Trump, calul troian al lui Putin. Cum face miliardarul american „afaceri“ cu ruşii

Trump, calul troian al lui Putin. Cum face miliardarul american „afaceri“ cu ruşii

Senatori democraţi şi republicani au avertizat în mod repetat că Putin va sărbători dacă Trump va câştiga la alegerile prezidenţiale americane din 8 noiembrie FOTO salon.com

Atât timp cât magnatul imobiliar american Donald Trump a fost interesat de banii şi mediatizarea ruşilor, Kremlinul, în special după sosirea la putere a lui Vladimir Putin, l-a văzut o piesă importantă pentru destabilizarea ordinii actuale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Vladimir Putin are un plan pentru distrugerea Occidentului, iar acest plan este personificat din plin de oameni precum Donald Trump. 

După destrămarea Uniunii Sovietice, acum 25 de ani, Rusia, ca o adevărată moştenitoare a regimului simbolizat de seceră şi ciocan, a continuat lupta pentru supremaţie cu Europa şi Statele Unite, doi rivali tradiţionali. Mai timidă sub primul preşedinte rus Boris Elţîn, ea a luat avânt la sfârşitul anilor ’90, odată cu instalarea la putere a fostului spion Vladimir Putin.

Ce au în comun prietenii lui Putin

Rusia lui Putin a stabilit şi întreţinut generos contacte cu partide europene, atât de dreapta, cât şi de stânga, conduse de lideri populişti şi excentrici. Ataka (extrema dreaptă) din Bulgaria, Frontul Naţional (extrema dreaptă) din Franţa, Jobbik (radical naţionalist) din Ungaria sau Zorii Aurii (ultranaţionalist) din Grecia sunt doar câteva dintre partidele europene atrase în mrejele Kremlinului. Dacă liderul Frontului Naţional Marine Le Pen s-a bucurat de „împrumuturi“ importante pentru a-şi susţine activitatea politică, fostul premier italian Silvio Berlusconi a obţinut contracte avantajoase în domeniul energetic profitând de „relaţia de prietenie“ cu Vladimir Putin. Nu este un secret faptul că cei doi s-au delectat împreună cu vin vechi de 240 de ani în Crimeea, o peninsulă anexată de Rusia de la Ucraina în martie 2014, şi nici faptul că miliardarul italian i-a cedat prietenului de la Moscova baldachinul său din Palatul Grazioli pentru a-şi destinde oasele.

Toţi prietenii europeni ai lui Putin au ceva în comun, şi anume discursul anti-UE, anti-NATO şi pro-Rusia.

„Preşedintele Putin consideră aceste forţe politice drept instrumente foarte utile pentru manipulare, în scopul de a crea în corpurile politice europene fisuri pe care le-ar putea exploata ulterior“, a remarcat anul trecut într-o intervenţie la Brookings Institution vicepreşedintele american Joe Biden.

Fisurile evocate de vicepreşedintele american riscă se se lărgească şi să se înmulţească după votul din Marea Britanie pentru ieşirea din UE, exprimat la 23 iunie, iar Statele Unite, aflate în plină campanie prezidenţială, nu sunt ferite de acest pericol, scrie jurnalistul american Franklin Foer pentru „Slate“.

Trump şi Putin

Peste Atlantic, miliardarul Donald Trump, candidat la alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie din partea Partidului Republican, s-a erijat deja într-un pion important al eforturilor Kremlinului de a destabiliza Occidentul.

Excentricul miliardar din New York şi-a exprimat în mod repetat admiraţia faţă de Putin şi poziţiile anti-establishment care, de altfel, coincid cu cele ale Moscovei. Dacă Putin merită dat ca exemplu pentru că a „reconstruit Rusia“ şi un „A în materie de leadership“, NATO este o organizaţie „învechită“ în opinia lui Trump.

Kremlinul nu a rămas dator, punându-şi aparatul de propagandă şi serviciile de spionaj în slujba miliardarului american. Un mic şi succint exemplu. După apariţia unor dezvăluiri despre piratarea serverelor Comitetului Naţional Democrat şi ale Fundaţiei Clinton de către  serviciile ruseşti în scopul sustragerii unor informaţii legate de Donald Trump şi alţi foşti candidaţi la alegerile prezidenţiale americane, RT, un instrument mediatic al Moscovei, a răspuns în stilu-i caracteristic: „Atacurile continue ale presei contra lui Trump arată că democraţia americană este o farsă“. Articolele de acest gen nu sunt puţine.

Managerul de campanie a lui Hillary Clinton, Roby Mook, a declarat că în opinia sa „actori ai statului rus" au fost implicaţi în scurgerea emailurilor Comitetului Naţional Democrat american din care reiese că, în alegerile primare demorate, liderii democraţi considerau că senatorul Bernie Sanders are şanse mici să câştige susţinerea partidului pentru prezidenţiale, relatează „Washington Post“.

"Există dovezi că actori ai statului rus au spart DNC (Democratic National Committee), au furat emailurile şi sunt experţi care spun că au scurs aceste emailuri cu scopul de a-l ajuta pe Donald Trump“, a declarat Mook pentru CNN într-un interviu difuzat duminică: „Nu cred că este o coincidenţă că aceste emailuri au fost publicate în ajunul convenţiei noastre de aici."

Mook a declarat că ideea că ruşii au scurs emailurile democraţilor posibil pentru a-l ajuta pe Trump este „tulburator“.

„Trebuie să fim îngrijoraţi că Trump şi aliaţii săi au adus modificări platformei pentru a o face mai pro-rusă, şi l-am văzut vorbind despre cum NATO nu ar trebui să intervină. Deci, cred că atunci când pui totul cap la cap, este o imagine tulburatoare", a declarat managerul de campanie a lui Clinton.

La insistenţele jurnalistului CNN, Mook a făcut o legătura între spargerea reţelei DNC din iunie de către hackeri ruşi şi publicarea vineri pe WikiLeaks a 20.000 de emailuri ale oficialilor democraţi.

Unele emailuri arată că reprezentanţi ai partidului au pus sub semnul întrebării viabilitatea lui Sanders şi au discutat despre cum ar putea să folosească religia sa împotriva lui.

"Dacă ei sunt cei care le-au luat, atunci trebuie să credem că ei sunt cei care le-au făcut publice", a adăugat Mook.

De fapt, pe măsură ce se apropie ziua alegerilor din Statele Unite, campania mediatică a Moscovei în favoarea lui Trump se intensifică. Făcând o paralelă, agenţii lui Putin acţionează asemeni celor ai lui Stalin, puternic implicaţi în 1948, când Războiul Rece devenea realitate, în susţinerea candidatului progresist la Casa Albă Henry Wallace. Este vorba de un „echivalent moral“, comentează Franklin Foer.

Cum a intrat Trump în vizorul Moscovei

Primele contacte între Donald Trump şi Moscova datează încă de pe vremea Uniunii Sovietice. În 1987, el a călătorit la Moscova şi Leningrad (acum Sankt Petersburg, n. red.) la invitaţia conducătorilor de acolo, care intenţionau să construiască imobile de lux pentru a răspunde noului apetit al puterii sovietice în cursa sa de întrecere cu Occidentul. „Ideea de a construi două monumente în Uniunea Sovietică i-a excitat imaginaţia“, scria la acea vreme Newsweek referitor la vizita magnatului imobiliar peste Cortina de Fier.

Un an mai târziu, Trump a devenit victima unei farse. Cu ocazia vizitei lui Mihail Gorbaciov în Statele Unite, un post american a regizat o plimbare a ultimului lider sovietic pe străzile metropolei New York, efectuată din dorinţa de a intra în contact cu oameni din lumea liberă. La un moment dat, limuzina în care se afla aşa-zisul secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice  a ajuns în faţa impozantului Trump Tower. Crezând că are o şansă unică de a se întâlni cu omul care tocmai lansase un amplu proces de reforme la el acasă, Trump a coborât în strada plină de lume pentru a-i strânge mâna. „Este o mare, mare onoare“, îşi manifesta satisfacţia Trump fără să ştie că de fapt dădea mâna cu sosia lui Gorbaciov. Actorul Ronald Knapp şi-a jucat bine rolul, iar superficialul Donald Trump a căzut în plasă. Însă acest moment de divertisment american a fost înţeles altfel la Moscova.Donald Trump, excentric, volubil, necunoscător pe alocuri, dar cu priză la public, arăta calităţile necesare unui cal troian. „Dacă Trump va veni la Moscova, cred că America îl va urma“, a remarcat la mijlocul anilor ’90 fostul general rus Aleksandr Lebed. La rândul său, mercantilul Donald Trump şi-a dorit mereu să facă afaceri cu ruşii.

Afacerile lui Trump cu ruşii

„Piaţa rusească este atractivă pentru mine“, s-a lăudat într-o zi Trump. „Rusia este una dintre cele mai bune ţări din lume pentru investiţii“, a revenit el asupra acestei idei într-o altă zi.

Deşi, după destrămarea Uniunii Sovietice, miliardarul american şi-a înmulţit contactele la Moscova, stabilind legături cu politicieni, oameni de afaceri şi chiar cu mafioţi pentru a-şi realiza des clamatul vis: un proiect imobiliar de anvergură în Rusia, toate proiectele sale în acest sens, cinci la număr, au eşuat. Dacă „cea mai frumoasă clădire rezidenţială din Moscova“, care era prevăzută cu patinoar, club privat şi centru de relaxare şi tratament, a rămas la stadiul de proiect, cel puţin Donald Trump şi-a cinstit prietenii ruşi cu votcă din linia TrumpSuperPremium şi cu organizarea concursului Miss Universe la Moscova, în 2013.

În schimb, banii ruşilor au fost o importantă sursă de venit pentru el, fapt recunoscut de cel mai mare copil dintre cei cinci ai săi.

După ce Trump s-a dat rotund că a participat la o reuniune unde „aproape toţi oligarhii se aflau în cameră“, fiul său Donald Jr. a admis: „ruşii au o parte destul de însemnată în activele noastre“.

Cum s-a ajuns la această situaţie? Interes politic pe de o parte, oportunism de cealaltă parte. Cu toate că proiectele bombastice anunţate la Moscova de Trump nu au mai văzut lumina zilei, presa fidelă Kremlinului nu s-a oprit din a-i ridica osanale. Această campanie de creştere a popularităţii a fost urmată de alăturarea unor investitori ruşi la diverse proiecte imobiliare ale lui Trump, precum cele de la Toronto şi din boemul cartier newyorkez SoHo. Chiar unul dintre locatarii din Trump SoHo este un mafiot cu origini ruseşti cunoscut pentru că organiza ilegal jocuri de noroc în Trump Tower în timp ce se prezenta drept consilier al magnatului imobiliar.

Pentru Trump, banii provenind din surse ruseşti au venit mereu la timpul potrivit. După patru falimente mari şi căpătarea reputaţiei de „rege al datoriilor“, şi-a pierdut credibilitatea în faţa băncilor americane. De aceea a încercat chiar să se apropie de fostul dictator libian Muammar al-Gaddafi, dar fără succes. Ruşii, spre deosebire de alţii, au fost binevoitori cu el.

Ei nu doar că au investit bani în dezvoltarea unor proiecte imobiliare ale lui Trump, ci au intermediat şi tranzacţii prin petreceri private la Moscova. Ei au fost cei care i-au permis lui  Trump să-şi păstreze imaginea de magnat imobiliar deşi era în faliment. Banii nu au venit niciodată direct.

Exemplul Bayrock

Aflat mereu în căutare de parteneri bogaţi, Donald Trump a ajuns la un moment dat să lucreze cu o companie tânără numită Bayrock Group.  Aceasta era controlată de Tevfik Arif, un fost oficial sovietic care a făcut avere construind hoteluri de lux în Turcia. Pentru a-şi gestiona operaţiunile la Bayrock Group, Tevfik Arif l-a angajat pe Felix Satter, un personaj dubios născut în Uniunea Sovietică dar crescut la Brighton Beach, în New York.

Odată angajat de Arif, Satter şi-a schimbat numele în Sater, fără îndoială pentru a se distanţa de activităţile infracţionale din trecut. În tinereţe, Sater a stat la închisoare după o încăierare într-un bar. El a mai fost arestat pentru că a vândut titluri frauduloase în valoare de 40 de milioane de dolari pe când lucra pentru o firmă de brokeraj ce avea legături cu patru clanuri mafiote. La proces, un casier a dezvăluit că Satter recurgea adesea la „metode de gangster pentru a-şi atinge scopurile“. Mai exact, Satter a agresat un partener de afaceri al lui Trump şi l-a ameninţat că-i va electrocuta testiculele, îi va tăia picioarele şi-i va lăsa cadavrul în portbagajul maşinii sale. Cu toate acestea, Donald Trump i-a oferit lui Felix Satter, alias Sater, un birou în turnul său din Manhattan şi postul de „consilier principal“. Chiar dacă ar fi vrut să nu aibă nicio legătură cu Sater nu ar fi avut încotro. Donald Trump avea nevoie de Bayrock Group, care era controlată de Arif şi coordonată de Sater, pentru construi clădiri ameţitoare în numele său, aşa cum s-a întâmplat la Fort Lauderdale, în Florida, la Phoenix şi în SoHo. Dacă Sater coordona afacerile în Statele Unite, Arif intermedia întâlniri între Trump şi invesitori ruşi.

Ţinând cont de ce fel de indivizi erau asociaţi activităţilor sale, Bayrock Group nu a putut termina decât într-un torent de procese. Inculpat pentru fraudă, directorul financiar Jody Kriss a recunoscut, la audieri, câte ceva legat de provenienţa banilor.

„Lună de lună, timp de doi ani, atunci când lipseau lichidităţile, Bayrock Holdings îşi revenea ca prin magie cu un nou virament provenind de undeva, atât de important încât să menţină activitatea societăţii“, a spus el. Potrivit lui Kriss, aceste plăţi importante proveneau de la surse instalate în Rusia şi în Kazahstan, care intenţionau astfel să-şi ascundă banii. Una dintre sursele de finanţare era fondul de investiţii islandez FL Group, acum dispărut, preferat de investitori ruşi care erau favorabili lui Putin.

Dar orice monedă are preţul ei. Până acum, Trump pare să-şi achite datoriile faţă de de Putin.

Înainte de Convenţia Naţională a Republicanilor,  Donald Trump a definit interesele globale ale Statelor Unite în termeni puri economici. Rolul Washingtonului ca păstrător al păcii, ca forţă de disuasiune nucleară în faţa unor adversari precum Coreea de Nord, ca susţinător al drepturilor omului şi ca garant al graniţelor aliaţilor au fost desfiinţate rapid de omul de afaceri, care le-a analizat numai prin prisma beneficiului economic pentru ţara sa.

Niciun candidat la preşedinţie din ultimele decenii nu a ordonat priorităţile Americii astfel.

„Nu pot decât să îmi imaginez cum se simt aliaţii noştri din NATO, în special ţările baltice, atunci când citesc aceste comentarii ale lui Trump. Sunt sigur în proporţie de 100% cum se simte preşedintele rus Putin - un om foarte fericit“, a comentat senatorul de Carolina de Sud, Lindsey Graham, unul dintre cei mai respectaţi experţi în politică externă din Partidul Republican.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările