Uraganele gigantice, rezultat direct al schimbărilor climatice?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
55

Oamenii de ştiinţă sunt foarte reţinuţi să facă o asemenea legătură definitivă de cauzalitate, dar avertizează că există multe argumente în acest sens, concluzia definitivă fiind posibilă, spun unii dintre ei, doar după observaţia timp de decenii a evoluţiei fenomenelor care stau la baza uraganelor gigantice.

Experţii de la Geophysical Fluid Dynamics Laboratory, într-o analiză revizuită în august 2017, încep pri a spune că „nici proiecţiile noastre pentru sec. XXI sau analizele asupra tendinţelor asupra uraganelor sau furtunilor tropicale din Atlantic în ultimii peste 120 de ani nu sprijină noţiunea că fenomenul încălzirii produse de gazul de seră duce la creşteri semnificative fie ale furtunilor tropicale sau a numărului de uragane“.

Dar, după această observaţie prudentă, luând în calcul situaţia prezentă, tot ei spun că:

...este posibil ca încălzirea climatică să provoace uragane care vor fi mai intense pe plan global, însoţite de ploi mai însemnate decât ceea ce avem acum. Din punctul nostru de vedere, este mai mult decât probabil ca numărul de uragane foarte intense (categorie 4 sau 5) să crească cu un procent substanţial în anumite zone, asta în timp ce este probabil ca numărul anual total de furtuni tropicale fie va descreşte, fie, la modul general, rămâne neschimbat“.

Peroiecţiile globale pentru cea de-a doua parte a sec.XXI (articol publicat în sept.2015 în jurnalul online al American Meteorological Society sub semnătura lui Knutson, Sirutis şi Zhao) confirmă teza conform căreia este posibil să avem pe viitor un număr egal de furtuni şi uragane, dar intensitatea acestora va creşte, fiind din ce în ce mai frecvent cazul celor care ating nivelul 4 şi 5.

Un articol apărut în septembrie 2005, în revista Nature, atrăgea deja atenţia asupra acestei tendinţe confirmată acum de realitate: numărul de uragane de categoria 4 şi 5 crescuse cu 57% între 1970 şi 2004, iar numărul cicloanelor importante a crescut în 30 de ani de la 20% la 30%. Autorul articolul respectiv, Kerry Emanuel, profesor de ştiinţe ale atmosferei la MIT, cauza directă trebuie căutată în creşterea continuă a temperaturii mărilor şi oceanelor. El a încercat să dovedească, pe baza graficelor publicate de NOAA faptul că există o evoluţie similară a forţei uraganelor şi a temperaturii apei de suprafaţă a oceanelor. Pe baza datelor existente, el arăta că apa oceanelor se încălzeşte continuu de mai multe decenii încoace şi asta întăreşte puterea uraganelor. „Proba unei legături între uraganelor din Atlantic şi fenomenul încălzirii globale mi se pare destul de convingătoare“ - adăuga el în urmă cu câteva zile pentru NYT. La asta se adaugă o a doua ameninţare, tot rezultantă directă a schimbărilor climatice: creşterea nivelului mărilor şi oceanelor. 20 cm în plus, aceasta este media constatată recent, fragilizând în plus zonele litorale şi favorizând apariţia furtunilor.

image

Super-uraganele vor deveni mai frecvente şi mult mai puternice şi chiar dacă nivelul de încălzire globală se va stabiliza la 1,5 grade în plus faţă de nivelul cunoscut în epoca pre-industrială, tendinţa se va prelungi cel puţin până în 2050. Aceasta este concluzia unui foarte recent studiu publicat în iulie 2017 în Nature Climate Change, sub coordonarea lui Guojian Wang. Foarte importantă menţinune acelei stabilizări a creşterii încălzirii globale la 1,5 grade faţă de nivelul perioadei pre-industriale deoarece aceasta este ţinta optimală stabilită de Acordul de la Paris asupra luptei împotriva schimbărilor climatice, text în care se menţionează că, dacă nu se va putea obţine acest scor ideal, măcar să se limiteze la totul la o creştere cu doar 2 grade. Caz în care tendinţa actuală a evoluţiei uraganelor ar putea să fie în creştere (forţă şi nivel) cu 24%. Situaţia este într-adevăr îngrijorătoare deoarece, spre exemplu în bazinul Caraibelor, este din ce în ce mai frecventă o temperatură a apei de 29 de grade, aşa cum afirmă cercetătorul Frederic Nathan citat de Liberation în urmă cu câteva zile. Iar temperaturile din 2015 şi 2016, notează aceea şi sursă, au bătut toate recorduile planetare cu o diferenţă în plus de 1 grad faţă de media înregistrată în perioada pre-industrială. Iar consecinţele curg în cascadă: topirea banchizelor şi gheţarilor, ridicarea nivelului mărilor şi oceanelor - 20 cm în plus faţă de începutul sec. XX - un risc de inundaţii crescut pentru zonele de litoral aflate în calea uraganelor“.

Iar Valerie Masson-Delmotte, cercetător ştiinţific în cadrul GIEC (grup interguvernamental francez de experţi în evoluţia climatului) declara pentru Sciences et Avenir:

Cicloane de o mnai mare intensitate sunt una dintre consecinţele aşteptate ale schimbărilor climatice. Cu cât temperatura apei şi gradul de umiditate sunt mai ridicate, cu atât cicloanele pot creşte în intensitate. Iar aceste două elemente sunt mai intense detorită creşterii efectului de seră. Se consideră că, la fiecare grad suplimentar de încălzire globală, avem un plus de 7% în umiditatea din atmosferă“. În acelaşi articol este citată şi opinia celor de la Meteo France: „latitudinea la care cicloanele au ajuns la intensitatea lor maximă a migrat către poli în decursul ultimilor 35 de ani în cele două hemisfere“.

foto: Uraganul Harvey

22

Fals, spune Scott Pruitt, şeful agenţiei americane pentru mediu: „Cred că este foarte dificil să se măsoare cu precizie impactul activităţii umane asupra climatului. Există un dezacord imens asupra nivelului acestu impact. Deci, NU, nu sunt de acord să spunem că acesta reprezintă un contributor important la încălzirea climatică“. Afirmaţie în contextul căreia putem judeca mai bine consecinţele uneia dintre primele decizii foarte contestate ale Preşedintelui Trump, adică retragerea SUA din Acordul de la Paris asupra climatului.

Dar asta nu înseamnă că lupta celorlalţi nu continuă, chiar dacă absenţa SUA înseamnă o lovitură extrem de gravă pentru continuarea dezechilibrelor actuale şi a lipsei de control asupra poluării emise în atmosferă de una dintre cele mai puternice ţări industrializate ale lumii. Dar, poate acesta este un semnal pozitiv pentru viitor, urmează pe 16 septembrie o reuniune la Montreal la care vor participa miniştrii Mediului din UE, ai Chinei şi Canadei, pregătind agenda de lucru, cu măsuri foarte concrete, pentru Conferinţa mondială asupra climatului ce se va desfăşura începând cu 12 decembrie la Paris. Foarte interesant este faptul că, cel puţin în acest moment, alături de UE, China se află în prima linie a luării de măsuri structurale de foarte mare amploare pentru trecerea la o industrie bazată pe energii neconvenţionale, cu scopul de a reduce drastic emisiile poluante, chiar peste limitele cele mai optimiste propuse de Acordului de la Paris.

Desigur, e vorba despre estimări, modele create în laborator şi scenarii de viitor. Dar credibilitatea lor este potenţată de violenţa incredibilă a uraganelor gigantice a căror succesiune înspăimântă. Dar, cum ele vor trece, va rămâne totuşi conştiinţa urgenţei unei decizii politice globale? Cine o va urma, totuşi, unele ţări invocând deja, în chip de scuză pentru menţonerea unor indistrii poluante şi învechite, exemplul american şi lipsa din ecuaţia practică a Rusiei care înţelege că recursul la energie verde îi va nărui economia naţională bazată aproape în exclusivitate pe exportul de petrol şi gaze, exact ca în cazul statelor din Golf ? Interese care, la limită, pot influenţa negativ nu numai Acordul de la Paris (aşa cum se încearcă acum în diverse feluri) ci şi chiar supravieţuirea Planetei Pământ şi a civilizaţiei umane.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite