Tancuri germane şi avioane americane: armele folosite de turci împotriva kurzilor din Siria

Deloc surprinzător, turcii îşi duc ofensiva împotriva kurzilor din nordul Siriei cu arme cumpărate în mare parte din ţări care au fost ajutate enorm de cei din urmă în combaterea organizaţiei teroriste Statul Islamic.

Statele Unite, Franţa şi Germania, partenerii de ieri ai kurzilor, sunt principalii furnizori de arme ai turcilor.

De exemplu, Germania şi Statele Unite asigură aproape în totalitate parcul de tancuri grele (aproximativ 2.000 de bucăţi) al armatei terestre turce cu Leopard 1 şi Leopard 2, respectiv M48 şi M60 Patton, multe dintre ele modernizate cu ajutorul Israelului. În ceea ce priveşte parcul de transportatoare blindate de trupe, acesta este constituit în mare parte din M113 de fabricaţie americană şi ACV-15 de fabricaţie turcă.

Lansatoarele de rachetă ale armatei turce sunt produse de China, Coreea de Sud, Germania, Rusia şi Statele Unite, în timp ce puştile de asalt provin din Germania şi Statele Unite. Totodată, mitralierele grele sunt fabricate de Belgia, Germania şi Statele Unite, iar armele antitanc de Franţa, Rusia, Statele Unite şi Suedia.

Tot Statele Unite dotează forţele aeriene turce cu peste 200 de avioane de luptă F-16, dar şi cu vechiul avion multirol F-4, emblematic în Războiul din Vietnam şi modernizat de Ankara. Flota turcă de transportatoare este alcătuită în cea mai mare parte cu ajutorul europenilor - Airbus A400M, C-160 Transall (Franţa, Germania) şi Casa (Spania) -, dar şi cu o participare importantă a Statelor Unite, cu C-130 Hercules.

Cu avioanele de alimentare C-135 (Statele Unite) şi avioanele radar Boeing 737 Peace Eagle (Statele Unite), Turcia dispune de o panoplie aeriană completă.

Marina turcă deţine la rândul ei fregate germane şi americane, submarine germane, corvete franceze şi nave militare locale, relatează „Le Point“.

Majoritatea acestor arme a fost achiziţionată pe vremea Războiului Rece, când Turcia era un aliat crucial în NATO împotriva Uniunii Sovietice. Totuşi, Statele Unite şi Franţa au livrat arme Turciei şi după încheierea Războiului Rece. Până de curând, Statele Unite s-au arătat pregătite să doteze armata turcă cu avionul de ultimă generaţie F-35, dar tranzacţia a eşuat în urma deciziei lui Recep Tayyip Erdogan de a cumpăra sistemul antiaerian rusesc S-400, considerat incompatibil cu echipamentul NATO. Şi Franţa a furnizat Turciei muniţii şi piese pentru blindate până la 12 octombrie, când a impus un embargo din cauza lansării operaţiunii în Siria. Pe lângă Franţa, alte ţări care şi-au stopat livrările de armament către Turcia sunt Finlanda, Germania şi Norvegia.

În comparaţie cu turcii, kurzii stau foarte prost la capitolul arme. „Nu avem vreun armament greu care ne-ar fi util împotriva avioanelor sau tancurilor turce“, spune pentru Reuters o sursă din miliţiile kurde YPG. „Cele mai grele arme primite de la americani sunt mortierele, nimic mai mult! Nu avem rachete, arme antiaeriane şi nici arme antitanc“, adaugă sursa sus-menţionată.

Marţi, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că ofensiva „Izvorul Păcii“ va continua „până la atingerea obiectivelor“, în pofida îndemnurilor Washingtonului de a-i pune capăt.

Ofensiva turcă vizează să disloce din nord-estul Siriei forţele kurde din Unităţile de Protecţie a Poporului (YPG), considerate „teroriste“ de Ankara. Ori YPG au fost un aliat important al Occidentului împotriva Statului Islamic.

„Până în această (marţi, n. red.) dimineaţă o am eliberat o zonă de aproape 1.000 de kilometri pătraţi din mâinile organizaţiei separatiste teroriste“, a declarat Erdogan, desemnând astfel YPG.

„Vom securiza rapid regiunea care se întinde de la Manbij (în nord-vestul Siriei) şi până la frontiera noastră cu Irakul“, a mai declarat el, citat de AFP.

Potrivit liderului de la Anka, această zonă urmează să primească „într-o primă fază un milion, iar apoi două milioane de refugiaţi sirieni“ dintre cei 3,6 milioane de sirieni care s-au refugiat în Turcia de la începutul Războiului din Siria, în martie 2011.