SWAT Ninive sau cum a distrus Mel Gibson al-Qaeda

Faptul că Netflix găzduieşte o poveste autentică despre războiul din Irak – poveste în care americanii lipsesc cu desăvârşire şi chiar irakienii luptă împotriva insurgenţilor ISIS – pare să anunţe o adecvare a strategiei de a moderniza cultural Orientul Mijlociu şi de a-l scoate de sub vraja fundamentalismului islamic fără a-i agresa însă identitatea printr-un exces occidental.

Filmul „Mosul” spune povestea luptătorilor irakieni din SWAT Ninive, ultima forţă de rezistenţă împotriva ofensivei lansate în vechiul oraş de pe Tigru de către ISIS – luptătorii cu flamuri negre care soseau „călare” în camionete Toyota. Filmat în spaţiul islamic, exclusiv cu actori irakieni (din raţiuni de dialect), „Mosul” oferă o sinteză blândă între temele Orientului Mijlociu şi clişeele de succes de la Hollywood. Soldaţii trimişi de Teheran să lupte în Irak, de exemplu, sunt trataţi mai degrabă cu ironie orientală în film, nu eliminaţi fără milă de un supererou american. Pe de altă parte, luptătorii din SWAT Ninive (ce grăitor e acest nume, în care se amestecă Occidentul cu o capitală asiriană veche de patru milenii) reproduc mişcările, emoţiile şi alegerile morale din tradiţia Arnold Schwarzenegger şi Sylvester Stallone. Este, foarte probabil, o cea mai subtilă metodă de a apropia tinerii din Irak şi din Orientul Mijlociu de atât de detestatul (acolo) Occident.

Ca să înţelegem cât de eficient e limbajul universal al cinematografiei pentru a seduce până şi sufletul unui terorist – atunci când izbuteşte cumva să activeze sensibilitatea morală a acestuia – trebuie să rememorăm o scenă din septembrie 2001. La câteva zile după atacul din 11 septembrie, când paternitatea atentatului nu era stabilită juridic şi încă se căutau dovezi clare împotriva lui bin Laden – anchetatorul FBI Ali Soufan a primit dreptul de a-l interoga în Yemen pe faimosul Abu Jandal, bodyguardul şi omul de încredere al lui Osama bin Laden („Tatăl Morţii”), care fusese reţinut cu câteva luni înainte de autorităţile din Sana’a. Interogatoriul era absolut vital pentru SUA, care trebuiau să-şi convingă (cu probe, nu speculaţii media) aliaţii din Egipt şi Pakistan că Turnurile Gemene fuseseră distruse de al-Qaeda, pentru a putea lansa campania din Afganistan în cadrul unei coaliţii largi. De asemenea, persuadarea lui Abu Jandal să vorbească era esenţială pentru ca serviciile secrete americane să aibă – în premieră – un tablou mai clar al organizaţiei teroriste conduse de bin Landen, despre care aveau încă date răzleţe şi nesigure. 

Ali Soufan l-a interogat pe Abu Jandal câteva zile. Ore în şir. Fiind născut în Liban, musulman şi vorbitor nativ de arabă, Soufan a folosit o strategie de seducţie pentru a sparge rezistenţa lui Abu Jandal. Au vorbit despre religie, Coran, hadith, tradiţii islamice, familii şi probleme filosofice. Pentru că bodyguardul lui Osama era diabetic, Ali Soufan i-a oferit prăjituri cu îndulcitori. Totuşi, Abu Jandal rezista. Până când s-a ajuns la filme...

Pentru Abu Jandal, lupta al-Qaeda împotriva SUA era o revoluţie a oropsiţilor împotriva nedreptăţii. De altfel, i-a spus el lui Soufan, şi în spaţiul occidental există acest gen de revoltă. 

- „Cum? am întrebat.

- E adevărat, a spus Abu Jandal. De fapt, în Scoţia a început o revoluţie deoarece generalul britanic care guverna ţara a insistat să se culce cu fiecare femeie înainte ca aceasta să se căsătorească şi un bărbat a refuzat. Ca pedeapsă, i-au ucis soţia şi, ca răspuns, el a declarat război britanicilor şi. . . 

- Stai, am spus, întrerupându-l, vorbeşti despre un film? Este Braveheart, nu? Am recunoscut descrierea filmului Mel Gibson. 

- Da, da, spuse el emoţionat, rânjind larg. Când zâmbea, faţa lui Abu Jandal se lumina şi golurile dinţilor din faţă deveneau vizibile. Am văzut filmul cu soţia mea. Mi-a plăcut. Am fost de acord că a fost un film grozav şi, timp de câteva minute, l-am discutat şi am comparat scenele noastre preferate.” (Ali H. Soufan with Daniel Freedman, The Black Banners: The Inside Story of 9/11 and the War Against al-Qaeda, WW Norton&Company, New York).

La câteva minute după ce a fraternizat cu anchetatorul său FBI în entuziasmul comun pentru un film american în care valorile scoţiene şi cele arabe se suprapun, Abu Jandal, „Tatăl Morţii”, neînfricatul bodyguard al lui Osama bin Laden, a început să vorbească despre al-Qaeda. A oferit Statelor Unite dovada fermă care lega atentatorii din 11 septembrie de al-Qaeda şi a asigurat pentru FBI şi CIA prima descriere exhaustivă a operativilor organizaţiei teroriste. 

Şi asta pentru că Mel Gibson a făcut un film bun...