Zece conflicte care ameninţă stabilitatea globală în 2013

Zece conflicte care ameninţă stabilitatea globală în 2013

Guvernul Turciei încă ar mai putea câştiga kurzii de partea lui dacă ar anunţa un set de reforme inteligente

În fiecare an, în jurul lumii, vechile conflicte se înrăutăţesc, altele noi ies la iveală şi, ocazional, anumite situaţii se îmbunătăţesc. O listă a conflictelor este destul de arbitrară: unii se concentrează asupra unor zone, alţii le ignoră complet. Şi mai complicat este să anticipezi ceea ce se va întâmpla, ce va declanşa conflictele şi cât de rele vor fi situaţiile în care se va afla lumea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un top 10 al ameninţărilor globale a fost realizat de Grupul Internaţional de Criză (organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în 1995 de vicepreşedintele Băncii Mondiale de atunci, Mark Malloch Brown). Acesta, însă, nu include violenţele legate de traficul de droguri din Mexic, tensiunile crescânde din Marea Chinei de Est sau posibilitatea unui conflict în peninsula coreeană în cazul unui atac al Phenianului, remarcă „Foreign Policy“.

Sudan
 
Războiul civil provocat de resurse şi de puterea concentrată în mâinile unei mici elite continuă să răvăşească şi să sfâşie din ce în ce mai mult ţara. Fracţiunile din cadrul partidului de guvernământ, Partidul Congresului Naţional, alimentează neliniştile poporului şi o prăbuşire economică ar putea arunca ţara în haos. Victimele, ca totdeauna, sunt civilii prinşi la mijloc. 
 
Singura soluţie este una de bun simţ: să se unească toţi „acţionarii“ Sudanului pentru a îmbunătăţi felul în care se exercită puterea într-o ţară atât de mare şi de diversificată. Pe termen lung, situaţia actuală nu este favorabilă niciuneia dintre părţi.
 
Turcia
 
Vremea geroasă din toamna şi iarna aceasta a rărit luptele duse de decenii de insurgenţii Partidului Muncitoresc din Kurdistan (PKK), dar previziunile pentru primăvara lui 2013 sunt îngrijorătoare. De când PKK şi-a reluat atacurile şi forţele de securitate şi-au înteţit operaţiunile anti-teroriste, s-au înregistrat 870 de victime, cea mai mare rată de deces încă din anii '90.
 
Guvernul turc a încetat şi orice dialog cu PKK, discuţii care se ţineau în secret încă din 2005, şi a renunţat şi la „deschiderea spre democraţie“, care a dat speranţe de egalitate şi de dreptate celor peste 12 milioane de kurzi care locuiesc în Turcia şi care reprezintă aproape 20% din populaţie. 
 
Guvernul încă ar mai putea câştiga kurzii de partea lui dacă ar anunţa un set de reforme inteligente, cum ar fi un proces de educare în limba maternă, completarea legii de vot pentru a reduce barierele electorale, descentralizarea celor 81 de provincii ale Turciei şi eliminarea tuturor discriminărilor din constituţia şi legile ţării.
 
Totuşi, o asemenea răsturnare de situaţie este puţin probabilă. Se pare că ambiţia lui Erdogan este de a câştiga alegerile prezidenţiale din 2014 şi pentru asta s-a axat şi mai mult pe alegătorii naţionalişti şi de dreapta. 
 
Afganistan
 
Distrus de dizidenţă şi de corupţie, guvernul afgan este departe de a fi gata să-şi asume responsabilitatea pentru propria siguranţă atunci când forţele SUA şi NATO se vor retrage în 2014. Relaţiile cu Washingtonul au continuat să se deterioreze în 2012, mai ales când toate şansele au părut distruse odată cu arderea a zeci de exemplare are Coranului şi a altor materiale religioase de către trupele americane şi când soldatul american Robert Bales a împuşcat 17 ţărani, printre care 9 copii, din provincia Kandahar.
 
Cea mai bună şansă pentru stabilitatea ţării este să se asigure un stat de drept în timpul tranziţiei politice şi militare din 2013 şi 2014. Dacă nu va exista o conducere competentă, va urma o perioadă de fracţiuni dure şi conflicte în cadrul elitei aflate la conducere, fapt care va fi exploatat la maxim de către insurgenţii talibani.
 
Pakistan
 
Atacurile cu drone (vehicule aeriene fără pilot n.r.) au continuat să cauzeze tensiuni între SUA şi Pakistan în 2012, deşi rutele de aprovizionare ale NATO s-au redeschis în iulie, după o scuză publică a Statelor Unite pentru atacul mortal asupra soldaţilor pakistanezi din noiembrie 2011. A mai existat şi un progres între Pakistan şi Afganistan: cele două ţări şi-au unit forţele în decembrie pentru a solicita talibanilor şi altor grupuri de insurgenţi să arunce armele şi să se alăture discuţiilor de pace.
 
Odată cu alegerile din 2013, guvernul pakistanez şi opoziţia trebuie să implementeze, de urgenţă, reforme sistemului de vot, pentru a întări tranziţia spre democraţie. De asemenea, şi criza umanitară trebuie rezolvată rapid. Trei ani succesivi de inundaţii devastatoare au ameninţat viaţa a milioane de oameni, iar alte sute de mii au fost strămutaţi din cauza operaţiunilor militare.
 
De la începutul tranziţiei democratice din 2008 s-a înregistrat un progres în Pakistan, însă e nevoie de mult mai mult în 2013 pentru a se rezolva dezastrul federal şi provincial şi pentru a obţine un răspuns pozitiv.
 
Atac cu drone
 
Sahel: Mali şi Nigeria 
 
Instabilitatea în această amplă zonă de tranziţie din Africa, Sahel, a crescut în 2012, iar încercările de a stopa această tendinţă vor fi o prioritate pe agenda multor state în 2013.
 
Mali, unde o lovitură de stat militară a răsturnat guvernul în martie, în timp ce separatiştii şi fundamentaliştii care au legături cu Al-Qaeda au preluat nordul ţării, este în fruntea listei de probleme în regiune.
 
Regiunea mai stârneşte îngrijorări şi din cauza unui conflict din nordul Nigeriei, unde grupul radical islamist Boko Haram a fost învinuit pentru mii de morţi în ultimii ani. Fără o schimbare semnificativă a politicilor guvernului, previziunile anunţă un 2013 sângeros în nordul Nigeriei.
 
Republica Democrată Congo
 
Revolta din aprilie 2012 din est, provocată de rebelii M23 (foşti rebeli care au ajuns soldaţi şi, pe urmă, din nou rebeli), a creat un sentiment de déja vu. Încă o dată, după foarte mulţi ani de conflict, jucătorii internaţionali şi regionali sunt lăsaţi de capul lor să se chinuie să oprească grupul de rebeli insurgenţi. Consecinţele ultimului val de violenţe au fost groaznice pentru civili, cu rapoarte despre încălcări grave ale drepturilor omului, execuţii fără proces care au ţintit societatea civilă şi strămutări masive ale populaţiei locale.
 
Kenya
 
În ciuda reformelor care ţinteau lipsurile şi violenţele din Kenya, anumiţi incitatori structurali ai conflictului sunt încă prezenţi: şomajul în rândul tinerilor, sărăcia şi inegalitatea sunt foarte mari. Sectorul securităţii nu a fost dezvoltat, iar disputele pe teren continuă să adâncească separarea etnică. Pentru că se apropie alegerile din martie 2013, riscurile violenţelor politice sunt ridicate.
 
Doi aspiranţi la preşedinţie, Uhuru Kenyatta şi William Ruto, au fost acuzaţi de crime împotriva umanităţii şi vor fi judecaţi la Curtea Penală Internaţională în aprilie 2013. A avea un preşedinte sau vicepreşedinte inculpat este un lucru cu enorme consecinţe, nu numai în politica internaţională, dar şi în reformele interne. Alegerile din 2013 se vor axa, cel mai probabil, pe lupta împotriva ameninţărilor grupului militar cu baza în Somalia, Al-Shabab, şi pe protestele Consiliului Republican Mombasa.
 
Siria şi Liban
 
În 2012, conflictul din Siria a căpătat proporţii periculoase: regimul s-a dovedit a fi dificil de răsturnat, iar duşmanii săi greu de eradicat. Cum tot mai mulţi analişti vorbesc despre inevitabila cădere a regimului Al-Assad, etapa următoare este plină de riscuri, nu numai pentru sirieni, ci şi pentru regiune în general. Chiar şi supravieţuirea în faţa iernii va fi dificilă, în contextul în care numărul refugiaţilor creşte, ajutoarele internaţionale scad, cartiere întregi sunt puse la pământ, iar instituţiile statului continuă să se degradeze.
 
Conflictul sirian ia amploare
 
Inevitabil, războiul sirian a cuprins şi Libanul, iar istoria nu face decât să dea motive de îngriorare, în condiţiile în care Beirutul rar a rămas imun la influenţa Damascului. Este esenţial ca liderii Libanului să corecteze deficienţele de conducere, care fac ţara vulnerabilă în faţa haosului din ţara vecină.  
 
Asia Centrală
 
Această regiune oferă o întreagă listă de ţări aflate pe marginea prăpastiei. Relaţiile dintre Tadjikistan şi Uzbekistan continuă să se deterioreze, iar disputele interne riscă să instige ambiţiile separatiste din provincia autonomă Gorno-Badakhshan. 
 
Kârgâzstan continuă să ignore tensiunile etnice şi problemele statului de drept, iar Uzbekistanul este marcat de încălcări ale drepturilor omului. În plus, încă nu există planuri privind succesiunea politică odată ce preşedintele în vârstă de 74 de ani va ajunge la finalul mandatului, oferind un cadru perfect pentru o revoluţie în regiune.  
 
Kazahstanul riscă să se confrunte cu încă un an de violenţe dacă situaţia rămâne neschimbată, după ce în 2012 s-a înregistrat un număr record de atacuri teroriste în sudul şi în vestul ţării, puse la cale de grupuri jihadiste. 
 
Irak 
 
În vreme ce situaţia din Siria se adânceşte tot mai mult în haos, pregătirile de luptă cuprind şi Irakul. Condus de şiiţi, guvernul premierului Nuri al-Maliki a ales să se alieze cu Iran, Rusia şi China, într-o încercare de a evita remodelarea regiunii de către Turcia, Statele Unite ale Americii sau de statele din Golf cu majoritate sunnită. 
 
Maliki a luat măsuri pentru a-şi extinde controlul asupra instituţiilor politice şi asupra forţelor de securitate, încălcând acordul din 2010 care limitează puterile premierului şi care asigură împărţirea puterii între partidele şiite, sunnite şi kurde. Drept urmare, Maliki a pierdut încrederea unei părţi a clasei politice, care îl acuză că se îndreaptă spre o conducere autocratică. Dar încercările unei moţiuni de cenzură împotriva sa au eşuat, ceea ce înseamnă că Maliki va rămâne în funcţie până la alegerile din 2014. 
 
Mai mult, Al-Qaeda continuă să zdruncine calmul relativ, cu atentate cu bombă devastatoare. 
 
Columbia
 
După un an de discuţii formale şi secrete de pace între guvern şi Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC), s-ar putea ajunge la o soluţie politică la sângerosul război de gherilă din Columbia.
 
După un deceniu de război, puterea de luptă a rebelilor columbieni din gruparea FARC este tot mai scăzută, iar impactul atacurilor asupra marilor centre urbane este semnificativ mai mic, în timp ce guvernul are un avantaj militar. Chiar şi-aşa, succesul discuţiilor nu este garantat: încă există neînţelegeri în problemele politice, scepticismul faţă de FARC rămâne larg răspândit în rândul columbienilor, iar sprijinul pentru negocieri este tot mai scăzut. În plus, conflictul continuă să provoace pierderi omeneşti, să împiedice dezvoltarea socio-economică şi consolidarea unei democraţii. 
 
Filipine
 
Acesta ar putea fi anul în care Filipine va lua măsuri decisive pentru a stabili pacea în sudul ţării, după un acord semnat în octombrie între guvern şi rebelii separatişti musulmani. Înţelegerea vine după 15 ani de negocieri şi este cea mai bună şansă de a pune capăt violenţelor ce ţin de 40 de ani, timp în care 120.000 de persoane au fost ucise. Conflictul cu Frontul Moro de Eliberare Islamică este principala sursă de violenţă care afectează regiunea
 
Acordul de pace îşi propune să pună capăt conflictului, prin crearea unei regiuni semiautonome într-o zonă musulmană. Asta înseamnă mai multă autoritate, mai mult teritoriu şi un mai mare control asupra resurselor. Obstacolele sunt imense, dar sunt mari speranţe că pacea în sudul Filipinelor se va împlini până în 2016.
 
Myanmar
 
Liderii din Myanmar continuă să-şi îndeplinească angajamentele privind îndepărtarea ţării de trecutul său autoritar. Prizonierii politici au fost eliberaţi, cenzura presei a fost eliminată, preşedintele Thein Sein a construit un parteneriat cu opoziţia, iar statele occidentale au început să-şi retragă sancţiunile împotriva ţării şi să pună capăt izolării sale diplomatice. 
 
Dar chiar şi-aşa, drumul spre democraţie se dovedeşte greoi. Principalul obstacol în calea procesului de reformă şi a stabilităţii ţării pare a fi violenţa îndreptată în special împotriva minorităţii musulmane. Un alt pericol este reprezentat de incapacitatea de a semna un armistiţiu în Kachin, unde are loc un alt conflict etnic ce riscă să submineze iniţiativa preşedintelui, de a încheia pace cu grupurile etnice armate. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările