Încăpăţânarea Rusiei: prăbuşirea preţului barilului de petrol şi explozia crizei globale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
petrol siria

Rusia a aruncat în aer alianţa sa de 3 ani cu OPEC, organizaţia statelor producătoare de petrol conduse de Arabia Saudită vineri, atunci când a refuzat nu numai să aprobe o nouă reducere de 1,5 milioane barili de petrol pe zi din producţia de petrol globală, dar nici măcar cu a fost de acord cu tăierea precedentă, ce dura de 3 ani, de 2,1 miliarde barili de petrol.

Producţia globală de circa 100 mln barili de petrol pe zi a fost afectată de criza coronavirusului şi reducerea cererii de pe piaţă, cu preponderenţă în China, astfel că reţul barilului a ajuns la minime istorice, antrenând explozia crizei economice globale.

OPEC plus nu mai există! Competiţia la liber!

Joi şi vineri, proiectul OPEC plus, alcătuit din statele producătoare de petrol din Golf, conduse de Arabia Saudită, şi din Rusia, a dispărut. Vineri petrolul ca marfă a avut cea mai proastă zi de cotaţii din ultimii 11 ani după ce îndărătnicia lui Vladimir Putin – alţii au vorbit de punerea preşedintelui rus cu spatele la perete – s-a soldat nu numai cu neacceptarea unui nou acord de reducere a producţiei, propunerea fiind de 1,5 milioane de barili pe zi, adică 1,5% din producţia actuală. Dar Rusia a refuzat, cu această ocazie, şi continuarea, după 31 martie, a programului ce durează de 3 ani şi care presupune reducerea cu 2,1 milioane de barili pe zi a producţiei consorţiului.

Preţurile petrolului s-au prăbuşit instantaneu cu alte 9% ca urmare a ratării acordului, atingând cel mai jos nivel din ultimii trei ani vineri, după acord. Prăbuşirea prognozată este determinată de impactul coronavirusului asupra economiei globale şi a consumului, cu precădere în China, dar, de fapt, peste tot în lume. Astfel, în China s-a produs un adevărat stopaj al activităţii economice, în timp ce, la nivel global, şcolile şi birourile au fost închise, companiile aeriene şi-au anulat zborurile şi tot mai mulţi oameni sunt izolaţi acasă. Rezultatul a fost cea mai abruptă scădere a cererii de la criza financiară globală din 2008.

Estimările anterioare ale experţilor arătau că e deja aproape imposibil companiilor petroliere să rezolve problema, inclusiv OPEC-ul intervenind prea târziu şi cu prea puţină tragere de inimă. E vorba despre o estimare iniţială a unei creşteri în 2020 (făcută înaintea crizei) cu 1,1 milioane barili de petrol care, brusc, s-a transformat într-o prăbuşire estimată între 0,48 milioane şi 1,5 milioane de barili pe zi în acest an din cauza coronavirusului.

Rusia nu-şi mai poate permite să mai facă o reducere bugetară, deja anul trecut încheindu-se, cel mai probabil, cu o creştere de doar 0,3% oficial – datele finale urmând să fie confirmate la sfârşit de aprilie. Or cum bugetul Rusiei se bazează preponderent pe vânzări de petrol şi gaze, Vladimir Putin şi firmele de stat ruseşti au ales să se bată direct în piaţă, profitând de dependenţele de furniturile proprii în multe state, decât să taie producţie. De altfel, Arabia Saudită este cu atât mai nervoasă şi nemulţumită de eşec cu cât deja Rusia preluase foarte puţin din sarcina reducerilor de producţie şi până astăzi, profitând la maximum de situaţia existentă şi de dependenţele cu preponderenţă în spaţiul post-sovietic şi european. Căderea economică a Chinei afectează, însă, direct şi fără drept de apel şi Rusia.

Totuşi, de remarcat că Arabia Saudită s-a lansat într-un adevărat război al preţurilor şi al câştigării pieţei, inundând pe deplin piaţa cu petrol, crescând producţia în loc să o scadă şi oferind contracte clienţilor privilegiaţi cu 8 dolari barilul de petrol. Arabia Saudită a prăbuşit luni preţul barilului de petrol la 27 dolari şi continua cu această politică ce vizează, preponderent disciplinarea Rusiei să intre în ordinea pe care o impune Ryadul, cel de-al doilea cel mai mare producător de petrol după SUA, dar cu barilul produs la 2 dolari faţă de cei 17 ai Rusiei şi cei 35-40 ai SUA din petrol de şist. De altfel Arabia Saudită repetă scenariul din noiembrie 2014 contra celorlalte state producătoare din Golf, lumea araba şi OPEC, cu singura diferenţă că acum acţiunea sa e precum aruncarea gazului pe focul prăbuşirii economiei mondiale care intră în recesiune.


FOTO Shutterstock

Cerere de petrol FOTO Shutterstock

Prăbuşirea cererii de petrol era peste capacitatea de reglare a OPEC

Deja Goldman Sachs notase faptul că prăbuşirea cererii de petrol este atât de importantă şi accentuată încât intervenţia la nivelul producţiei este aproape imposibil să compenseze prăbuşirea cererii şi, implicit, a preţului. De altfel, Secretarul general al OPEC, Mohammed Barkindo, a declarat la Viena, după şedinţă, că OPEC nu va mai acţiona unilateral în aceste tăieri de producţie. Acesta este un semnal foarte complicat care marchează faptul că Arabia Saudită, principalul lider al OPEC, nu mai e dispusă sau nu mai poate să gestioneze preţul, aşa încât îl va lăsa liber şi pe competiţia din piaţă până când impactul acestor noi preţuri va readuce producătorii la masa de negocieri.

Între timp, vineri barilul de petrol Brent – care este referinţa globală – a scăzut cu 9,4% la 45,27 dolari barilul, cel mai prost preţ din ultimii 3 ani. Pe de altă parte e cea mai abruptă scădere procentuală de preţ din decembrie 2008. De altfel, OPEC se pregăteşte de noi recorduri negative succesive în perioada următoare. Petrolul în SUA a scăzut la burse cu 10,1% ajungând la 41,28 dolari vineri, cea mai mare scădere procentuală din noiembrie 2014. De altfel, chiar de luna trecută, preţurile scăzuseră cu 20% sub precedentul vârf de piaţă, iar coronavirusul a adus preţurile cu 33% mai jos decât la începutul anului.

Calculele nu sunt deloc în beneficiul producătorilor. Băncile şi traderii consideră că şi cele 1,5 milioane de barili pe zi tăiere propusă de OPEC suplimentar, adică o reducere de 3,6% a producţiei în total, nu e suficientă. Pentru a menţine preţul măcar la cotaţiile actuale, ar trebui ca reducerea să fie până în vară de cel puţin 2 milioane de barili în plus, adică alte 0,5% din producţia globală în plus. Şi e vorba doar de menţinerea preţurilor aşa jos cum au ajuns. Deja tăierile propuse joi s-au dovedit nesustenabile.

Petrolul atingea 69 dolari pe baril la început de ianuarie, un preţ normal şi echilibrat, altfel, pe un palier mai degrabă moderat. Luna februarie s-a încheiat la 50 de dolari pe baril iar prăbuşirea se arată şi mai impredictibilă. Cererea de petrol e estimată să stagneze, cel puţin, ca şi preţurile pentru anul 2020. Asta deşi estimările mai pesimiste introduce scăderi şi mult mai substanţiale ale cererii la nivelul întregului an. Cum piaţa va fi lăsată liberă, aşa cum s-a întâmplat la finalul lui 2014, când Arabia Saudită nu a mai putut convinge Rusia să accepte tăieri, s-a intrat în vrie iar preţul barilului a căzut sub 30 de dolari barilul. Asta aşteaptă azi brokerii de la bursele de mărfuri să se întâmple începând cu săptămâna aceasta.

Criza globală: ţările producătoare, bugete sociale, şomaj. În campania electorală din SUA

Intrarea în criză de supraproducţie la nivel global este o veste foarte proastă pentru economia globală şi subliniază fără dubiu intrarea în criză şi recesiune. E un indicator care nu a greşit, mai ales că impactul final al coronavirusului asupra cetăţenilor şi economiei globale este, încă necunoscut, în timp ce China se află într-o adevărată luptă cu blocarea răspândirii epidemiei la nivelul populaţiei, fapt soldat cu nevoia de a închide capacităţi de producţie pe scară largă.

Principalele lovite sunt veniturile companiilor petroliere. Deja Exxon Mobil a scăzut cu 3,5% la bursă vineri şi se aşteaptă măsuri importante, concedieri şi reduceri substanţiale de producţie în zona gazului şi petrolului de şist. Apoi statele producătoare îşi vor vedea bugetele afectate, princialele vizate fiind Algeria, Irak, Rusia şi Kazahstan – nu vorbim aici de Venezuela sau ţările Golfului. În toate cazurile se aşteaptă reduceri substanţiale de cheltuieli sociale şi concedieri, urmate de proteste populare. Guvernul iranian are şi el o presiune majoră azi, după valul de sancţiuni, ultimul val de proteste soldându-se, deja cu represiuni brutale şi mii de arestări.

Şi economia americană va fi lovită de criza globală a cererii de petrol, respectiv a preţurilor. Mai întâi, vor fi tăiate majoritatea investiţiilor, în al doilea rând, vor urma valuri de concedieri. Şi asta în an electoral. Nu mai vorbim despre faptul că economia americană însăşi se va confrunta cu efectele coronavirusului, o face deja. Pe de altă parte, în lipsa Rusiei de la acordurile OPEC, SUA va trebui să-şi asume rolul de ţară net producător de petrol şi gaze, pe care l-a dobândit de circa 2-3 ani, şi să sprijine partenerul saudit pentru reducerea producţiei de petrol şi gaze. Astfel se va încerca menţinerea preţului barilului de petrol la cote acceptabile.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite