Cea mai mică ţară[1]

Uruguay-ul este una din cele mai mici ţări din America de sud, cu o populaţie de doar 3.5 milioane de locuitori, majoritatea trâind în, sau în apropiere de capitala Montevideo. Montevideo pare desprins din altă epocă, o combinaţie de început de secol 20 cu cartiere foarte dezvoltate, tipice secolului 21.

La început de secol 20, Uruguay-ul avea un sistem social şi politic foarte avansat la nivel mondial, mai ales graţie preşedintelui Colorado, José Batlle y Ordoñez care a redesenat sistemul politic (sistem de inspiraţie elveţiană, colegial) şi a pus bazele unui stat bunăstare. Uruguay-ul a fost o oază democratică într-un continent marcat de experienţe dictatoriale şi derive autoritare de tot felul. În anii 1970 chiar şi Uruguay-ul a experimentat însă o dictatură militară, deşi mai blândă decât cea a vecinilor săi; în acea perioadă, 1973-1985 numărul prizonierilor politici a fost impresionant (7.000) şi noi închisori au trebuit a fi construite.

Tupamaro & 13 ani prizonier politic

José Mujica a fost membru şi lider al Mişcării de Eliberare Naţională Tupamaros (MLN – Tupamaros), mişcare de gherilă urbană inspirată de gherila castristă din Cuba, care s-a format în Uruguay la jumătatea anilor 1960. Numele de Tupamaros îl evoca pe cel al unui indigen rebel, Tupac Amaru II, care a condus o revoltă în anii 1780-1782 împotriva imperiului spaniol. Tupamaros au pus în scenă acţiuni foarte violente prin care răpeau personalităţi politice sau oameni de afaceri cerând în schimb răscumpărare pentru a-şi finanţa următoarele operaţiuni şi redistribuind banii celor săraci. Ca urmare a acestor atacuri, Mujica s-a aflat în închisoare între 1972 şi 1985 şi pe durata dictaturii militare (1973-1985).

 Eliberat după încheierea dictaturii, Mujica s-a implicat în politică devenind membru al Mişcării pentru Participare Populară (MPP) care s-a integrat în larga coaliţie de stânga, Frente Amplio, care se află la guvernare din 2005. Ales membru al parlamentului (deputat în 1994 şi senator în 1999), Mujica a devenit ministru al agriculturii în timpul primului mandat al lui Tabaré Vázquez (2005-2010). Duminică Tabaré Vázquez a preluat ştafeta de la Mujica pentru cel de-al doilea mandat (2015-2020).

5 ani preşedinte: 2010-2015

Mujica părăseşte funcţia deţinută în ultimii 5 ani cu o cotă de popularitate de 65%. La nivel mondial de asemenea el a devenit foarte popular şi nu doar pentru cercurile de stânga. Ideile sale anti-consumeriste, pentru protejarea mediului, pacifiste şi anti-establishment ca parte a acestuia, au prins în multe colţuri ale lumii mai ales după discursul său din faţa Naţiunilor Unite din 2013.

Atunci au apărut în întreaga lume o serie de articole despre viaţa sa austeră împreună cu soţia sa Lucia Topolansky şi ea fostă luptătoare de gherilă şi actuală senatoare. Cei doi locuiesc la o mică fermă lângă capitală unde cultivă crizanteme, Mujica refuzând să se mute în locuinţa oficială şi cedând cea mai mare parte a salariului său lunar unor organizaţii caritative. Preocupat de cîinii săi şi mai ales de mica Manuela care a devenit o vedetă canină odată cu stăpânul său, Mujica nu a renunţat nici la vechea sa Volkswagen Beetle din 1987.

 Această simplitate nu este prefabricată pentru media internaţionale; în Montevideo fiind m-a frapat cum arăta preşedenţia lor aflată într-un bloc în piaţa centrală, fără o pază importantă. Cum îmi spunea o ziaristă de la revista de stânga Brecha, la Pepe poţi să te duci şi cred că te primeşte fără mari probleme (!) Stupoare. Mujica este reprezentativ pentru uruguayeni, cei mai primitori oameni întâlniţi în America de sud.

Adesea evocat drept cel mai sărac preşedinte, Mujica declara că, ”săraci sunt cei care muncesc pentru a menţine un stil de viaţă scump şi care vor mereu mai mult şi mai mult”, ”dacă nu ai multe posesiuni, nu trebuie să munceşti toată viaţa ca să le întreţii şi aşa ai mai mult timp pentru tine”. Aceste aforisme care par simpliste şi goale poate de conţinut vin în cazul lui Mujica după o viaţă de încercări diverse. Renunţînd la marxism leninism, Mujica apără o stânga moderată şi în acelaşi timp un anume umanism postideologic. Acest lucru nu-l împiedică să fie apropiat de liderii noii stângi (Nicolas Maduro din Venezuela sau Evo Morales din Bolivia) criticând în acelaşi timp derivele acestora precum este cazul cu actuala instabilitate din Venezuela.

Mujica a introdus măsuri importante şi controversate printre care: legea avortului, legea privind căsătoriile între persoane de acelaşi gen şi în fine, legea privind cultivarea şi vănzarea marijuanei (pentru a stopa traficul de droguri şi a obţine pentru stat venituri altfel aparţinând organizaţiilor ilegale). Mujica, un fost fumător, a impus şi reguli stricte împotriva fumatului cerând companiilor precum Philip Morris să includă pe pachetele de ţigări avertismente care acoperau 80% din pachete şi dispariţia menţiunilor de tipul light, mentolate, gold.

În alte domenii nu a reuşit să ducă la bun sfârşit cele promise, fiind criticat de foşti susţinători mai ales în ceea ce priveşte reforma educaţiei. Mujica, fost prizonier a vrut să respecte rezultatul celor două plebiscite care au refuzat anularea amnistiei acordate militarilor, ultimul dintre acestea în 2009. Preşedintele a adoptat însă anularea amnistiei după ce Congresul s-a pronunţat pentru în 2011.

După terminarea mandatului său de preşedinte Mujica a declarat că-şi doreşte să adopte 30-40 de copii orfani şi să-i educe împreună cu soţia sa Lucia. Cu toate acestea, el a fost ales senator în alegerile legislative din 26 octombrie 2014 şi deci, luni 2 martie şi-a început mandatul de senator.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină. 


{C}[1]{C} Cea mai mică ţară latino-americană din America de sud.