Testul pandemiei: frate-frate, aliat ideologic şi prieten pe vecie, dar totul până la vaccin

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
vaccin lume doctori FOTO Shutterstock

Suntem în mijlocul unui conflict, deloc obişnuit. Mortal şi nemilos, cu un rezultat care deocamdată este totalmente incert, a transformat o gravă problemă sanitară dominată de multe incertitudini medicale, într-o confruntare de interese politice care virusează relaţiile dintre statele membre UE şi NATO şi, mai departe, pune în primejdie structura relaţiilor prezente şi ameninţă să schimbe fundamental alianţele viitoare.

Cât timp s-a mai putut, liderii lumii au încercat să transmită (cu excepţia notabilă a lui Trump şi Bolsonaro) că vechile sisteme de cooperare şi colaborare sunt perfect funcţionale, inclusiv tratatele care vorbesc despre reaţia comună de întrajutorare instantanee, pe toate planurile, atunci când apare o ameninţare credibilă. Şi uite că ameninţarea a apărut, s-a transformat în realitate teribilă şi extrem de greu de manageriat în toate ţările din spaţiul euro-atlantic, a evoluat într-un adevărat război neconvenţional pentru care, din nefericire, s-a dovedit că atât liderii politici cât şi sistemele de guvernare nu erau pregătiţi, chiar dacă, plini de bunăvoinţa născută in disperare, au încercat să se adapteze pe parcurs la noile realităţi. Dar au făcut-o şi o fac greu, încet, chiar nepermis de încet. 

În paralel, au început să apară întrebări - pe cât de fireşti, pe atât de neplăcute - la adresa eficienţei instituţiilor comune şi a echipelor de analişti care au pregătit viziunea de anasamblu pe baza căreia s-a construit politica generală europeană de răspuns la criză. Acuzaţia principală a fost - şi rămâne - că europenii, fideli principiului lor de a realiza cât mai mult profit prin delocalizarea unor activităţi - s-au trezit că nu au capacităţile necesare de producţie pentru a-şi asigura idependenţa în domeniu, depinzând aproape în totalitate de surse externe. adică marii giganţi farmaceutici cu care au fost nevoiţi să negocieze în cele mai grele condiţii imaginabile, sub presiune, fără niciun fel de backup, acceptând absolut orice deoarece, altfel, chiar n-ar mai fi avut o variantă politic acceptabilă ca state membre UE şi NATO. Varianta atunci imposibilă fiind vaccinurile ruseşti sau chinezeşti. 

Drept care, cât de rapid a putut, Europa (pe 17 iunie 2020) adoptă o Strategie comună de vaccinare (aici, în limba română) în termenii căreia începe să finanţeze cercetarea pentru obţinerea de vaccinuri şi tratamente anti-Covid 19, fireşte în statele care aveau deja institute de cercetare cu laboratpare şi linii de producţie proprii. Ideea este că banii s-au dat - veţi vedea ce sume - în termenii unor Contracte de cumpărare anticipate, pentru susţinerea cercetărilor, în replică laboratoarele respective angajându-se să furnizeze vaccinurile odată obţinute, cu prioritate, ţărilor europene. După ce începe producţia unui asemenea vaccin, Statele Membre vor achita dozele necesare din fonduri proprii.  

Câţi bani a investit până acum Comisia Europeană în cele şase contracte semnate până în acest moment? Răspunsul este dat de colegii de la Toute l'Europe: 

- un total de 2,265 miliarde doze potenţiale 

- pe 27 august, contract cu Astra Zeenca pentru 300 milioane de doze (plus, în caz de nevoie, încă 100 de milioane de doze) 

- pe 18 septembrie, al doilea contract cu Sanofi-GlaxoSmithKline (GSK) pentru 100 de milioane de doze 

- pe 8 octombrie, contract cu Janssen Pharmaceutica, filiala laboratorului american Johnson &Johnson pentru 200 milioane de doze, cu menţiunea unei posibilităţi de extensie de 200 milioane de doze suplimentare 

- 11 noiembrie - nou contract cu Pfizer BioNtech pentru 200 milioane de doze, plus , opţional, încp 100 de miliane. Pe 8 ianuarie, Comisia Europeană le-a precomandat din nou 200 milioane de doze, plus 100 milioane opţional. 

- 17 noiembrie - contract cu laboratorul german CureVac pentru 235 milioane de doze, plus un maximum de alte 180 milioane opţional 

- pe 25 noiembrie, contract cu americanii de la MODERNA pentru 160 milioane de doze. 

Eva de Bleeker, ministrul belgian al bugetului, a publicat din greşeală unul dintre secretele cele mai bine păstrate ale UE, adică preţul la care au fost negociate vaccinurile. Iată costul per doză: 

- Astra zeneca: 1,78 euro 

- Johnson@Johnson: 7 euro 

- Sanofi/GSK : 7,50 euro 

- Curevac: 10 euro 

- Pfizer/BioNtech: 12 euro 

- Moderna - 14,70 euro 

Cea mai mare problemă a apărut din momentul în care marile laboratoare au trebui să respecte angajamentele iniţiale şi să livreze dozele de vaccin conform orarului agreat, cel pe care se bazau Statele Membre. Chestiunea a devenit din ce în ce mai presantă pe măsură ce s-a văzut cât de bine ar fi fost să se ţinâ seama de avertismentele unor servicii de informaţii care vorbeau încă în urmă cu multe luni despre posibilitatea apariţiei unui al treilea val cauzat de mutaţiile virusului. 

Drept care, din strict comercială, problema a devenit politică, căci laboratoarele mari, brusc, au raportat întârzieri în programul de livrare datorită "unor probleme de producţie" . Pfizer/BioNtech, spre exemplu, în ianuarie, a încetinit ritmul livrărilor la export de vaciinuri ant-Covid 19, excepetând producţia destinată SUA. În Italia, spre exemplu, reducerile de vaccin Pfizer-Bio NTech au fost extrem de substanţiale, în unele regiuni înregistrându-se chiar o scădere cu 60% din dozele promise.Tot în ianuarie, au fost înregistrate întârzieri în Polonia, România, Republica Cehă, landul Renania de nord-Westphalia şi la Madrid. Autorităţile poloneze i-au ameninţat chiar pe cei de la Phizer cu acţiune în justiţie.  MODERNA a anunţat probleme similare care au dus la scăderea numărului de livrări şi a avut drept consecinţă penuria în Europa. Britanicii de la AstraZeneca au anunţat că trebuie să reducă cu 75% livrările către ţările europene în prrimul trimestru de producţie 2021, dar menţinând ritmul convenit de livrări pe piaţa UK. Moment în care s-a deschis un întreg scandal deoarece, presată de Statele membre să ia pozţie şi să acţioneze, Ursula von den Leyen a decis activarea articolului 16 al Protocolului între Irlanda şi Irlanda de Nord care a dus la restabilirea frontierei fizice, aşa numita "frontieră dură" între cele două ţări, într-un demers excepţional destinat să limiteze livrarea de doze de vaccin din UE către Marea Britanie. Plus a blocat pe teritoriul european o livrare de vaccinuri destinate Australiei, tocmai pentru a compensa cumva din întârzierile înregistrate în vaccinarea populaţiei europene. 

Dar povestea nu este nici pe departe încheiată. Spre exemplu, recenta scrisoare adresată Preşedintelui Consiliului European de către prim miniştrii Poloniei, Spaniei, Danemarcei şi Belgiei în care solicită, de urgenţă, creşterea livrării de vaccinuri şi accelerarea capacităţilor de producţie din UE: "provocarea nerezolvată a acestui moment o constituie accesul la un număr suficient de vaccinuri. În ciuda dezvoltării fără precedent a unor noi vaccinuri de înaltă calitate, dificultăţile de producţie continuă şi se înregistrează întârzieri serioase", se spune în scrisoarea semnată de Mateusz Morawiecki, Pedro Sanchez, Mette Frederiksen, Alexander De Croo and Gitanas Nauseda. 

Preşedinta Comisiei Europene încearcă din răsputeri să calmeze furtuna, dând asigurări că în perioada aprilie-iunie vor sosi în Europa peste 300 de milioane de doze, insistând pe faptul că, în aceste condiţii, s-ar putea atinge promisiunea iniţială că, până în vară, 70% din populaţia europeană ar putea fi vaccinată. Poate dacă, spun unele surse, pe 15 martie va fi semnat contractul ferm cu cei de la Johnson&Johnson, un factor de siguranţă suplimentar fiind prezenţa laboratoarelor Janssen pe teritoriul european. Statisticile oficiale europene spun că, până la finele lunii trecute, la nivel UE, fuseseră injectate 29,2 milioane de doze, adică o rată de vaccinare totală de 8% (5% u primit doar prima doză şi încă 3% au primit a doua doză). 

Şi dacă nu se va reuşi? Întâmplător sau nu, în contextul acestor nemulţumiri crescânde, Eric Mamer, reprezentantul Comisiei Europene, a spus că Statele Membre au dreptul deplin de a cumpăra vaccinurile produse de ruşi sau de chinezi, caz în care vor avea responsabilitatea totală a consecinţelor pe care le implică folosirea vaccinurilor respective. În contextul în care câteva ţăpri est-europene au anunţat fie contractarea unor doze de vaccin Sputnik V sau interesul lor în începerea de negocieri urgente în acest sens. După ce s-a vaccinat cu Sputnik V, primul ministru ungar Orban a declarat că "fără vaccinurile ruseşti şi chinezeşti, vom avea mari probleme!". 

unteanu

Context în care amintesc că Agenţia Europeană pentru Medicamente a spus joi că a început procesul de analiză secvenţială pentru vaccinul rusesc. Agenţia europeană a transmis că, în perioada de evaluare, experţii vor analiza modul în care vaccinul rusesc îndeplineşte standardele impuse de Uniunea Europeană în domeniul eficienţei, securităţii şi stabilităţii.  


Deocamdată, astea sunt datele şi aceasta este provocarea la care , totuşi, să sperăm că oamenii politici vor avea înţelepciunea de a realiza că ar trebui o decizie comună care să fie respectată şi aplicată de urgenţă pentru refacerea capacităţilor europene de cercetare şi producţie, finanţând cu prioritate laboratoarele care s-au dovedit capabile de mare performanţă. 

unteanu

Asta în paralel cu rezolvarea unei alte probleme la fel de grave şi de urgente, cea a rezervelor strategice de materii prime pentru industria de medicamente (reducând dependenţa uriaşă faţă de China şi India) dar şi cea de material sanitar elemntar (ace şi siringi, spre exemplu). Dar, despre acest domeniu special, cu altă ocazie. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite