Washington Post: De ce este democraţia în criză în lume?

Democraţia a fost deja distrusă în Turcia, Egipt, Venezuela, Thailanda şi Rusia şi este acum subminată în Polonia, Ungaria şi Filipine. Este în criză la nivel mondial.

Democraţia este asediată în Statele Unite - şi nu numai. Preşedintele Trump l-a concediat pe procurorul general şi pe directorul FBI pentru a se proteja pe sine de o anchetă, a descris mass-media drept „duşmanul poporului“ .  

Democraţia a fost deja distrusă în Turcia, Egipt, Venezuela, Thailanda şi Rusia şi este acum subminată în Polonia, Ungaria şi Filipine. Este în criză la nivel mondial. Cancelarul Angela Merkel, bastionul Occidentului, se îndreaptă spre ieşirea de pe scena politică din Germania. 

Emmanuel Macron, preşedintele de centru al Franţei, este la un nivel de popularitate foarte scăzut, iar în marea Britanie, Partidul Conservator se sfâşie de unul singur din cauza Brexit-ului, mărind probabilitatea unor alegeri ce ar putea aduce la putere un Partid Laburist condus de un neo-marxist antisemit, scrie Max Boot în „Washington Post“. Editorialistul se întreabă cum am ajuns de la speranţa unui „sfârşit al istoriei” în anii '90 la un „sfârşit al democraţiei” astăzi? 

Ne confruntăm cu două crize care se intersectează - o criză economică şi o criză a refugiaţilor, explică acesta. Criza economică a fost provocată de Revoluţia informaţională, care, la fel ca Revoluţia Industrială din secolul al XIX-lea, transformă societatea dincolo de orice recunoaştere. Revoluţia industrială a adus o avere imensă pentru unii ca Rockefeller, Carnegie, Gould şi alţi "baroni tâlhari", dar şi o mare nenorocire pentru milioane de oameni obişnuiţi care au trebuit să părăsească mediul rural pentru a trăi în oraşe şi pentru a lucra în fabrici . Rezultatul a fost descris de Benjamin Disraeli drept „două lumi“ – „ cea a bogaţilor  şi cea a săracilor“ - între care nu există nici o comunicare şi nici o simpatie, ca şi cum ar fi locuitori de planete diferite.

Inegalitatea în creştere şi dislocarea socială din era industrială au dat naştere unor ideologii noi, cum ar fi marxismul, fascismul şi anarhismul. Noile tehnologii - în principal tipografia care a făcut posibilă producerea unor ziare şi reviste ieftine, urmate de radio şi film –au dat ideologilor radicali acces la o audienţă în masă pentru prima dată. După cum spunea  T.E. Lawrence,  „imprimanta este cea mai puternică armă din arsenaul comandantului modern". Revoluţia digitală este la fel de destabilizatoare. 

Ea i-a îmbogăţit pe  Gates, Bezose, Jobse şi Zuckerberg, în timp ce milioane de muncitori au sărăcit. Economiştii Emmanuel Saez şi Gabriel Zucman au descoperit că inegalitatea în ceea ce priveşte bogăţiile, după ce a scăzut din 1929 până în 1978, a crescut în continuu de atunci „aproape integral datorită creşterii ponderii veniturilor celor mai bogaţi 0,1%, de la 7% în în 1979 la 22% în 2012 - un nivel aproape la fel de ridicat ca în 1929.” Între timp, SUA au pierdut 5 milioane de locuri de muncă în fabrici după 2000, iar locurile de muncă ce  presupun muncă manuală sunt în general mai prost plătite şi mai mai puţin sigure decât în trecut. 

Aceste tendinţe sunt determinate, în principal, de automatizare, însă demagogilor le este uşor să dea vina pe presupuşi elitişti neloiali, cum ar fi bancherii internaţionali, multinaţionalele, imigranţii acuzaţi că fură locurile de muncă ale localnicilor şi fac crime.

Normal că e convenabil faptul că leacurile impuse de populişti autocraţi exacerbează tocmai acele probleme pe care ei pretind că le-ar putea vindeca, agravând şi mai mult criza care le conferă acestora un pretext de a rămâne la putere.

Xenofobia este o marfă uşor de vândut în prezent deoarece suntem în mijlocul celei mai mari crize a refugiaţilor din istorie. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, numărul persoanelor strămutate din lume a crescut de la 33,9 milioane în 1997 la 65,6 milioane în 2016. Această migraţie de masă este provocată de conflictele din Siria, Afganistan, Irak, Congo, Sudan, Libia, Ucraina şi alte ţări - şi de crimă şi sărăcie în ţări precum Guatemala, Honduras şi Nicaragua. Europa a înregistrat un flux de aproape 1,2 milioane de migranţi în perioada 2015-2016. Această migraţie a creat condiţiile pentru votarea Brexit şi a condus la un val de illiberalism pe întreg continentul, chiar şi în ţări precum Ungaria şi Polonia, care nu se confruntă cu un aflux de nou-veniţi.

Aşa cum progresele tehnologice ale Revoluţiei Industriale l-au ajutat pe Karl Marx să-şi propagheze "Manifestul comunist", tot aşa, Revoluţia digitală le-a dat acestor populişti mijlocul perfect pentru a-şi difuza  mesajul. Creşterea reţelelor sociale şi a televiziunii prin cablu le permite să-şi răspândească liber propaganda fără  a fi deranjaţi de presa clasică, obişnuită să dea doar informaţii verificate,  pe care o aceştia o denigrează cinic, acuzând-o că difuzează  "ştiri false". 

Dar, conchide editorialistul WP, istoria ne demonstrează  că prefacerile economice, cum ar fi revoluţiile industriale şi informţionale, ajung în cele din urmă  să se stingă singure, aşa cum au apărut şi lăsă în urmă o lume mai bună.