Trump şi campania „China e duşmanul“. Cazul coronavirusului – probe şi presupuneri

Strategia Naţională de Securitate a SUA semnată de Donald Trump introducea China alături de Rusia, ba chiar înaintea Rusiei, drept inamic, competitor, oponent al Statelor Unite pe arena globală.

Criza pandemiei de coronavirus a declanşat un adevărat proiect de tipul “China e duşmanul!”, în care Beijingul devine calul de bătaie general, cu relevanţă şi pentru campania prezidenţială din SUA. Care este, totuşi, stadiul real al relaţiilor sino-americane şi cât e real şi cât nu din vinovăţiile globale ale Chinei legate de criza de coronavirus, între politică, probe şi presupuneri.

De unde vine pandemia de Covid – 19

Epidemia de coronavirus, devenită pandemia Covid-19, îşi are originile cunoscute într-o piaţă de animale vii din centrul oraşului chinez Wuhan, acolo unde situaţia sanitară şi obiceiurile culinare chineze, cel puţin ciudate pentru un european, au dus la migrarea unui virus al liliecilor, printr-o gazdă intermediară, la om. Pe de altă parte, de circa o lună, autorităţile americane explorează şi o ipoteză vorbind despre scăparea virusului din laboratorul din Wuhan, un laborator sofisticat de cercetare bologică pe cei mai periculoşi viruşi, aflat în apropierea pieţei. Totul provenind de la pretinsul pacient zero, care era un intern la laboratorul P4 din Wuhan, femeie, urmată de prietenul său, care ar fi putut dobândi virusul în ambele locuri, deşi epidemia s-a dezvoltat direct legat de piaţa de animale, acolo unde cei doi fuseseră.

De aici nu a fost decât un pas până la specularea faptului că virusul ar fi fost conceput în laboratorul din Wuhan, că ar fi rezultatul unui experiment nefericit şi al condiţiilor de securitate biologică reduse care au făcut ca acest virus al liliecilor să ajungă la om. Manipularea, inclusiv cu scopuri militare, a unor viruşi de la animale, care puteau fi chiar dirijaţi pentru creşterea virulenţei, este ipoteza din subsidiar. Însă realitatea infirmă această parte de speculaţie, aşa cum respinge teoriile conspiraţiei care vorbesc despre un virus scăpat din laborator, care preexista.

În ultimele zile, discuţiile legate de laboratorul din Wuhan s-au amplificat. Într-un interviu dat duminică, 3 martie, de secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a susţinut că există  "probe enorme" că virusul provine de la Institutul de Virusologie din Wuhan. El a adăugat: "să ne amintim, China are o întreagă istorie de infectare a lumii şi gestionare a unor laboratoare sub standard", cu referire cel mai probabil la epidemia de SARS din 2013 şi la scăparea unui virus SARS dintr-un laborator P3 din Beijing, acum câţiva ani.

De asemenea, preşedintele Donald Trump a afirmat, în aprilie, că "protocoalele laxe de securitate" ar fi permis unui asemenea virus să scape prin intermediul unui intern femeie şi a prietenului său. Deşi nu a confirmat explicit teoria, Preşedintele SUA a susţinut că "din ce în ce mai mult auzim despre această poveste". În plus, întrebat săptămâna trecută despre probe, Donald Trump a afirmat că ar fi văzut un număr de probe care i-ar fi dat "un grad înalt de încredere" că virusul ar fi apărut din laboratorul din Wuhan. Alte detalii au lipsit.

Faptele sunt următoarele. În ianuarie 2018, după darea în folosinţă, laboratorul din Wuhan cu grad de bio-securitate P4, cel mai înalt, care permite manipularea celor mai periculoşi patogeni, a fost vizitat de o echipă americană care a elaborat un raport ce vorbea despre preocupările de securitate întâlnite. Laboratorul fusese construit inclusiv cu consultanţă franceză. Totuşi Michael Ryan, directorul pentru urgenţe al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a susţinut că nu a primit "nici o dată sau probă specifică" de la SUA despre originea virusului, astfel că "totul rămâne la nivelul unor speculaţii".

În acelaşi timp, comunitatea de informaţii a SUA a anunţat, tot săptămâna trecută, că au probe concurente potrivit cărora virusul "nu a fost făcut de om şi nici nu a fost modificat genetic", deşi "continuă să examineze" dacă e vorba despre "contact cu animale infestate sau rezultatul unui accident în laboratorul din Wuhan", existând probe pentru ambele ipoteze. Aici apare şi diferenţa cu alte surse din intelligence-ul occidental, care resping faptul că ar exista probele că virusul ar fi scăpat din laborator, într-o formă sau alta.

Coronavirusul ieşit din laboratorul de la Wuhan. Semnificaţii şi responsabilităţi

Directorul Oficiul Naţional de Informaţii al SUA, ODNI, a dat un comunicat, joi, 30 martie, în care prezintă elementele certe pentru comunitatea de intelligence a SUA şi care pot fi oferite publicului în legătură cu pandemia de coronavirus. Trei sunt aceste date publice: Comunitatea de Intelligence crede că virusul are originea în China – după cum o indică toate datele, pretinsul caz zero şi modul de explozie al îmbolnăvirilor la începutul epidemiei, devenită ulterior pandemie globală; există două teorii, pentru care există probe deopotrivă – nu neapărat suficiente, fără o trasabilitate şi probare dincolo de orice dubiu, dar care indică fie piaţa din Wuhan, fie un accident în laborator care ar fi trecut virusul la pacientul zero, de unde s-a propagat în piaţă; şi faptul că apariţia virusului nu pare să fie rezultatul unei acţiuni premeditate sau dorite.

Aproximativ în acelaşi timp au apărut elemente publice din sânul comunităţii de intelligence Five Eyes, a statelor anglofone – SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă – cea mai strânsă cooperare de intelligence a Statelor Unite. În cadrul acestei comunităţi sunt schimbate marea majoritate a informaţiilor care afectează lumea şi pe cei 5, chiar dacă unele state aleg ca anumite elemente pe care le obţin să nu le distribuie. Potrivit informaţiilor vehiculate la acest nivel, virusul este cel mai probabil provenit din piaţa din Wuhan, nicidecum din laboratorul chinez.

Raportul notează că e "foarte puţin probabil" ca epidemia de coronavirus să fi fost produsul unui accident în laborator. "Cel mai probabil este vorba despre o trecere natural de la animal la om prin interacţiune directă". Afirmaţia, care îi contrazice direct pe oficialii americani, obligă fie la prezentarea unor probe concrete, fie subminează credibilitatea susţinerilor americane. Însă e foarte posibil să existe elemente care nu au fost puse în comun care să susţină totuşi afirmaţiile liderilor americani.

Totuşi, lipsa de transparenţă a Chinei şi interdicţia de a crea o comisie de investigaţie, dispariţia pacientului zero şi a doctorilor care au luat contact prima oară cu virusul – închişi în spaţii de detenţie extrajudiciare pentru divulgarea de informaţii prin internet – accentuează nesiguranţa şi menţine suspiciunile. Asta chiar dacă şeful gestionării crizei pandemiei de coronavirus în SUA, Dr. Anthony Fauci, a declarat, luni, că nu crede că virusul îşi are originea în laborator, având în vedere probele ştiinţifice şi că nu a fost manipulat artificial sau deliberat, ci indică evoluţia naturală şi saltul virusului între specii.

Care este miza sursei de infectare? Dacă originea este un accident în laborator, responsabilitatea deplină pentru pandemie revine autorităţilor chineze. Deja numeroase procese au fost demarate pentru a antrena responsabilitatea şi sume relevante de plată în acest sens. Pe de altă parte, apariţia în piaţa din Wuhan nu exonerează autorităţile chineze de responsabilitate – pentru îngrijirea pieţei, situaţia sanitară şi prevenţie – dar nu are o legătură directă şi nici nu antrenează o responsabilitate totală, directă şi deplină.

Replici dure de la Beijing

Teza cvasi-oficială lansată de China pentru a deturna responsabilitatea pe parcursul pandemiei este că virusul ar proveni de la soldaţii americani veniţi la Jocurile Mondiale militare din Wuhan, în luna octombrie 2019. La un moment dat s-a încercat plasarea în Italia a unor cazuri, înainte de izbucnirea pandemiei din China. În orice caz, instituţiile prestigioase de stat au împins analizele şi comentariile în direcţia posibilităţii ca virusul să fi fost lansat în altă parte a globului, nu în China. Fireşte că toate aceste teorii s-au lovit de crunta realitate a multitudinii de cazuri şi exploziei de decese, mult peste cele raportate formal, care au avut loc în Wuhan China, nu în SUA sau Italia, acolo unde se încearcă plasarea blamului.

De această dată, după afirmaţiile preşedintelui american şi ale secretarului de Stat Pompeo, presa chineză a explodat cu mânie din toate imaginile, paragrafele şi biţii la dispoziţie. Şeful diplomaţiei americane, Mike Pompeo, a fost principala ţintă, el fiind acuzat că minte. Global Times de marţi l-a numit chiar "degenerat", şi a insistat pe evaluarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care numeşte "speculaţie" afirmaţiile vehiculate de oficialii americani.

Luni, aceeaşi publicaţie naţionalistă chineză, apropiată de regimul comunist Xi şi de eşaloanele de vârf ale conducerii chineze, a numit "teorie absurdă şi răstălmăcire a faptelor" afirmaţiile secretarului de Stat din ajun, invocând alegerile americane şi falsul extins al unui om care urăşte China socialistă şi creşterea sa deasupra Americii, pe care doreşte să o blocheze. Articolul de luni invocă din nou posibilitatea ca virusul să fi trecut la om pentru prima oară în alte locuri decât Wuhan, în timp ce The People's Daily a insistat că Pompeo nu are nici o probă, iar site-ul CCTV a acuzat politicienii americani de complot împotriva Chinei.

Dincolo de efortul de a îndepărta orice ipoteză care i-ar fi nefavorabilă, China se bazează pe câteva elemente importante care nu pot fi negate: în absenţa pacientului zero şi a primei tulpini originare a virusului, proba dincolo de orice dubiu a provenienţei virusului este imposibil de făcut. Nu că ar fi dubii între China şi alte zone din lume, ci discuţia se poartă strict la nivelul dovezilor clare între piaţa din Wuhan şi laboratorul P4, care se leagă ambele, de fapt, de pacientul zero. După cum am văzut, SUA are date care indică spre ambele posibilităţi, fără a reuşi să discearnă între ele. Dar e posibil ca să existe şi alte date care, însă, nu pot fi date publicităţii fără a expune sursele serviciilor de intelligence americane de pe teren.

Relaţiile sino-americane la cel mai jos punct din istorie

Dacă bătălia finală în privinţa responsabilităţii s-a mutat de la faza probei dincolo de orice dubiu din justiţie la credibilitatea afirmaţiilor care pot fi susţinute doar de elemente sau capete de probă, devine clar că relaţia China-SUA este la nivelul cel mai de jos al istoriei. Războiul comercial a traversat doar primul episod, cel mai simplu de reglat, cel al deficitelor comerciale, iar angajamentele chineze de a lua mărfuri americane de 200 mld dolari şi alimente şi mărfuri de la fermieri de 50 mld dolari e greu de îndeplinit anul acesta. Celelalte teme rămân pe masă, ca şi sancţiunile diferite, inclusiv cele pentru achiziţia de lansatoare de rachete S400 din Rusia, la rândul ei ţară supusă sancţiunilor, sau eventualul petrol adus din Iran, alt stat sancţionat de către Trezoreria Americană.

Criza de coronavirus a fost un moment nefast care s-a adăugat acestei situaţii, prin întârzierea comunicării informaţiilor veridice, influenţarea Organizaţiei mondiale a Sănătăţii, în prima fază, pentru a nu declara pandemia şi a prelua naraţiunea chineză - că ar fi vorba despre un virus despre care nu s-a probat că se transmite de la om la om - şi a arăta cum cazurile din Wuhan pot fi conţinute şi controlate. Manipularea ajutoarelor sanitare şi a preţurilor, blocarea în depozite şi creşterea artificală a costurilor de achiziţie, când livrările externe au fost blocate din ianuarie, pe dimensiuni unde China e cvasimonopolist, interzicerea cercetării epidemiei în orice punct – ajutorul american în ianuarie, investigaţia internaţională de azi – toate adaugă argumente grele privind vinovăţia şi responsabilitatea Chinei, care sunt greu de respins de către publicul global dar, mai mult, de către celelalte state occidentale, unele confruntate şi cu constrângeri sau condiţionări pentru furniturile materialelor de protecţie în timpul crizei.

Nu e de mirare, deci, că există chiar un raport intern chinez care avertizează asupra unei pierderi sistematice şi rapide a imaginii şi brandului Chinei şi chiar susţine că azi China se confruntă cu un oprobiu public generalizat la nivel mondial, de dimensiunea celui de după represiunea din Piaţa Tien An Men, în 1989. Un val de sentimente antichineze, declanşat cu precădere în SUA, este deja înregistrat, iar pregătirile din China includ şi cel mai prost scenariu, o confruntare militară. Raportule este atribuit China Institutes of Contemporary International Relations (CICIR), un think tank afiliat Ministerului Securităţii de Stat, potrivit Reuters.

Perspectiva decuplării Chinei de la economia globală a fost evocată direct de către Preşedintele Donald Trump, chiar într-un avânt prin care ar condiţiona lumea întreagă prin sancţiuni, pe prototipul China este duşmanul, respectiv ori cu noi, ori cu China. Principalele vizate în această aliniere ar fi statele UE şi Rusia, care ar fi deja aliniate în mare măsură pe aliniamente mai degrabă pro-americane. În varianta minimală, vorbim despre delocări masive de industrii şi de abordarea tot mai atentă a produselor manufacturate şi a monopolurilor chineze prin tentaţia repatrierii companiilor şi a lansării producţiei manufacturiere indigene.

Fireşte că este dificil ca acest tip de acţiune să exceadă regulile pieţii globale şi ale comerţului global, prin eludarea preţului cel mai mic, indiferent că el vine prin dumping, mână de muncă ieftină, furt de proprietate intelectuală şi brevete de către China. Statele ar trebui să accepte ca plus valoarea relevantă din tehnologia înaltă să fie dublată de producţie ieftină, cu plus valoare mică şi volume mari, precum în zona manufacturieră, textilă, materiale plastic, care să înlocuiască piaţa sau etajul chinez din lanţurile de producţie. Perspectiva vizează şi producţia de antibiotic - SUA importând mare parte tot din China - şi tentativa de a înlocui mâna de muncă chineză ieftină cu robotizarea deplină a noilor fabrici repatriate.

Preşedintele Donald Trump a intrat în campanie electorală, acolo unde soluţia ”China este duşmanul” este considerată salvatoare. Totuşi, o parte din nemulţumirile americane faţă de China sunt vechi, iar elementele de decuplare ca şi cele de delocare a industriilor vor continua indiferent de rezultatele alegerilor prezidenţiale din noiembrie. Mai mult, dacă pentru moment situaţia poate fi amânată pe seama pandemiei de coronavirus sau o decizie de a alege şi a se alinia poate fi împinsă cu argumente până după alegerile americane, nici Marea Britanie, nici statele membre UE şi ale Europei extinse, nici Rusia însăşi nu vor putea amâna mai mult o decizie de a alege, dacă solicitarea va fi formulată de Statele Unite în termeni expliciţi şi ultimativi. Sancţionarea Chinei pentru criza de coronavirus este pe masă, la Casa Albă şi în Congres, şi sunt slabe şanse să fie inversată de viitorul Congres sau de către viitorul Preşedinte american.