Tânărul absolvent de medicină care a fugit din Afganistan şi s-a sinucis într-un centru de detenţie pentru imigranţi

Tânărul absolvent de medicină care a fugit din Afganistan şi s-a sinucis într-un centru de detenţie pentru imigranţi

FOTO via CNN

Un tănăr absolvent de medicină afgan îşi dorea să salveze vieţi, dar în final propria viaţă a fost distrusă după ce a fugit de talibanii din Kabuli şi a ajuns într-unul din centrele offshore australiene de detenţie a imigranţilor ilegali, relatează CNN.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sayed Mirwais Rohani s-a sinucis într-un hotel din Brisbane pe 15 octombrie la vârsta de 32 de ani, după şase ani de detenţie în centre de procesare a solicitărilor de azil. Ancheta în privinţa morţii sale se află în stadiu incipient.
 
Avocatul familiei, George Newhouse, spune că familia cere o ancheta completă şi mai ales investigarea eşecului serviciilor de sănătate care a făcut ca un tânăr în putere să ajungă într-o asemenea stare psihică încât să-şi ia viaţa.
 
Familia spune că sănătatea mintală a tânărului absolvent de medicină a început să se deterioreze de când a ajuns într-un centru de procesare a cererilor solicitanţilor de azil din Insula Manus, Papua Noua Guinee. 
 
Australia a revenit în 2012 la o politică de detenţie offshore a imigranţilor după ce zeci de mii de imigranţi au încercat să ajungă în Australia pe calea apei. În 2013, guvernul australian a dispus că cei care intră ilegal pe teritoriu australian după 19 iulie nu mai au şansa de a fi relocaţi în Australia, în timp ce „refugiaţii autentici” aveau opţiunea de a rămâne în Papua Noua Guinee, în Nauru, o mică naţiune insulară, sau într-o a treia ţară, dacă se ajungea la un acord în acest sens.
 
FOTO captură CNN
 
„E cel mai grav caz de abuz şi neglijenţă pe care l-am întâlnit în cei 48 de ani de activitate în servicii de sănătate”, a spus Gabriele Rose, care i-a fost avocat voluntar în Australia. „Toate sistemele l-au trădat”.
 
Rohani este al doilea născut al unei familii cu şase copii şi a copilărit în satul tatălui său, Tassan, provincia Ghazni. În 2001, când avea 14 ani tatăl său, Ahmad Tassangwal, a fugit din Afganistan după ce talibani înarmaţi au venit acasă să-l aresteze din pricina faptului că absolvise o universitate şi dezaprobau munca lui în agricultură.
 
„Mi-am lăsat cei şase copii şi soţia şi am plecat în Anglia, unde am rămas singur vreme de 8 ani”, spune bărbatul.
 
Cum Rohani era deja adult când tatăl său a obţinut dreptul de şedere în UK, nu a fost eligibil pentru o viză destinată reunirii familiei, astfel că, după absolvirea unui liceu prestigios din Kabul, tatăl s-a arătat dispus să-i plătească studii de medicină la Universitatea dinTaishan, China. 
 
„Poate acolo e nevoie de tine”
 
Un coleg de facultate, care a locuit cu Rohani într-un hostel pentru studenţi din provincia Guangdong pe durata studiilor, l-a descris ca „fericit şi prietenos” şi a spus că tânărul îşi dorea să lucreze într-o ţară europeană, în UK sau chiar în Germania.
 
La un an de la absolvire însă, Rohani a apelat la un traficant întâlnit la Kabul pentru a ajunge în Australia. În 2003 atacurile talibanilor în capitala afgană se intensificaseră, iar Rohani care absolvise medicina în străinătate era o ţintă .
 
„Mi-a spus că nu e în siguranţă în ţară şi că trebuie să plece, că trebuie să meargă într-o ţară sigură”, spune Tassangwal.
 
Tatăl şi-a sfătuit fiul să nu procedeze ca el irosind ani de zile pentru a obţine drept de şedere în UK: „I-am spus că dacă merge într-o ţară mare fără probleme economice precum Australia,  o ţară în care se vorbeşte engleza ...este deja doctor. Poate că acolo e nevoie de tine”.
 
În septembrie 2013, agenţii de graniţă au interceptat vasul pe care se afla Rohai şi cum nu era nici cetăţean, nici imigrant legal, a ajuns în detenţie pe insula Manus din Papua Noa Guinee, unde a stat aproape patru ani.
 
Pe insula Manus, pe locul unei foste baze navale a Aliaţilor în al Doilea Război Mondial a fost creat un Centru australian regional de procesare a solicitărilor de azil (RPC): în 2014 se aflau acolo 1.353 de deţinuţi, mulţi dintre ei fără nicio cetăţenie, în timp ce alţii veneau din ţări afectate de război sau sărăcie (cu precădere Iran, Afganistan, Pakistan şi Irak).
 
Deţinuţii aveau opţiunea de a se întoarce în ţările lor, altminteri nu puteau părăsi centrul. Colegul de cameră al lui Rohani, un refugiat iranian, a spus că tânărul citea manuale medicale între 10 şi 14 ore pe zi, pentru a se menţine la curent în profesia sa. 
 
Rohani vorbea şase limbi şi ajuta alţi refugiaţi cu traducerile în limba engleză. Un refugiat din Sri Lanka spune că Rohani vorbea mereu de dorinţa sa „de a-şi începe munca şi a-i ajuta pe săraci”.
 
Într-un final solicitarea lui Rohani a fost acceptat şi i s-a permis să meargă la Centrul de tranzit East Lorengau (ELTC) situat în apropierea celui mai mare oraş de pe insulă, unde refugiaţii se bucurau de mai multă libertate. Unii dintre ei se temeau însă să meargă acolo din pricina localnicilor care i-ar fi putut ataca şi jefui, după cum relatează Human Rights Watch.
 
Coegul de cameră iranian l-a avertizat pe tânărul medic să nu plece acolo: „te vor reloca în Papua Noua Guinee”. „Nu, nu se va întâmpla aşa”, a spus Rohani care şi-a anunţat prietenii că i s-a oferit un loc de muncă la spitalul local. Oferta, dacă i-a fost într-adevăr făcută, nu s-a concretizat.
 
Cereri de ajutor ignorate
 
Prietenii şi familia spun că au observat schimbări în comportamentul lui după ce a părăsit centrul de detenţie în regim închis, însă avocata care l-a apărat în Australia, Gabrielle Rose, spune că sănătatea mintală a tânărului se deteriorase serios.
 
„Devenise psihotic. Şi a fost aşa ani de zile: întrucât nu l-au tratat şi nu i-au pus un diagnostic în tot acest timp”, a spus Rose, care are un doctorat în sănătate publică. Avocata spune că în timpul crizelor de manie, Rohani era bătut. Un clip postat pe Twitter în 2015 surprinde un bărbat legat dus pe sus şi scos din Centrul de tranzit East Lorengau -  avocata voluntară spune că e vorba de Rohani.
 
Organizaţiile pentru drepturile omului şi cele de ajutor pentru refugiaţi, între care United Nationos High Commissioner for  Refugees (UNHCR), Amnesty International, Human Rights Watch, Doctors 4 Refugees şi Médecins Sans Frontières (MSF) au condamnat politica detenţiei pe o perioadă nedeterminată. Un Raport ONU  a arătat că aproape 90 la sută din refugiaţii şi solicitanţii de azil suferă de tulburări mintale din cauza detenţiei prelungite. 
 
Guvernul australian şi-a apărat în repetate rânduri politica de detenţie offshore a imigranţilor ca pe o chestiune de securitate naţională şi de demotivare a migranţilor de a-şi risca viaţa pe apă.
 
Îngrijorat din cauza sănătăţii mintale a fiului său, Tassangwal a încercat să-l ia acasă, însă Rohani nu putea părăsi insula fără acte şi fără permisiunea autorităţilor australiene şi ale Papua Noua Guinee.Tassangwal nu a găsit înţelegere la ofiţerii de la imigrări când a motivat că fiul său are nevoie urgentă de tratament medical.
 
La scurt timp de la plecarea tatălui său, Rohani a luat o supradoză şi a fost transferat la un spital din Australia. Aici fost diagnosticat cu tulburare afectivă bipolară - boală psihică în care schimbările de dispoziţie de la manie la depresie sunt unele extreme.
 
După mai multe spitalizări a ajuns într-un centru comunitar pentru refugiaţi din Brisbane - nu putea munci, dar primea o alocaţie săptămânală, a spus avocatul său, Rose. Un ofiţer de caz de la ACCESS,  un ONG comunitară, îl monitoriza prin vizite lunare de „cinci minute”, spune Rose care a arătat un mesaj pe care un refugiat îl trimisese acestui ofiţer: „M nu e bine, cântă tot timpul, e într-o stare psihică rea nopţile. Ţi-am spus asta de peste 20 de ori. Te rog, fă ceva pentru el”.
 
Ministerul de Interne australian a transmis într-un email: „Serviciile de sănătate pentru imigranţi din sistemul de detenţie australian sunt oferite la niveluri comparabile beneficiarilor comunitari din sistemul public de sănătate din Australia”.


FOTO via CNN
 
Cine răspunde pentru moartea refugiaţilor în centre de detenţie offshore
 
Tatăl tânărului a consultat avocaţi din UK în găsirea unor căi prin care să-l poată scoate de acolo şi a mers în toamna lui 2018 în Australia pentru demersuri în acest sens.
 
La rândul său, avocatul său voluntar, Rose, a trimis scrisori către ministerul de Interne şi ministrul australian de interne, Peter Dutton, la care a ataşat o scrisoare medicală din partea medicului lui Rohani.
 
„Rohani nu are mijloace psihosociale de suport în Australia şi poate avea recăderi - îşi poate reveni mai bine dacă  ajunge lângă familia sa în UK”.
 
Avocatul famiiei spune că „o asemnea cruzime fără rost i-a grăbit deteriorarea” şi că anchetele în cazul refugiaţilor care mor pe insulele unde Australia are centre de procesare a solicitărilor de azil ar trebui să devină obligatorii.13 refugiaţi au murit pe aceste insule potrivit unor cifre neoficiale - unii dintre s-ar fi sinucis, alţii pentru că nu ar fi primit tratamentele medicale necesare. Autorităţile australiene n-au făcut investigaţii decât în unele din aceste cazuri.
 
Anchetatorul de stat din Queensland,Terry Ryan, a recomandat ca procurorul general australian „să stabilească şi să finanţeze un cadru legal pentru asigurarea unei anchete judiciare independente în cazul morţii solicitanţilor de azil transferaţi de guvernul australian în centrele regionale de procesare din alte ţări”. 
 
Biroul procurorului general a transmis într-un email că „investigaţiile celor morţi în aceste centre, ca şi orice fel de aranjamente contractuale, sunt chestiuni care privesc guvernele acestor ţări. Ar fi nepotrivit ca Australia să implementeze un cadru legal pentru repatrierea şi anchetarea juridică independentă a deceselor solicitanţilor de azil în ţări suverane.” El a spus că nu pot fi considerate decât soluţiii de dezvoltare a capacităţii centrelor regionale de a efectua anchete.
 
Avocatul familiei lui Rohani crede că declinarea responsabilităţii e doar un subterfugiu şi că este o „ignorare a realităţii unor indivizi ca Rohani a căror supravieţuiire depinde în totalitate de guvernul australian”.
 
în ziua morţii, Rohani a fost surprins de camere întrând într-un hotel din Brisbane cu un rucsac negru pe umăr. A sunat-o pe mama sa care venise în Australia pentru a-l susţine, iar a doua zi poliţia i-a anunţat moartea. Familia a fost consolată de comunitatea afgană din Brisbane, care s-a adunat pentru rugăciuni la o moschee din apropiere de Brisbane. A fost înmormântat la Kabul pe 1 noiembrie.
 
Ahmad Tassangwal spune că cei şase ani de detenţie în centrele pentru imigranţi i-a răpit orice speranţă fiului său.
 
„Biroul de imigrări l-a împiedicat să călătorească, să muncească şi nu i-a permis reunirea cu familia.
De aici i s-a tras”.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările