9 mai 2014 - moment psihologic dur în confruntarea nu doar propagandistică, dintre Moscova şi Kiev

Odesa - arenă de luptă între stataliştii ucraineni şi rusofonii separatişti.

Duminică, premierul ucrainean, Arsenîi Iaţeniuk, a acuzat autorităţile de la Moscova de instrumentare a incidentelor derulate la Odessa, unde numărul mare de morţi vorbitori de limbă rusă a deschis practic uşa spre terenul unui nedorit război civil. La Bucureşti se menţine îngrijorarea faţă de evoluţiile deloc paşnice, din Ucraina, chiar dacă punctele de vedere ale preşedintelui, premierului şi unor militari în rezervă au nuanţe diferite.

La nivelul celor două superputeri nucleare continuă dialogul surzilor, în traducere liberă monologurile de la Casa Albă şi Kremlin, de la Departamentul de Stat al SUA şi Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei, fiind pe frecvenţe vizibil diferite. 

Cel puţin la nivelul informaţiilor publice.

În Ucraina, prim-ministrul ucrainean Arsenîi Iaţeniuk s-a deplasat la Odessa, în timp ce coloane militare cu componente mixte - luptători din Forţele Armate Ucrainene, din Garda Naţională şi din trupele de ordine interioară - au avansat spre localităţile devenite redute ale insurgenţilor rusofoni. 

Iaţeniuk, vorbind în Odessa, a acuzat forţele de poliţie locale de dezinteres în menţinerea ordinii, deşi este evident că acestea au preferat să nu se implice tocmai pentru că nu ştiu rezultatul final al confruntărilor din Ucraina. 

Va învinge Vestul sau Estul?

Deocamdată, place sau nu, a câştigat, fie şi temporar Estul, respectiv politica expansionistă iniţiată, promovată şi susţinută de preşedintele Vladimir Putin.

Cu Crimeea preluată manu militari, cu oraşele temporar controlate în partea răsăriteană a teritoriului ucrainean, cu numeroasele victime din rândurile rusofonilor, înregistrate la Odessa, Putin are suficiente argumente de a menţine majoritatea covârşitoare a opiniei publice ruse alături de partea sa.

Deşi cu undă verde primită de la Washington D.C., de a restabili autoritatea statului ucrainean în localităţile devenite redute ale doritei desprinderi de Ucraina şi clamatei reuniri cu Maica Rusia, guvernul de la Kiev are încă ezitări vizibile. 

Nici nu lasă trupele proprii să neutralizeze punctele de control şi sediile unor instituţii oficiale locale ocupate de rusofoni, dar nici nu generează un cadru menit a asigura alegeri libere pe întreg teritoriul ucrainean, fiind astfel tot mai mare pericolul, aşa cum am mai scris, ca să fie, după 25 mai, doi preşedinţi ai Ucrainei. 

Cel ales în restul teritoriului rămas sub controlul guvernului de la Kiev şi cel fugit în Rusia. 

De altfel, din păcate, ciocnirile din 2 mai a.c. au fost cu cele mai multe victime, de când preşedintele Viktor Ianukovici a preferat să plece din Kiev, în luna februarie. 

 "Au existat zeci de victime rezultate dintr-o acţiune bine pregătită şi organizată contra oamenilor, împotriva Ucrainei şi împotriva Odesei" a declarat Iaţeniuk.

O consacrare oficială a unei situaţii cunoscute în comunitatea euroatlantică, unde  numai neinformaţii, naivii. dar şi cei cu simpatii previzibile pot crede că guvernul rus, serviciile secrete ale Rusiei sunt absolut nevinovate atunci când analizăm contextul, cauzele şi protagoniştii unor asemenea evenimente tragice. 

Într-o formulare inspirată, premierul ucrainean a răspuns celor care îl acuză de lipsă de dialog cu rusofonii:

"Procesul de dialog a început, doar că a fost înecat de sunetul puştilor automate produse în Rusia".

S-ar putea ca premierul de la Kiev să aibă dreptate, fie şi pentru faptul că deşi au înaintat cu succes în estul rusofon, coloanele militare mixte trimise acolo au dat dovadă, în egală măsură, de fermitate, dar şi de prudenţă, semn că anumite canale de dialog funcţionează. 

Până la 25 mai... mai sunt exact trei săptămâni.

Până atunci ar putea avea loc, conform intenţiilor separatiştilor din ceea ce ei numesc Republica Populară Doneţk, un referendum local, pe 11 mai, menit a "legaliza" secesiunea şi alipirea la Rusia.

Ce ar urma este simplu. 

Rusia îşi va exercita "dreptul" de a trimite trupe, la cererea iniţiatorilor referendumului, pentru a apăra astfel, manu militari, în pofida încălcării grosolane a dreptului internaţional, noul teritoriu râvnit sub sceptrul ţarului Vladimir Putin. 

Chiar dacă acum, în capitala ucraineană este linişte,  aceasta pare a fi aceea dinaintea furtunii.

Lucru evidenţiat într-un brainstorming organizat cu generalii Constantin Degeratu şi Mihaiu Mărgărit, alături de care autorul acestui blog coagulează un nou think tank autohton, un Club Militar de Reflecţie Euroatlantică:

Nota bene:

Mulţumesc doamnei Olga Croitoru, pentru sprijinul acordat în realizarea acestui dialog, la 6TV.