“Viaţa în tranziţie” din România, din ce în ce mai grea

În ciuda încrederii foarte scăzute în instituţiile statului, protestele organizate de sindicate au strâns foarte puţini demonstranţi. Sau poate numărul scăzut este dat de lipsa încrederii în sindicate?

Un studiu realizat de BERD şi Banca Mondială în România anului 2010 dezvăluie o depreciere evidentă a standardului de viaţă şi, odată cu ea, un pesimism faţă de viitor şi perspectivele modernizării statului român.

Studiul „Viaţa în tranziţie” a fost realizat pentru prima dată în anul 2006, când Banca Mondială şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au iniţiat acest proiect pentru a „înţelege mai bine felul în care vieţile oamenilor au fost afectate de greutăţile ultimilor 15 ani”, spune Erik Berglof, economistul şef al BERD. Rezultatele acestei prime analize au relevat existenţa greutăţilor şi a unor nivele scăzute ale calităţii vieţii, dar, concomitent, exista şi un optimism asupra viitorului şi a succesului democraţiei şi economiei de piaţă.

După 4 ani, în 2010, studiul s-a repetat, de această dată într-un decor diferit. Dacă în 2006 regiunea analizată înregistrase o creştere economică  medie de 7.6%, în perioada post-criză majoritatea ţărilor au înregistrat scăderi sau, în cel mai bun caz, creşteri neglijabile. În general, studiul din 2010 arată că gospodăriile din multe tări aflate în tranziţie au fost lovite puternic de criză. În România, situaţia este dramatică, aproape 2/3 dintre gospodării fiind afectate de criza economică, înregistrându-se cea mai ridicată incidenţă într-o ţară aflată în tranziţie. Cel mai puternic impactul crizei s-a resimţit, conform analizei BERD, asupra persoanelor de peste 60 de ani şi a celor cu venituri modeste, care au fost afectate în proporţie de 70%.

Un alt parametru analizat de studiul sociologic este „satisfacţia faţă de viaţă”. Iar românii nu înregistrează scoruri glorioase nici aici. De fapt, România are cel mai scăzut grad de satisfacţie faţă de viaţă din întreaga regiune aflată în tranziţie. Deja în 2006 românii erau nemulţumiţi comparativ cu media regiunii. De atunci, procentul a mai scăzut cu 15%. Un fenomen important s-a petrecut în rândul tinerilor, care erau de două ori mai „satisfacuţi” decât media. Nici la capitolul optimism lucrurile nu stau mai bine. Doar o cincime din români speră ca generaţia următoare va duce o viaţă mai bună.

Încrederea în instituţii, la pământ
Lipsa de optimism faţă de viitor şi pauperizarea accelerată au dus şi la o erodare a încrederii în sistemele economice şi politice. La capitolul încredere în economia de piaţă, România se află pe ultimele locuri din clasament, cam o treime dintre respondenţi declarându-şi preferinţa pentru respectivul sistem, procentul scăzând cu 10% din 2006. Şi nici democraţia nu se simte mult mai bine. Fără echivoc, în democraţie cred 43% din români, în scădere cu 7% faţă de studiul anterior. Vorbim, deci, de o minoritate importantă dar totuşi o minoritate. Dacă lăsăm teoria, credinţa în marile idei la o parte, ajungem la concluzia că la partea practică stăm şi mai prost. Doar 27% dintre respondenţi consideră că alegerile sunt libere şi corecte, doar 23% că ţara este guvernată de lege şi ordine şi 20% că sistemul juridic protejează pe cetăţeni împotriva abuzurilor statului. Per total, aceste valori sunt cu 40 de puncte mai scăzute decât în ţările din Occident.

Un parametru îngrijorător – atât pentru societatea civilă cât şi pentru sistemul politic – este scăderea dramatică a încrederii în instituţiile publice. În Preşedinţie mai au încredere doar 14% din români, iar situaţia este dramatică dacă vorbim despre Parlament şi Guvern, ambele poziţionate la 7% încredere. Partidele politice, după două decenii de la căderea comunismului, ating un procent neglijabil de 5%. Probabil, dacă s-ar fi realizat un astfel de studiu în ultimele zile ale regimului Ceuşescu, nici Partidul Comunist n-ar fi înregistrat cifre mai scăzute. Încotro se îndreaptă, deci, democraţia românească?