cauza luptelor politice interne. Putin susţine că nu consideră SUA drept un duşman. Putin consideră totuşi că Statele Unite au interese peste tot în lume şi constrâng şi influenţează lideri şi state. El a afirmat că o ştie de la alţi şefi de stat şi de guvern cu care a vorbit. Susţine că nu a influenţat alegerile americane, dar îşi apără interesele legitime. Acum e Crimeea, dar dacă nu era Crimeea, sigur Washingtonul găsea alte motive pentru a îndigui Rusia, s-a plâns Putin.

Ucraina a fost un alt subiect abordat. Fără presiunea strictă a limbajului diplomatic şi în încercarea promovării agendei de imagine şi captare a bunăvoinţei cetăţenilor – a răspuns la o întrebare a unui ucrainean – Putin susţine că-i apreciază pe ucrainenii ce împărtăşesc istoria comună cu Rusia (separând deja poporul ucrainean în două) şi a folosit oportunitatea pentru a-i răspunde lui Poroşenko, care a citat din poetul rus Lermontov cu poezia Adio nespălată Rusie atunci când a marcat libera circulaţie cu UE, un gest menit să arate ruptura definitivă şi orientarea strategică spre Occident a Ucrainei. Simplul fapt că Preşedintele ucrainean cunoaşte această poezie subliniază cultura şi istoria comună a celor două popoare şi că ele nu s-ar putea rupe, Putin afirmând că speră să joace un rol în soluţionarea conflictului din Estul Ucrainei.

Siria a fost cealaltă temă abordată, obiectivul preşedintelui rus fiind să marcheze limitele participării Rusiei în conflictele de pe teren şi rolul pozitiv pe care-l joacă, pentru a menţine sprijinul popular pentru această prezenţă. Preşedintele Rusiei a subliniat că rolul Rusiei a fost pregătirea trupelor siriene pentru a creşte capacitatea de luptă şi că s-a retras în bazele sale de la Hmeimim şi Tartus, lăsând trupele guvernamentale siriene să îşi atingă obiectivele. Nimic despre voluntari, trupe speciale ruse şi ciocniri cu trupele SUA şi turce, cu sute de morţi şi răniţi aduşi în ţară pe ascuns, dar a insistat că sprijinul aerian împotriva teroriştilor va mai continua, dacă e nevoie. El a insistat că vrea un proces de pace cu toţi actorii la masă - deşi nu a pronunţat numele lui Bashar al Assad - şi că a reuşit să testeze armele sale de ultimă generaţie în Siria, pentru a le putea ajusta, deşi ştia că sunt foarte bune. Acest fapt a ajutat enorm industria militară rusă.

image

Alertă la Kremlin: preţul petrolului ameninţă proiectele megalomanice politice şi militare ale lui Putin şi tulbură liniştea înainte de prezidenţiale

Trei evoluţii majore ameninţă să cutremure profund echilibrele bugetare ale Rusiei în cel mai scurt timp, acum, când Kremlinul a intrat în anul electoral pentru prezidenţialele din 18 martie 2018, chiar dacă Vladimir Putin nu şi-a anunţat încă candidatura.

Mai întâi, protestele au inundat Rusia şi se afirmă tot mai puternic, intrând în zona orăşelelor şi cătunelor şi reuşind să strângă toate elementele agendelor de nemulţumiri ale ruşilor. Apoi, Senatul SUA a adoptat reguli stricte de sancţiuni puternice, cu imposibilitatea Preşedintelui de a ridica sau uşura aceste sancţiuni fără acordul explicit al Congresului.

În fine, Preşedintele Vladimir Putin a recunoscut problemele economice ale Rusiei, iar din cele 70 de întrebări de la emisiunea Linia Directă, jumătate au vizat necazurile ruşilor, sărăcia, mizeria, salariile reduse şi insuficiente. Cum preţul petrolului nu pare să-şi mai revină, din contra, ameninţă vara asta cu un nou salt negativ, perspectivele presează în mod substanţial asupra bugetului şi afectează în mod direct proiectele politice, aventurile militariste şi perspectivele susţinerii pentru realegerea lui Vladimir Putin pentru un mandat de încă 6 ani.

Evaluările preţului petrolului se leagă de situaţia din Orientul Mijlociu, de evoluţiile industriei de resort din SUA şi, mai nou, de exporturile de petrol de şist, dar în ultima săptămână a fost afectat de evoluţiile interne din Rusia. Lunea trecută, mii de protestatari împotriva corupţiei au ocupat pieţele centrale din peste 100 de oraşe cu peste 1000 de protestatari arestaţi de către poliţie. Apoi, întărirea sancţiunilor în Senatul SUA, cu un vot copleşitor de 97-2 (oponenţii au fost republicanii Mike Lee şi Rand Paul), şi eliminarea posibilităţii rapide de ridicare a sancţiunilor, au creat un nou indicator al situaţiei interne a petrolului, o piaţă unde investiţiile sunt oprite, ca şi transferul tehnologic. În ceea ce priveşte continuarea tăierilor de producţie ale cartelului OPEC/non-OPEC, după ce o asemenea manevră a adus preţurile în aceeaşi situaţie ca acum 6 luni, înainte de tăiere, există probleme majore cu Irakul şi Iranul, care ocupă tot mai mult din piaţă, nefiind afectate de acord. Apoi există un nou producător intrat pe piaţă, SUA, în aşa fel încât e puţin probabil ca Arabia Saudită şi Rusia să poată influenţa preţurile vara aceasta. Se aşteaptă un nou salt în jos pe piaţa petrolieră.

Lipsa acestor investiţii va afecta capacitatea de producţie a Rusiei pe termen mediu şi lung şi vor fi necesari ani pentru a recupera aceste investiţii.

Piaţa continuă să fie inundată de oferta majoră existent, iar preţurile nu pot fi menţinute la nivelul actual. Mai mult, vara asta şi cererea e mai scăzută, în timp ce şi activitatea economică în spaţiul european şi pe pieţele ce susţin acordul de la Paris a devenit mai eficientă, cu mai puţine emisii de carbon, de unde şi consumul mai redus.

Mai grav pentru Rusia este blocarea posibilităţilor de generare a resurselor viitorului tocmai pentru că nu se mai pot face investiţii în zona arctică, Siberia şi Marea Neagră din cauza blocării transferului tehnologic. În plus, sancţiunile vizează orice acord cu firma Rosneft, condusă de fostul consilier prezidenţial Igor Sechin. Şi staţia de pompare din puţul petrolier de la Suzunskoye, lângă Krasnoyarsk, nu poate fi finanţată, odată ce aparţine Rosneft. Lipsa acestor investiţii va afecta capacitatea de producţie a Rusiei pe termen mediu şi lung şi vor fi necesari ani pentru a recupera aceste investiţii.

Între timp, rubla scade cu 0,7% din valoare zilnic, deşi Vladimir Putin anunţă stabilizarea inflaţiei, în timp ce preţul petrolului „alunecă” zilnic cu 0,2%, fiind constant sub valoarea de 50 de dolari barilul, valoare critică pentru orice formulă şi soluţie bugetară în Rusia.


Mii de ruşi au protestat împotriva lui Vladimir Putin în martie 2017 FOTO EPA

image

Prăbuşire economică şi a nivelului de trai în Rusia lui Putin: 13,5% dintre ruşi au intrat sub pragul sărăciei

Prăbuşirea economică actuală din Federaţia Rusă este negată în mod direct de către Vladimir Putin. A făcut-o şi în recenta discuţie directă cu alegătorii. O evoluţie deloc convingătoare, dar care se bazează pe cifrele din ultimele trei trimestre, care ar arăta o revenire sau măcar stopare a declinului economic, la fel şi cel al inflaţiei. Preşedintele Federaţiei Ruse susţine că Moscova a reuşit să compenseze efectele cumulate a trei fenomene: căderea preţului petrolului la nivel global – acolo unde invocă drept acţiune întreprinsă celebrul acord cu statele OPEC de reducere a producţiei, deşi e vorba doar despre aducerea preţurilor la nivelul de pornire din noiembrie 2016; sancţiunile occidentale împotriva Rusiei – acolo unde se vorbeşte chiar despre un bine făcut pentru dezvoltarea pieţei interne; respectiv sancţiunile reciproce ale Rusiei împotriva Occidentului, cele mai costisitoare, în fapt, ca impact asupra economiei ruse.

Iată că, totuşi, admiţând aceste cifre şi evaluări, cetăţenii ruşi nu resimt deloc această îmbunătăţire în creşterea nivelului de trai şi a veniturilor proprii. Din contra, după anexarea Crimeei şi agresiunea militară din Estul Ucrainei, nivelul de trai a scăzut dramatic în Federaţia Rusă, concomitent cu dezvoltarea programelor militare interne şi a celor militariste şi intervenţioniste externe, în Ucraina şi Estul Mediteranei, cu precădere.

La emisiunea în direct cu cetăţenii ruşi, cei care au reuşit să pună jumătate din întrebări, 35 din cele 70 cărora le-a răspuns Preşedintele Putin, au vorbit despre salarii mici, sărăcie şi corupţie, aceleaşi teme de 15 ani de când se realizează emisiunea. O statistică directă între cele 2 milioane de întrebări adresate lui Vladimir Putin şi din care au fost selectate cele publice, cărora le-a răspuns vreme de aproape 4 ore, nu există, însă dacă ea s-ar fi făcut, probabil că proporţia ar fi fost şi mai mare pe această componentă a vieţii de zi cu zi.

Deşi Vladimir Putin invocă în permanenţă creşterea economică a Rusiei, în unele cazuri acest lucru fiind chiar dovedit de cifre şi realităţi în ultimii 15 ani, totuşi poporul nu simte avântul economic despre care vorbeşte şeful statului, pentru că această creştere nu ajunge să fie redistribuită, să se regăsească la nivelul creşterii salariilor şi a nivelului de trai. La fiecare ediţie a emisiunii de dialog direct cu poporul, preşedintele rus Vladimir Putin a fost asaltat cu întrebări precum „Când vom trăi mai bine?” sau „Când vom avea salarii decente?”, acestea fiind şi cele mai frecvente întrebări adresate lui Putin la toate ediţiile acestei emisiuni.

Numai în ultimii trei ani, după anexarea Crimeei, numărul persoanelor care trăiesc la limita sărăciei a crescut la 13,5%.

Discuţia e cu atât mai serioasă cu cât, în fiecare an, Vladimir Putin are acelaşi tip de reacţie în faţa acestor întrebări: Preşedintele rus enumeră un şir de progrese pe plan social, politic şi mai ales economic. După punctarea acestora, moderatoarea emisiunii îl întreabă când se vor resimţi cetăţenii efectele acestor progrese. Şi, de fiecare dată, în fiecare an, preşedintele Vladimir Putin le promite cetăţenilor că „în general, noi ne mişcăm cu evoluţiile într-o direcţie pozitivă, iar oamenii neapărat o să simtă adevăratele schimbări spre bine”.

Potrivit lui Putin, perioada de recesiune în Rusia este istorie, ea a fost depăşită. Rusia s-a confruntat cu o recesiune economică în ultimii ani, din cauza preţului relativ redus la petrol şi a sancţiunilor occidentale impuse ca urmare a rolului său în conflictul din Ucraina, susţine şeful statului rus. Însă el a susţinut anul acesta că „Am observat o creştere trei trimestre la rând”. Totuşi, în acest an, şi preşedintele rus a fost nevoit să recunoască un adevăr dur: numai în ultimii trei ani, după anexarea Crimeei, numărul persoanelor care trăiesc la limita sărăciei a crescut la 13,5%. O spune chiar şeful statului rus, nu e vorba despre propaganda occidentală atât de hulită, iar această realitate recunoscută reclamă şi o reacţie. De aceea există din nou un val serios de zvonuri potrivit cărora sacrificarea premierului Dmitri Medvedev ar fi luată în consideraţie extrem de puternic înaintea alegerilor prezidenţiale din 18 martie 2018.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite