Era evident că asta urma să se întâmple, mişcarea se anunţase deja ca extrem de probabilă de sursele foarte bine informate de la Bruxelles, administraţia americană fiind realmente surprinsă de refacerea cu atâta viteză a sprijinului multilateral pentru OMS, ceea ce lăsa să se ghicească presiuni şi restructurări viitoare de alianţe la Naţiunile Unite şi pe viitoare teme care ar putea fi chiar şi mai complicate decât cea a OMS, vaccinurilor şi tratamentelor pentru COVID-19. 

În ciuda lacunelor sale, estimez că OMS are încă un potenţial enorm şi doresc ca OMS să fie la înălţimea acestui potenţial enorm, mai ales acum, în perioada acestei crize mondiale...Iată de ce am decis că SUA vor continua să lucreze împreună cu OMS"

Sursa: scrisoare a preşedintelui Trump citată de Fox News

Care ar putea fi o asemenea situaţie cu maxim potenţial conflict direct? Răspunsul este simplu: o izbucnire de ostilităţi militare de mare intensitate în Orientul Mijlociu ca urmare a încercării Israelului de a anexa părţi importante din Cisiordania.

Problema se pune acum în nişte termeni foarte precişi şi în regim de urgenţă. Azi are loc depunerea jurământului de guvernul israelian Netanyahu-Ganz format pe baza unui acord de partajare a responsabilităţilor politice. Textul acordului încheiat în urma tratativelor finale pe 20 aprilie prevede prezentarea pe 1 iulie în Knesset a planului de aplicare a proiectului american de soluţionare a conflictului palestiniano-israelian. Reaminesc faptul că proiectul respectiv prevede anexarea de către Israel a peste 130 de colonii evreieşti din Cisordania. Plan despre care am vorbit pe larg în momentul vizitei lui Netanyahu la Washington, momentul în care premierul israelian a elogiat iniţiativa americană care permite refacerea dimensiunii istorice a Statului Israel. După asta, subiectul a fost ocultat de alte probleme urgente pe scena internaţională.

Până vineri. Atunci a apărut neobişnuitul de dur, grav şi apăsat avertisment al regelui Adullah al Iordaniei care, într-un interviu pentru Der Spiegel, a avertizat că, în cazul în care Israelul chiar va proceda la anexarea unor zone din Cisiordania, asta va duce la un "conflict masiv" cu Iordania, rupând astfel acordul de pace existent între cele două ţări:

"Ce se va întâmpla dacă dispare Autoritatea Naţională Palestiniană? În regiune vom avea mai mult haos şi extremism. Dacă Israelul va anexa cu adevărat Cisordania în luna iulie, asta va duce la un conflict masiv cu Regatul haşemit al Iordaniei...Nu vreau să ameninţ şi nici să creez o atmosferă de tensiune, dar luăm în considerare toate opţiunile. Suntem de acord cu numeroase ţări din Europa şi din comunitatea internaţională că legea celui mai puternic nu se aplică în Orientul Mijlociu" - a afirmat regele Abdullah.

Miniştrii de externe din UE, reuniţi în video-conferinţă, au reiterat poziţia comună europeană în sprijinul "soluţiei Două State" şi au exprimat opoziţia lor faţă de orice proiect de anexare. "Reafirmăm opoziţia noastră în spijinul unei soluţii privind cele Doua State. Pentru ca asta să fie posibil, trebuie evitată orice acţiune unilaterală şi, desigur, trebuie respectată legislaţia internaţională...Trebuie să acţionăm pentru descurajarea oricărei posibile iniţiative în favoarea anexiunii...UE îşi va folosi toate mijloacele diplomatice de care dispune pentru a preveni orice fel de acţiune unilaterală" a repetat în finalul reuniunii Josep Borrell, înaltul reprezentant al UE pentru politică externă şi securitate. Heiko Maas, ministrul german de externe, susţinea aceeaşi abordare: "În opinia noastră, o anexare nu este compatibilă cu legislaţia internaţională...Din punctul nostru de vedere, schimbările de de frontiere, dacă este să se întâmple, trebuie să fie rezultatul negocierilor şi să aibă loc cu acordul ambelor părţi".

Ce zic acum americanii? Un mesaj din partea Departamentului de Stat afirmă că dorinţa SUA este de "a aduce toţi partenerii la masa negocierilor pe baza planului de pace".

Ce urmează? Soarte întregului Orient Apropiat pare să fie suspendată acum de modul în care israelienii vor formula răspunsul la această întrebare. Şi este absolut evident că acest răspuns este modulat exclusiv în funcţie de răspunsul pe care sunt siguri (sau nu) să-l obţină din partea lui Trump. Desigur, acesta le-a fost susţinător necondiţionat şi logica planului de pace propus este tocmai un sprijin faţă de ambiţiile istorice ale Israelului. Numai că reacţia opiniei publice a fost şi în acest caz una neaşteptată căci, până în acest moment, niciuna dintre naţiunile lumii - din motive extrem de uşor de înţeles - nu au spus că ar fi în favoarea unui asemenea plan de anexiune în Cisiordania.

Este adevărat că, în ultimele zile, se pare că şi elanul iniţial al lui Netanyahu pare să se fi modificat, acum vorbindu-se despre un proiect de anexare "moderat" şi limitat doar la câteva aşezări frontaliere. Se poate să fi fost şi rezultatul unei fără precedent presiuni politice interne, cu apelul celor 220 de generali israelieni în rezervă, amirali, comandanţi din Mossad şi Shin Bet şi poliţie - membri în CIS - Commanders for Israel's Security- care au semnat  pe 3 aprilie un apel prin care cer blocarea unei acţiuni unilaterale de anexare de teritorii în Cisiordania. Câteva zile mai târziu, 149 dintre personalităţile evreieşti cele mai influente din SUA au transmis un mesaj similar publicat în Israel Policy Forum, iar 11 membr ai Congresului SUA au emis un apel similar.

De partea cealaltă avem certa determinare a lui Netanyahu de a merge mai departe pe linia ultra-dură pe care şi-a bazat întreaga linie politică din ultimii ani. Ce va decide depinde şi de rezultatele comisiei de cartografiere israelo-americană ale cărei lucrări trebuiau să se încheie deja dar au fost întârziate din cauza pandemiei şi restricţiilor de călătorie, dar care va reîncepe să lucreze şi care trebuie să prezinte harta finală a Statului Israel, aşa cum va arăta el după anexarea de teritorii din Cisiordania.

Vor suţine americanii varianta asta sau, până la urmă, vor înţelege implicaţiile acceptării anexării prin forţă de teritorii, ceea ce ar deschide un precedent teribil nu numai în Orientul Apropiat? Problema imediată, cea anunţată în mod ultimativ de regele Iordaniei, ar fi însă un posibil dezechilibru major, încă unul, în Orientul Mijlociu, dublată însă cu o refacere de alianţe pe fondul retragerii americane şi a diminuării considerabile a influenţei SUA în estul Mediteranei. Un dezechilbru cu implicaţii a căror magnitudine este greu de măsurat dar oricum fenomen de nedorit pentru toţi aliaţii din NATO şi ţările partenere din zonă.