Tunisia, afectată de violenţe ce amintesc de începutul „primăverii arabe“. Noi ciocniri au avut loc între manifestanţi şi poliţie după autoincendierea unui jurnalist

Tunisia, afectată de violenţe ce amintesc de începutul „primăverii arabe“. Noi ciocniri au avut loc între manifestanţi şi poliţie după autoincendierea unui jurnalist

Ciocniri la Kasserine, Tunisia FOTO EPA-EFE

Noi ciocniri au avut loc în trei oraşe din Tunisia după autoincendierea unui jurnalist, într-un gest prin care a vrut să denunţe inegalităţile dintr-o ţară împotmolită într-un marasm economic, în pofida unor progrese democratice ale revoluţiei din 2011, relatează AFP.

Ştiri pe aceeaşi temă

Luni, la câteva zile după marcarea a opt ani de la revolta care a apus capăt dictaturii, Aberrazak Zorgui, un jurnalist independent la un post local, s-a autoincendiat la Kasserine (vest), un oraş situat într-una dintre cele mai sărace regiuni din ţară.

„Pentru locuitorii din Kasserine care nu au mijloace de subzistenţă, astăzi (luni), voi începe o revoluţie“, a declarat bărbatul, în vârstă de 34 de ani, într-o înregistrare video publicată cu 20 de minute înainte de a trece la fapte.

Miercuri, Ministerul de Interne a anunţat că a procedat la arestarea unei persoane cu privire la presupusa sa implicare în gestul care l-a costat viaţa pe jurnalist.

După decesul jurnalistului, confruntări nocturne au opus zilnic manifestanţi, în principal tineri, şi forţe de poliţie.

Kasserine este unul dintre primele oraşe în care au izbucnit, la sfârşitul lui 2010, manifestaţii care denunţau nepăsarea autorităţilor şi sărăcia endemică - manifestaţii care s-au transformat în revoluţie contra dictaturii.

Ciocniri la Kasserine FOTO EPA-EFE

Disperare şi frustrare

De atunci, în pofida instaurării democraţiei, mişcări de protest au zguduit cu regularitate Kasserine, ai cărui locuitori se simt în continuare abandonaţi de puterea centrală.

Autoincendierea jurnalistului ”este un semn de refuz al unei situaţii catastrofice şi al unui dezechilibru regional, al unui puternic şomaj în rândul tinerilor şi mizeriei pe care o trăiesc concetăţenii noştri în regiunile inferioare”, scria miercuri ziarul Le Quotidien.

„Nimeni nu poate nega astăzi că toţi liderii acestei ţări sunt responsabili. Responsabili de dezamăgirea tineretului nostru, de disperarea şi frustrarea sa“, adaugă cotidianul francofon.

Potrivit lui Messoud Romdhani, preşedintele Forumului tunisian al drepturilor economice şi sociale (FTDES), "există o ruptură între clasa politică şi tineri, mai ales cei care trăiesc în precaritate, în interiorul ţării şi care văd un viitor vag”.

Locuitorii regiunilor defavorizate se simt victime ale ”hogra” (dispreţ, în arabă) care persistă de pe vremea primului preşedinte al Tunisiei Habib Bourguiba (1956-1987), care traversează regimul lui Ben Ali şi multiplele guverne ce s-au succedat de la revoluţie, explică el.

Furia tineretului nu este circumscrisă la Kasserine.

Ciocniri violente au avut loc în noaptea de marţi spre miercuri între protestatari şi forţe de ordine la Jebniana, la nord de Sfax, al doilea cel mai important oraş din Tunisia, în est. Un poliţist a fost rănit.

Cel puţin cinci persoane au fost reţinute după tulburări la Tebourba, la aproximativ 30 de kilometri de Tunis, a declarat pentru AFP un purtător de cuvânt al Siguranţei Naţionale tunisiene, Walid Hkima.

Romdhani preconizează o propagare a mişcărilor de protest în alte regiuni, având în vedere ”lipsa unei voinţe politice adevărate de a se apleca asupra adevăratelor probleme ale tunisienilor”.

„Cu ochii pe alegeri“

Sindicatul naţional al jurnaliştilor tunisieni (SNJT) a îndemnat, la rândul său, la o grevă naţională a ”demnităţii” la 14 ianuarie - ziua marcării revoluţiei din 2011, în semn de protest faţă de situaţia dezastruoasă a sectorului media, mai ales în privat, şi faţă de condiţia ”fragilă a unui bun număr de jurnalişti”.

Tulburările care agită anumite oraşe din Tunisia au loc la opt ani după autoincendierea, în decembrie 2010, a unui tânăr vânzător ambulant, la Sidi Bouzid (centru), sătul de sărăcie şi umilirile poliţiştilor.

Moartea sa a antrenat manifestaţii care s-au extins apoi în ţară, conducând la răsturnarea regimului lui Zine El Abidine Ben Ali.

De atunci, spre deosebire de alte ţări în care au avut loc „primăveri arabe“, Tunisia şi-a consolidat tranziţia democratică. Noi alegeri libere sunt prevăzute în 2019.

Însă economia rămâne muribundă. Inflaţia şi un şomaj de aproximativ 15% alimentează tulburări sociale care au cauzat revolte în ianuarie.

Clasa politică nu pare deloc pregătită să atace această problematică socială. Ea stă „cu ochii pe alegeri legislative şi prezidenţiale din 2019 şi pe nimic altceva!“, deplânge Romdhani.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: