Îi vom vedea oare pe Putin şi echipa să acuzaţi de crime împotriva umanităţii şi genocid într-un proces tip Nürnberg sau Tokyo?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
a

39 de state ale lumii au depus sesizări în acest sens, etapa procedurală iniţială necesară pe baza căreia Procurorul General al Tribunalului Internaţional de la Haga a decis deja începerea anchetei asupra situaţiei din Ucraina.

Urmează a fi analizate faptele de o deosebită gravitate petrecute acolo începând cu data de 21 noiembrie 2013 până în prezent, "verificând acuzaţiile de crime de război, crime împotriva umanităţii şi de genocid comise în orice parte a teritoriului ucrainean şi de către orice persoană", aşa cum se spune în comunicatul oficial semnat de Karim A.A.Khan Qc, procurorul Curţii Penale Internaţionale.

Iată scrisoarea trimisă de ambasadorul britanic în acord cu reprezentanţii celor 39 de State care sunt şi Părţi Semnatare ale "Statutelor de la Roma", actul fundamental pe baza căruia funcţionează tribunalul internaţional. Şi România s-a alăturat acestui demers.

a

În acelaşi timp, avem şi poziţia de susţinere exprimată oficial de Uniunea Europeană care, prin vocea lui Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene, constată că "invazia rusă are un impact umanitar foarte profund. Constatăm un potenţial de crime de zăzboi & crime împotriva umanităţii. Salutăm faptul că cele 45 de state din OSCE, inclusiv cele 27 de State Membre din UE, au invocat "Mecanismul Moscova" pentru a iniţia în urgenţă o misiune independentă de identificare a faptelor".

Ironie a istoriei, "Mecanismul Moscova", care oferă statelor posibilitatea de a forma misiuni ad-hoc de experţi independenţi pentru a ajuta la rezolvarea unei probleme umanitare specifice, a fost până acum invocat doar de nouă ori. Două exemple edificatoare:

- a fost invocat în 1992 de 12 state din Comunitatea Europeană şi de SUA pe problema existenţei unor atrocităţi şi atacuri împotriva civililor în Croaţia şi Bosnia-Herţegovina (1992)

- pe 23 aprilie 1999, mecanismul a fost activat de către Federaţia Rusă în legătură cu operaţiunile militare NATO în spaţiul fostei Iugoslavii.

Acum însă, echipa de experţi independenţi care va cerceta tragediile care se petrec în Ucraina va putea să prezinte concluziile sale finale sub forma unui document oficial recunoscut în ceea ce va fi viitoarea pledoarie a Procurorului General al al Tribunalului Internaţional, parte a unui viitor foarte posibil act al acuzării.

Acesta este contextul în care, din ce în ce mai aproape, răspunzând unei foarte mari presiuni internaţionale, foarte multe surse din diverse medii formale sau informale vorbesc despre un viitor proces de mari dimensiuni împotriva principalilor lideri politici şi militari din Federaţia Rusă. Un proces în care acuzaţiile să fie cele de care aminteam anterior: crime împotriva umanităţii, genocid şi crime de război, al doilea episod de acest fel în spaţiul european de după cel de-al Doilea Război Mondial după acţiunile juridice împotriva lui Miloşevidi, Mladici, Karadzici et comp, dar la un cu totul alt nivel de relevanţă geo-politică, fie şi numai pentru că este pentru prima dată când reprezentanţii unui stat membru permanent al Consiliului de Securitate se pot regăsi acuzaţi exact de acelaşi timp de crime pentru care judecaseră şi  condamnaseră la moarte liderii Germaniei naziste, invocând atunci un capitol nou de jurisprudenţă.

Dar, tehnic vorbind, este oare posibil să se organizeze un asemenea proces? Pe ce bază, din moment ce Rusia nu este parte semnatară a "Statutelor de la Roma" şi, cum deja ştiţi, a spus că nu recunoaşte jurisdicţia Tribunalului Penal Internaţional, exact aşa cum au făcut-o, în diverse alte momente tensionate, Statele Unite sau Israelul?

Da, este foarte posibil să se întâmple aşa, argumentează experţii de la Human Rights Watch bazându-se în primul rând pe multitudinea de convenţii de tratate şi convenţii conexe problematicii conflictelor şi al ocrotirii populaţiei civile. Priviţi la ceea ce se petrece acum în Ucraina, la efectele produse de invazia militară rusească, la ceea ce asistăm acum, adică la fluxuri migratorii totalizând peste 1,7 milioane de persoane, în principal femei şi copii: cea mai importantă deplasare de persoane cauzată de ororile războiului, în spaţiul european, de după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu un posibil efect pe termen scurt şi mediu de destabilizare (foarte greu de apreciat intensitatea finală a procesului) a multora dintre structurile de protecţie socială din Europa, exact ceea ce speră acum Moscova pentru ca UE să fie obligată să cedeze şi să se decupleze de aliatul american.

Problema este extrem de complicată deoarece nici măcar punctele de referinţă ale unei eventuale acuzaţii nu mai sunt doar acelea - oricât de cumplite au fost ele- aduse împotriva acuzaţilor din cele două procese, Nuremberg şi Tokyo. Este foarte posibil ca enumerarea actelor criminale care sunt considerate a fi "crime împotriva umanităţii" sau "crime de război" să cuprindă de acum înainte şi atacurile deliberate împotriva unor centrale nucleare sau a depozitelor de deşeuri radioactive de pe teritoriul inamic, tematică cu adevărat sinistră revenită ieri seara în actualitatea internaţională după ce altă centrală nucleară din Ucraina (după incidentul similar de la Zaporojie şi la Cernobîl) s-a aflat sub tirurile forţelor ruseşti, aşa cum a confirmat Directorul General al IEAA.

Toată viitoarea dezbatere se va axa, ţinând cont de tipologia acţiunilor armatei ruse, pe definirea sau completarea acuzării privind "crima de agresiune" introdusă în decembrie 2017 în jurisdicţia specifică a Tribunalului Penal Internaţional prin decizia celor 123 de ţări semnatare în cadrul adunării generale a ONU. Este vorba despre recunoaşterea de către Tribunal a atacului împotriva suveranităţii unei ţări de către o alta ("statul agresor") şi, astfel, deschizând calea pentru declanşarea urmăririi penale internaţionale contra decidenţilor politici şi militari din ţara respectivă.

Bătălia juridică este în curs, îi vom vedea rezultatele. Cert este că, deja, ridică o dilemă enormă: dacă va exista o decizie a Tribunalului în sensul iniţierii unui proces, chiar dacă se va pronunţa vreo condamnare, cine o va putea pune în aplicare? Cine va dori s-o facă, asumându-şi toate riscurile de rigoare? În fine, câte dintre ţările lumii, în afara celor deja lista de Rusia ca entităţi neprietenoase, îi vor sta alături, formând un front de rezistenţă anti-occidental?

Se poate şi asta? Sigur că da, deoarece a rămas vie învăţătura lui Iosif Vissarionovici Stalin, ilustrul predecesor al lui Putin la Kremlin, cel care spunea că dacă ucizi un om, este o tragedie: atunci când ucizi un milion, e vorba despre statistică".  Şi mai adăuga ceva, mesaj preluat ad literam de urmaşii săi în scaun: Moartea este soluţia tuturor problemelor. Nu mai există oameni, nu mai există probleme"...

Până atunci, spune surse multiple, am putea asista la o mişcare în sensul celor cerute deja de Gordon Brown, fostul premier britanice, care sugera formarea unui Tribunal Penal pentru crime de război în Ucraina, pe modelul celui instituit pentru crime de război în Iugoslavia, cu competenţe extinse şi foarte precis definite. Nu este deloc imposibil.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite