Cum dosarele geopolitice ale momentului, care preocupă opinia publică internaţională, sunt trei - Ucraina, ISIL şi Hong Kong - am invitat în arena publică trei conaţionali, pe traiectorii diferite ale evoluţiei personale, respectiv un fost ministru, la Apărare şi la Interne, un ex-diplomat la sediul NATO şi un promiţător şi tânăr analist.

Compatriotul Constantin Dudu Ionescu a rămas aşa cum îl ştiam, de când acţiona în Ministerul Apărării Naţionale, respectiv ofensiv, franc, chiar m-a surprins cu afirmaţia: "Putin este un tip care nu cred că se stăpâneşte pe el însuşi. Oricât de mult şah ar ştii am senzaţia că omul ăsta are o viziune mai rea, despre propria persoană, decât o avea Petru cel Mare. Face rău propriei lui ţări. Este incredibil! Măcar Petru a făcut un oraş. Şi a lăsat o moştenire."

Conaţionalul Claudiu Degeratu este analistul care taie concluziile cu diamantul fin al unei experienţe deosebite la sediul Alianţei Nord-Atlantice, acolo, ca şi acasă, fiind greu de citit, dar fascinant prin capacitatea de a oferi informaţii noi şi unghiuri diferite de interpretare a lor.

Junele Alexandru Macoveiciuc este revelaţia emisiunii, prin limbajul aparte, abordările deloc previzibile, refuzul de a veni cu verdicte care pot fi infirmate peste o oră, peste o zi, peste un timp condiţionat de multe variabile ale lumii în care trăim, marcată de pofte de dominaţie doar parţial devoalate opiniei publice internaţionale.

Ca de obicei inserez câteva din gândurile celor trei interlocutori, dialogul integral fiind vizionabil în imaginile video postate mai jos.

Constantin Dudu Ionescu:

@ Relaţia transatlantică este esenţială, după părerea mea. Fără ea nu se poate. Dar asta nu înseamnă, şi aici mă gândesc în special la România, care a avut decenii obiceiul de a se închina la poarta răsăriteană, şi brusc, aproape aceeaşi oameni, au devenit închinători la Vest, la cealaltă poartă. Eu am convingeri proatlantiste foarte puternice, dar asta nu înseamnă că plecăciunea, alta decât din cap, în chip de salut, este necesară.

@ Angela Merkel este o persoană interesantă şi puternică. Germania are nişte probleme de imagine, pe care, din păcate, din câte văd eu, nu ştie să le gestioneze. Mai mult decât atât are probleme în interior, cu gestionarea unei moşteniri istorice care a avut următoarea consecinţă. A adus comunismul în Europa.

@ Eu cred că ar trebui să îi ridicăm lui Putin o statuie în România. Nu e deloc o ironie. Putin a dat un wake-up call aici, ne-a dat un telefon, şi ne-a spus:”Domnilor nu vă mai jucaţi cu noi, că suntem aici. Ajungem în câteva ore la Bucureşti.” Noi ştiam asta, dar ceilalţi europeni nu vroiau să ne creadă. Acum eu nu cred că noi aveam argumente mai puternice, decât avea Putin, pentru a-i trezi pe oamenii aceştia să înţeleagă că există un Realpolitik.

@ Unde a fost NATO pregătit, în chestia asta cu Crimeea?

@ Ion Diaconescu, fostul preşedinte al PNŢCD şi ex-preşedinte al Camerei Deputaţilor, a avut o vizită, în această ultimă calitate, prin 1998, în Rusia, la invitaţia omologului de la Duma de Stat. Şi a poposit şi la ministerul de externe al Federaţiei Ruse. Pe vremea aceea şef acolo era Evgheni Primakov. Noi, în perioada aceea, făceam eforturi disperate să convingem NATO că merităm să căpătăm ştampila de buni de Alianţă…Primakov, după saluturile iniţiale, cordiale, a început o teorie, care a ţinut aproape 20 de minute, cu traducerea inclusiv, despre relaţia naturală pe care ar trebui să o avem cu Federaţia Rusă, având în vedere panortodoxismul, toată istoria comună. Am înţeles că a evocat şi relaţiile excepţionale pe care le aveau regii României, cu Nicolae al II-lea. Tot timpul acesta, Diaconescu era cu ochii pe sus. Erau în sediul ministerului de externe stabilit acolo de când a mutat Lenin capitala la Moscova. Termină Primakov ce avea de spus şi îl roagă pe Diaconescu să spună câteva cuvinte. Iar acesta continuând să se uite cu ochii pe sus a replicat:”Şi ziceţi că asta a fost camera lui Molotov?...”

@ Hong Kong este demonstraţia clară a imposibilităţii existenţei unei economii de piaţă, care să nu fie bazată pe democraţie liberală, adică pe proprietate şi pe libertate responsabilă.

Claudiu Degeratu, ex-diplomat la sediul NATO:

* ISIL nu este singura forţă care trebuie distrusă. Nu este o simplă organizaţie teroristă. Deja este catalogată, de experţii militari, ca organizaţie militantă, care foloseşte şi capitolul de tactici teroriste. În realitate deja are o structură de stat, firavă, în această zonă.

* ISIL vinde foarte mult petrol. Deja are un sistem foarte bine pus la punct, de taxare a tuturor convoaielor umanitare.

* ISIL plăteşte mult mai bine mercenarii decât armata irakiană sau forţele kurde pe luptătorii lor. Şi aşa ajungem ca oraşul Mosul să fie cucerit de 800 de combatanţi ISIL, deşi era apărat de 30.000 de soldaţi irakieni, care erau în degringoladă şi s-au retras.

* Acum ISIL are adâncime strategică. Se poate retrage ori spre Siria, ori înspre Irak, funcţie de anumite ofensive, siriene sau irakiene. Şi planul american este să încerce să blocheze toată această adâncime strategică a ISIL.

* În România suntem undeva în această cultură a imediatului şi a conjuncturii: ”Să reacţionăm la încă o criză. S-ar putea să nu avem una, până în prima jumătate a anului. Atunci nu vom da bani la armată...”

* Sunt foarte sceptic că actuala generaţie politică va reuşi să vadă în viitor. Adică existau la sediul NATO chiar idei foarte generoase, de genul reuniunii anuale a miniştrilor de finanţe.

* Summitul NATO din Ţara Galilor nu a schimbat optica de până acum. Norocul nostru este că nu suntem singuri.

* În cazul unei crize concrete, lucrurile sunt greu de controlat, doar strict militar, iar partea de reacţie rapidă a fost întotdeauna o problemă, în Alianţă. Adică am avut o...reacţie rapidă, dar bine moderată politic.

* În Hong Kong, China internalizează o opoziţie cum nu s-a mai văzut.

* China acum nu are o soluţie, are mai degrabă reflexe comuniste.

* Marea problemă, în analiza geopolitică, este pe ce falie se va rupe China?

Alexandru Macoveiciuc, analist politic:

# Privitor la Ucraina, cam asta şi spune Obama. Nu este o invazie. Nu este o operaţiune militară.

# În ce măsură tema ISIL şi cea mai largă, a angajamentului politic şi militar, în Orientul Mijlociu, este o temă pentru alegerile parţiale din acest an, din America? Apoi, în ce măsură aceste alegeri dau vreo indicaţie privind pe viitorul preşedinte al SUA? Şi în ce măsură doamna Clinton va reuşi să câştige funcţia de preşedinte?

# Conflictul actual dintre occidentali şi Rusia este mult mai mult decât economie şi finanţe. Putin ne-a arătat că sunt multe lucruri mai reale, decât acestea, uşor filozofice.

# Autorităţile chineze sunt mult mai bine organizate să reprime, mediatic şi simbolic, protestele tinerilor, decât ţările arabe, pe timpul primăverii cunoscute. Este o altă civlizaţie.

# Ce au nevoie manifestanţii? Au nevoie de un martir. Pentru că dacă nu poţi să penetrezi bariera media, din cauza cenzurii, din cauza imposibilităţilor tehnice, îţi trebuie un simbol. Aici este partea delicată.

# Autorităţile chineze nu au chiar cel mai bun P.R. din lume. Adică pe lângă faptul că este Hong Kong, că este o deschidere mai mare, pe lângă prezenţa mediei internaţionale, autorităţile chineze nu au cel mai bun P.R., ori neavând această presă pozitivă, este foarte greu să convingi opinia publică internaţională că tu ai dreptate. Şi că povestea ta este cea adevărată. Când oamenii se aşteaptă să vii cu o viziune cosmetizată, este puţin spus, cu o viziune paralelă a realităţii.