Ukraine Connection: omul care ştie prea multe

Iurii Lutsenko

Scandalul din SUA a atins deja cote înalte, implicând personaje politice din străinătate, ba chiar guvernele şi preşedinţii altor ţări. Până în acest moment, scandalul are două dimensiuni total diferite, fiecare la fel de interesante şi despre care se spune că se vor dezvolta exponenţial în următoarele zile.

În primul rând - şi acesta este obiectul principal al audierilor demarate de Camera Reprezentanţilor în procedura de impeachment - trebuie stabilit dacă preşedintele Trump a încălcat vreuna dintre legile în vigoare şi şi-a folosit abuziv influenţa în celebra de acum discuţie telefonică cu preşedintele Ucrainei.

În al doilea rând, în mod firesc, e vorba de tema esenţială de interes a preşedintelui Trump în discuţia respectivă, anume lansarea unei anchete aprofundate asupra relaţiilor dintre familia Biden şi o entitate economică din Ucraina. Este evident că un rezultat al acestei anchete care să arate că într-adevăr au existat fapte de corupţie şi că totul s-a datorat posibilei presiuni directe sau indirecte exercitate de Joe Biden, pe atunci vice-preşedinte al SUA, ar constitui un argument decisiv pentru demolarea definitivă nu numai a reputaţiei acestuia, ci şi a şanselor sale de a deveni candidatul democraţilor la prezidenţiale.

Context în care devine din ce în ce mai evident că cine este depozitarul secretelor ucrainene asupra activităţilor desfăşurate în această ţară de Hunter Biden (fiul lui Joe Biden), omul-cheie care deţine documentele de sinteză în urma cercetărilor preliminare privind ce a făcut Hunter Biden la compania BURISMA este Iurii Lutsenko, fostul procuror general al Ucrainei.

În 2016, el l-a înlocuit în funcţie pe Viktor Şokin (foto) demis în urma acuzaţiilor de corupţie şi de a fi fost cel mai important scut de apărare al oligarhilor şi politicienilor din slujba lor. Iurii Lutsenko a devenit brusc un personaj esenţial şi implicat în jocul internaţional de-abia după ce aliaţii lui Trump (în primul rând Rudy Giuliani) au afirmat de nenumărate ori că predecesorul său Şokin fusese destituit ca urmare a presiunilor directe exercitate de Joe Biden tocmai deoarece demarase investigaţiile asupra companiei de gaze Bursima unde Hunter Biden devenea director în 2014, adică exact în perioada în care tatăl său deţinea un rol decisiv în politica SUA în privinţa Ucrainei.

În consecinţă, este clar că Lutsenko a moştenit, cum spuneam, toate dosarele privind cercetările preliminare şi este cel care deţine toate firele unei afaceri în spatele căreia se află uriaşe interese politice şi economice. Va vorbi?

Da, a vorbit.

Fostul procuror general al Ucrainei a acordat un interviu lui Jonah Fisher, corespondentul BBC la Kiev, în care afirmă că "nu cunosc nici un fel de motiv pentru ca Joe Biden sau Hunter Biden să fie cercetaţi în acord cu legile ucrainene". Mai afirmă că s-a întâlnit cu Rudy Giuliani, avocacatul personal al lui Trump care l-a întrebat dacă în Ucraina pot fi demarate cercetări privind familia Biden şi "i-am spus acelaşi lucru pe care vi-l spun şi dvs. - nu este jurisdicţia mea....este ceva care ţine de jurisdicţia SUA. Dacă mi se trimite o solicitare, atunci da, vă voi da toate informaţiile oficiale, dar nu este jurisdicţia ucraineană - acesta este răspunsul meu...Nu poate face nimic în privinţa unui caz care nu priveşte legea ucraineană". În finala el confirmă faptul că dacă au existat ceva probleme la compania ucraineană  "asta s-a întâmplat doi sau trei ani înainte ca Hunter Biden să devină membru al consiliului de administraţie".

Ok, acesta este un interviu filmat şi înregistrat. Dar nu este o mărturie sub jurământ. Va dori s-o facă, ştiind foarte bine că dacă repetă aceleaşi lucruri, va pune o problemă uriaşă propriului preşedinte, presat cum este de Trump să -i spună noului procuror general, "omul său" cum precizează preşedintele Zelinski în transcriptul convorbirii telefonice, să caute mai bine?

Sigur că, teoretic, ar putea. Dar, de acum, poate că se va gândi de două ori. Asta pentru Biroul de investigaţii ucrainean (SBI) a demarat o cercetare penală împotriva Lutsenko pe tema unui posibil abuz de putere, totul ca urmare a unei plângeri înregistrate de David Arakhamia, preşedintele în grupului parlamentar al partidului prezidenţial „Slujbaşul poporului“. Comunicatul de presă difuzat de SBI (preluat de agenţa UNIAN), confirmă deschiderea procedurilor judiciare preliminare în ce priveşte acuzaţia de "conspiraţie" cu alte persoane, foşti parlamentari dar şi alţii în afaceri în domeniul jocurilor ilegale de noroc.

Dat fiind că este o investigaţie în curs, suntem doar obligaţi să consemnăm ştirea şi să aşteptăm să vedem cum va evolua cazul, subliniind doar strania coincidenţă între declaraţiile consemnate de corespondentul BBC şi momentul intrării în acţiune a justiţiei ucrainene.

Totuşi, ce ar putea şti Lutsenko? E vorba doar de "cazul familiei Biden" sau mai e şi altceva, mai profund şi cu posibile alte scandaluri majore în perspectivă? Sigur că la noi, din raţiuni diverse, nu s-a vorbit despre un interviu exploziv dat de Lutsenko, pe atunci în funcţie pentru Hill TV. A declarat reporterului John Solomon că ambasadorul de atunci al SUA, Maria Iovanovici, îi dăduse o listă cu persoane care nu trebuie niciodată puse sub urmărire ("do not prosecute list") : "răspunsul meu a fost că acest lucru e inadmisibil. Nimeni în ţara mea, nici preşedintele, parlamentul sau vreun ambasador nu îmi poate da o listă cu persoane pe care nu le pot ancheta".  Mai mult, a afirmat şi că nu a primit nici măcar un cent din fondurile de 4 milioane $ pe care ambasada SUA ar fi trebuit să le acorde departamentului său, zicând chiar că "situaţia e chiar stranie" , fondurile fiind alocate dar niciodată primite.  Aveţi aici una dintre cele mai complete relatări a ceea ce este de acum o adevărată Ukraine Connection şi, poate, tocmai din cauzele pe care le veţi vedea foarte pe larg descrise în cronologia realizată de profesioniştii de la Just Security a devenit deja Ukrainegate.

Să vedem dacă cineva va vorbi sau, din diverse şi variate motive, se vor mai pierde pe drum sau vor avea o amnezie bruscă, parţială sau totală. Manualul spune că, în asemenea cazuri, este indicată o anume formă de amnezie, cea privind o perioadă anume de timp.  Câţi vor fi amnezici şi câţi nu, pe ce teme şi implicând ce persoane din vârful diferitelor ierarhii naţionale, rămâne să vedem. Oricum, aşa se joacă marea politică, iar discursurile despre democraţie, principii şi respectarea constituţiei sunt pentru votanţi, nu pentru aleşii lor.