Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, coagulat de conaţionali care au purtat uniforma militară, au avut funcţii deloc insignifiante în Forţele Armate Române, a dat din primăvara anului trecut semnale repetate, în societatea civilă, prin luări publice de poziţie - ale celor care au dorit un pol de luciditate într-un areal european dezinformat cu bună ştiinţă -, asupra evoluţiei periculoase a situaţiei din Ucraina, finalizată, în cele din urmă, după cum se vede şi pe hărţile difuzate de Centrul Media pentru Situaţii de  Criză, de la Kiev, de pacea îngheţată, la început de toamnă, în Donbas şi veşnica ocupaţie imperială în Crimeea.

Clubul menţionat este un exerciţiu liber ales, de comunicare publică, unde nu există o ierarhie bazată pe gradele unui trecut apropiat, ci o egalitate generată de recunoaşterea diferenţelor specifice, dintre cei care consimt să participe la un brainstorming periodic, în interesul naţional, nu personal.

De data asta, partener de dialog, la emisiunea VALORI EUROATLANTICE a fost generalul (r.) dr. Eugen Bădălan, care a răspuns întrebărilor vizând evoluţiile prezente din Ucraina şi Siria.

Şi cum NATO ÎNTRE SIRIA ŞI UCRAINA a fost tema abordată trebuie să punctăm aici, ceea ce chiar dacă nu se evocă, constituie o certitudine. Serviciile de informaţii ale statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice au fost luate prin surprindere, atât de agresiunea militară rusă în Ucraina, cât şi de exodul arab în Europa.

Rusia - NATO = 2 - 0.

Hărţile, schemele, imaginile din satelit, invocarea unor surse demne de încredere, acum, nu înainte de a se produce cele două drame, sunt reacţii infantile, tardive, fără niciun efect asupra evoluţiilor viitoare, pentru simplul motiv că Vladimir Putin joacă ofensiv, Barack Obama defensiv, iar efectele acestui raport vizibil de conduite prezidenţiale diferite se vede în schismele apărute între diferiţi aliaţi în Europa.

În mod paradoxal, tocmai în acest context, la conferinţele de presă ale preşedintelui României, pe micile ecrane nu mai apar, în cadrul protocolar, cum era uzual, steagurile NATO şi UE, doar Tricolorul.

Frumos drapelul naţional. Dar singuratic, ca şi preşedintele.

E.B.=A1

În rândurile de mai jos am inserat câteva dintre multiplele afirmaţii de interes general ale invitatului special la un schimb de păreri ce aduc în atenţia opiniei publice nuanţări de o altă factură decât cele abordate în alte arealuri ale presei autohtone.

SIRIA VA GENERA UNA DINTRE CELE MAI MARI PROBLEME PENTRU UNIUNEA EUROPEANĂ

@Sunt câteva lucruri clare de exprimat:1.România are statutul, astăzi, de ţară de graniţă, a NATO şi a UE. Pe cale de consecinţă îi revin multe responsabilităţi, din această perspectivă, dar cred că trebuie să îşi exprime, mai des decât o face azi şi mai tranşant, dreptul de a primi sprijin. Ca să poată să îşi joace rolul de ţară de graniţă, în opinia mea, azi se pun nişte condiţii. Nu trebuie doar să îţi asumi rolul sau să îţi fie dedicate rolul de ţară de graniţă, ci trebuie să îţi creezi şi să ţi se creeze şi condiţiile pentru a putea îndeplini în totalitate acest rol. În concepţia mea, azi toţi românii sunt grănicerii UE şi ai NATO. 2. Este necesară creşterea nivelului de cooperare în interiorul NATO. Şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore de la Pentagon ar trebui să primească semnalul că zonele Atlanticului şi Pacificului ar trebui tratate în mod egal şi echilibrat. @ În acest moment, interesele României sunt securitatea naţională, securitatea UE şi securitatea NATO.

UNELE STATE EUROPENE VOR AVEA UN APETIT CRESCUT ÎN RELAŢIILE CU MOSCOVA

@ Orientul Mijlociu, aşa cum arată el azi este efectul unor evoluţii total eronate ale mediului din zona menţionată, dar care au fost determinate de erori comise în relaţiile internaţionale, de cei care au influenţat, de-a lungul timpului, evoluţiile din acest areal geopolitic. @ În Orientul Mijlociu de azi întâlnim două orientări clare: prooccidentale şi antioccidentale, mai ales antiamericane. @ Relaţiile dintre Moscova şi Washington D.C. au evoluat în zonă destul de interesant. @ Dacă Rusia intervine militar şi rezolvă problema existenţei Statului Islamic, adică îl dizolvă, unele state membre ale UE vor avea un apetit crescut în relaţiile cu Moscova. Asta ar determina un dezechilibru al orientărilor, în Europa. Şi ne-ar împinge către un dezechilibru al întregului sistem de relaţii internaţionale. @ Problema Statului Islamic nu se poate rezolva decât în momentul în care se intervine cu trupe în teren, împotriva acestei organizaţii teroriste. @ Diplomaţia rusă ştie şi poate să îşi urmărească obiectivele.

TREI GRAVE PROBLEME ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

@ Federaţia Rusă se manifestă azi conflictual, cu toată lumea, inclusiv cu SUA. @ În Orientul Mijlociu sunt trei grave probleme. Două dintre acestea se referă la situaţia locuitorilor zonei. Pentru că până nu se vor rezolva, în Orientul Mijlociu, dosarul palestinian şi dosarul kurd, nu vor fi soluţii viabile. Problema a treia ţine de sistemul de relaţii internaţionale. @ Până la finalul anului 2015, niciunul din marile dosare, din Orientul Mijlociu, nu va suferi modificări esenţiale, nu se va soluţiona problema siriană, şi Siria va genera una dintre cele mai mari probleme, cu care se va confrunta, în următorii ani, UE.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN UCRAINA AFECTEAZĂ SECURITATEA ROMÂNIEI

@ Din nefericire pentru noi românii, România reală nu se poate manifesta în legătură cu ce se întâmplă în Ucraina. Asta pentru că în legătură cu ce se întâmplă acolo nu se pot manifesta azi decât liderii României, prin deciziile pe care le iau, prin demersurile pe care le întreprind. Sau prin tăcerile, în viziunea unora dintre ei, tăceri înţelepte. Tăceri filozofice. După părerea mea, tăcerea este doar tăcere, nu este nici înţelepciune, nici profunzime filozofică, nu-i nimic. Este tăcere. Şi cu asta, basta. @ Ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina este de natură să afecteze direct, imediat, şi pe termen mediu şi lung, interesele de securitate ale României. Şi problema ucraineană eu cred că noi, românii, trebuie să o privim din această perspectivă.

RUSIA VA EMITE NOI PRETENŢII

@ Ucraina este punctul iniţial al unor acţiuni viitoare. @ Uniunea Europeană s-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu Ucraina. @ Toată lumea este tentată să îl acuze pe Putin. @ Dar, din momentul în care Putin nu va mai fi preşedinte, Federaţia Rusă îşi schimbă atitudinea? Nu. @ Cultura europeană nu poate să adopte, în privinţa refugiaţilor, decât atitudinea de sprijin umanitar. Dar specialiştii în domeniul securităţii Uniunii Europene nu pot să nu vadă pericolele prezente şi viitoare, care se deschid prin această infuzie de populaţii islamice, din Orientul Mijlociu, în interiorul Europei. @ România, din această perspectivă, trebuie să aibă atitudini foarte nuanţate. Pe de o parte să achieseze la sprijinul umanitar, să îşi manifeste poziţia ei europeană, în legătură cu dramele umanitare pe care le trăiesc aceste populaţii şi în acelaşi timp să gândească, să iniţieze, şi să pună în operă.toate măsurile de diminuare a riscurilor la adresa securităţii României, pe care această transhumanţă de populaţii le induce. Pentru că sunt induse riscuri de securitate. @ Securitatea nu trebuie privită doar sub aspectul ei militar, ci şi din perspectiva securităţii culturale şi a securităţii demografice. @ Atâta timp cât pentru Kosovo a fost valabil principiul conform căruia teritoriul nu mai este al cuiva, pentru că s-a schimbat structura de populaţii şi atunci teritoriul menţionat poate deveni un subiect de drept internaţional în conformitate cu voinţa populaţiei care locuieşte astăzi acolo, şi nu aceea care l-a locuit istoric, asta cred că a dat dreptul Federaţiei Ruse, lui Putin, să se gândească la faptul că... Crimeea de azi este a actualei populaţii, nu este nici a ucrainenilor, nici a tătarilor. @ Deci, în momentul în care în relaţiile internaţionale, generezi nişte precedente, trebuie să te aştepţi că undeva acel tip de exerciţiu se va repeta. Şi Putin a avut grijă să îl repete. @ Prima ţară care avea interes să se escaladeze conflictul din Euromaidan era Federaţia Rusă. Ca să aibă pretext de intervenţie militară. Dacă Maidanul a fost efect al războiului informaţional, acesta a fost condus şi câştigat de către serviciile de informaţii ruseşti. @ Războiul hibrid, care se duce în Ucraina, ne poate revela multe surprize. @ Eu sunt convins că după ce se rezolvă, în conformitate cu dorinţele Federaţiei Ruse, situaţia din Ucraina, Rusia va emite noi pretenţii. Cred că va emite pretenţii în legătură cu spaţiile Moldovei şi Georgiei.

ESTE NEVOIE DE IMPLICAREA SUA

@ Georgia este prea la gurile Moscovei ca să o vedem ţară membră a NATO. Moldova nu este la gurile Moscovei, dar Republica Moldova şi sudul Ucrainei asigură accesul Moscovei la gurile Dunării, care nu este un obiectiv despre care să presupunem că ruşii nu şi-l propun. @ În prima parte a anului 2016 s-ar putea să asistăm la unele evoluţii în Ucraina. Acestea nu vor fi de natură să rezolve problema ucraineană. @ Problema ucraineană nu va putea fi soluţionată corect atâta timp cât se discută doar între Moscova şi unele capitale europene. Pentru a se soluţiona corect problema ucraineană cred că este nevoie de implicarea Statelor Unite ale Americii.

"DA  - CONTROLULUI CIVIL, NU - CONTROLULUI CIVILILOR"

@ O vorbă care circulă foarte des, în rândurile armatei americane:”Da controlului civil, nu controlului civililor…” @ Acum nu se manifestă realul control civil asupra armatei. @ În niciun domeniu, azi, în România, nu există condamnaţi politic. Oricine trebuie lichidat social sau politic i se găseşte o formulă de o altă factură. Şi atunci devine condamnat de drept comun, nu poate să spună că este politic. Şi cu asta s-a încheiat problema. @ Nu îşi permit, actualii lideri militari, libertatea lui: NU! @ Şeful Statului Major General, al Armatei României, ca să îşi trăiască, cu adevărat, importanţa poziţiei lui trebuie să meargă la şedinţele NATO. Unde chiar este luat în serios, chiar se discută toate problemele, de pe poziţii de egalitate cu ceilalţi, acolo este singurul loc în care se simte şi el egal cu cineva. În momentul în care vine acasă, este obligat, în fiecare zi, să joace rolul personajului inferior, supus tuturor celor care intră în zona lui. Este o nefericire pe care liderii militari actuali o trăiesc. Eu o deplâng. Dar, din păcate nu pot să fac nimic, pentru ei, ca să iasă din această nefericire. @ Atâta timp cât preşedinţii României, unii dintre ei, transmit, către societate, către partidele politice, către armată, că nu există niciun pericol militar la adresa României, atâta timp cât au existat şi există prim-miniştri care spun că nu bagă banii ţării în tancuri ce vor rugini în curţile unităţilor militare, sau există o percepţie mai nuanţată, că armata este doar o pierdere de vreme, lucrurile nu îşi pot găsi o soluţie adecvată. @ Cu vrerea sau fără voinţa lor, cei care ocupă postul de şef al Statului Major General al Armatei României „îşi pierd vremea” pentru a rezolva un singur lucru. Unul singur: asigurarea prestării, de către armată, a Serviciului Public de Apărare.