Analiză realizată de Gagu Laurenţiu*

Conform ,,Departamentului de Comerţ”, această perioadă acordă Huawei încă 90 de zile de menţinere a produselor deja existente pe piaţa din SUA. Licenţa urma să expire pe 19 august, 2019, fapt care îi garantează Huawei-ului continuarea activităţii comerciale cu giganţii Google, Intel, dar şi pentru a lansa diferite îmbunătăţiri ale softurilor echipamentelor hardware deja existente pe piaţa din SUA.

Înainte ca preşedintele Trump să decidă interzicerea temporară a Huawei, altei companii chineze de telefonie mobilă-ZTE- i-a fost interzisă activitatea în SUA, pentru o perioadă de şapte ani, începând cu anul 2017.

Există vreo diferenţă între suspendarea primită de Huawei şi ZTE?

Diferenţa dintre ZTE şi Huawei este legată de faptul că prima companie a fost introdusă de Guvernul american într-un fel de listă neagră a companiilor, unde este stipulat că ,,este interzisă furnizarea de echipamente software care intră sub jurisdicţia SUA, companiei ZTE, pentru următorii şapte ani, dar şi reducerea posibilităţii cooperării comerciale a companiilor de telefonie mobilă din China cu companiile americane”. Această sancţiune a fost ridicată la trei luni de la emitere, pe 13 iulie, 2018, conform ,,Biroului de Comerţ şi Securitate al Departamentului de Comerţ American. În schimb, Huawei a fost introdusă într-o listă ( n.r Entity List) unde nu este stipulată o dată de finalizare a sancţiunii, precum în cazul ZTE. Mai mult, companiile introduse pe această listă au nevoie ca Guvernul SUA să le acorde, sau nu, o licenţă de lucru/ de funcţionare cu entităţile americane, ceea ce este diferit faţă de interzicerea directă a funcţionării. Nu doar China se află pe această listă, dar şi Rusia, Ucraina, Iran, şi Marea Britanie.

Cine este Compania Huawei? Un dosar sinuos

Foto: Ren Zhengfei, fondatorul Huawei. Sursa: Huawei.com

Compania Huawei a fost fondată în anul 1988, de către Ren Zhengfei, militar de carieră, cu sediul în Shenzen. Huawei deţine mai mult de 140 de birouri la nivel global, şi se clasează pe poziţia a doua în ceea ce priveşte veniturile.

Se vehiculează că această companie s-a dezvoltat prin intermediul reproducerii fidele, prin sustragerea schiţelor de lucru, a unor produse tehnologice a căror patent nu era deţinut de companiile din China, pentru ca mai apoi să fie reproduse şi vândute sub patent-ul companiilor gigantului asiatic. Deşi nu există probe solide în acest caz, furtul intelectual în China este o practică des întâlnită.

În prima parte a anilor ´90, Huawei a fost o companie periferică, iar cel mai important contract (p.4) a fost legat de ,,furnizarea primei reţele naţionale de telecomunicaţii” ,,Armatei de Eliberare a Poporului Chinez”. Următorul pas pentru consolidarea Huawei a fost introducerea unei directive prin care limita concurenţa şi imixtiunea companiilor straine cu cele naţionale pe teritoriul chinez. Astfel, Ren Zhengfei declara (p.21) că obiectivele Huawei sunt legate de ,,dezvoltarea industriei naţionale, şi nu să înfiinţeze societăţi mixte cu companii străine, să urmărească îndeaproape tehnologiile de ultimă oră, să insiste asupra dezvoltării de sine, să dezvolte cota de piaţă internă, să exploreze piaţa internaţională, dar şi să concureze împotriva rivalilor internaţionali”.

La începutul anilor 2000, Huawei a fost mult mai prezentă pe scena internaţională. În anul 2001, SIE India acuză Huawei de acordare de echipamente de comunicaţii pentru uz militar talibanilor, însă New Delhi nu a putut proba niciodată aceste acuzaţii. Între timp, China aderă la World Trade Organisation, în 2001, moment în care se presupunea că aceştia vor respecta îndeaproape dispoziţiile pre-aderare. De asemenea, în anul 2003, Huawei a fost dată în judecată de CISCO, cei din urmă acuzându-i pe primii de furtul codurilor de programare a router-elor. Huawei şi-a recunoscut fapta, însă dosarul a fost retras pentru că cele două companii au ajuns la un acord.

În 2007 şi 2008, Huawei a licitat pentru achiziţionarea 16,5% din activele 3COM, o companie din SUA care se ocupă de construirea echipamentelor de reţea. În urma presiunilor şi a temerilor de securitate, Guvernul american a blocat acest acord, crescând, astfel, tensiunile comerciale dintre cele două părţi. În acele momente, mai existau şi suspiciuni legate de faptul că Huawei încălcase sancţiunile comerciale propuse de SUA asupra Iranului, motive care se repată şi în prezent.

Deopotrivă, în anul 2009, Guvernul din Marea Britanie avertizează compania de telefonie britanică –BT- despre problemele de securitate prezentate de echipamentele Huawei, dar şi de protecţia slabă asupra unor posibile atacuri cibernetice din partea Chinei. Aşadar, compania BT şi-a luat angajamentul că ,,până în anul 2021 vor renunţa la echipamentul produs de Huawei”.

Conform Bloomberg, şi compania de telefonie mobilă-Vodafone-a găsit, între 2009 şi 2011, probleme de securitate în echipamentul oferit de Huawei. Interesant de menţionat este faptul că Vodafone a emis un raport cu privire la aceste probleme de securitate doar în anul 2019.

Problemele Huawei nu s-au oprit la sfârşitul primului deceniu al sec XXI. În anul 2010, compania Motorola a dat în judecată Huawei pentru spionaj industrial, acest caz fiind închis abia în anul 2011.

De asemenea, Huawei a mai licitat, în anul 2010, pentru furnizarea de echipamente de telecomunicaţii companiei americane ,,Sprint Nextel”, însă administraţia Obama a blocat acest acord din motive de securitate.

În anul 2011, Huawei a mai încercat achiziţionarea companiei 3Leaf, companie care era responsabilă pentru construirea de tehnologie pentru aşa numitele supercomputere. Conform Reuters, acest acord nu a mai fost valabil pentru că Huawei nu a emis o cerere oficială ,,Comitetului pentru Investiţii Externe din Statele Unite ale Americii”, instituţie responsabilă pentru evaluarea unor acorduri care ar avea implicaţii pentru securitatea naţională.

Între 2011 şi 2012, a fost elaborat un raport din care reiese că nivelul de încredere Huawei şi ZTE este redus. Mai mult, din acest raport reiese că Huawei a utilizat echipamentul pentru a trimite informaţii către Guvernul Chinez, ceea ce Zhengfei dezminte.

În 2015, Huawei a intentat un proces T-Mobile-Telekom-deoarece compania de telefonie mobilă din Germania a folosit tehnologia 4G, patentată de catre Huawei, fară a plăti. Este interesant de menţionat ca Huawei nu a dorit niciun fel de compensaţie materială din partea T-Mobile, dar mai degrabă a cerut sa se facă public faptul că Beijingul a respectat obligaţiile de oferire a licenţei de utilizare la un preţ rezonabil, respectand astfel principiile-corect, rezonabil, non-discriminatoriu- FRAND. În mod contrar, Huawei a intentat un proces companiei Samsung, în anul 2016, pentru aceleaşi motive cerând daune de 12 milioane de $.

În anul 2017, SUA au început analizarea politicilor Chinei cu privire la drepturile de proprietate intelectuală. Robert Lighthizer, unul dintre oficialii Camerei de Comerţ din SUA, a declarat că ,,politicile Chinei cu privire la dreptul de proprietate intelectuală merită o investigaţie cuprinzătoare”.

Putem afirma că acest eveniment reprezintă startul războiului comercial sino-american. Efectul acestei investigaţii a determinat multe firme americane de telecomunicaţii să întrerupă acordurile cu gigantul Huawei. De exemplu, compania de telefonie americană Verzion Wireless a renunţat la planul de a mai vinde telefoane produse de Huawei, la scurt timp după ce AT&T, cea mai importantă firmă de telefonie din SUA, aprobase şi apoi respinsese scoaterea pe piaţă a modelului Huawei Mate 10.

Deopotrivă, Australia, Japonia şi Noua Zeelandă au blocat furnizarea de echipamente Huawei pe teritoriul lor, iar SUA a interzis utilizarea echipamentelor Huawei şi ZTE în bazele militare.

În anul 2018, Canada a arestat-o pe Meng Wanzhou, unul dintre oficialii de top ai Huawei. Imediat după arestare, Wanzhou a fost extradată în SUA, aceasta fiind reţinută la domiciliu. Autorităţile din SUA au stabilit că următorul proces va fi in Septembrie, 2019. Ca efect, Huawei a cerut suspendarea extradarei lui Wanzhou, pe motiv că ,,instituţiile americane au avut un comportament inadecvat în timpul arestării”. Imediat după arestarea lui Meng Wanzhou, China a arestat doi cetăţeni canadieni pe motiv de probleme de securitate naţională, ceea ce a determinat arministiţiul de 90 zile în războiul comercial sino-american.

Poziţia chineză asupra Huawei

Foto: Ren Zhengfei, CEO Huawei (dreapta) şi preşedintele Chinei, Xi Jinping.

Tim Watkins, Vice-preşedintele Huawei la nivel Europei de Vest a declarat că ,,Huawei este o companie privată care nu este controlată de Guvernul chinez, şi ar refuza să ofere informaţii Beijingului, deşi nu a fost emisă o astfel de cerere până acum”. Watkins a mai declarat că ,,Huawei nu are nicio obligaţie legală de a coopera cu Guvernul chinez în modul în care americanii indică”, şi că ”instituţiile de securitate din China nu au emis nici o dispoziţie legală prin care să fim obligaţi să oferim informaţii despre clienţi pe care noi nu dorim să le furnizam, sau pe care le considerăm delicate”.

De asemenea, Abraham Liu, reprezentatul Huawei în cadrul instituţiilor UE, a declarat că ,,Huawei acceptă supervizarea guvernelor UE cu privire la implementarea tehnologiei Huawei la nivelul UE, iar problemele de spionaj cibernetic să fie tratate ca fiind chestiuni tehnice mai degrabă decât ideologice”.

Deşi Huawei a întâmpinat numeroase acuzaţii, de la furt intelectual până la spionaj cibernetic, nici una dintre aceaste incriminări nu a putut fi probată. În acest sens, fondatorul Huawei, Ren Zhengfei, a declarat că ,,deşi îmi iubesc ţara, şi sprijin Partidul Comunist, nu voi face niciodată rău altui stat”. Mai mult, pentru a consolida increderea celorlalte state în compania Huawei, China a fost deschisă discuţiilor cu privire la semnarea unui acord prin care cei din urmă îşi luau angajamentul non-spionarii, utilizând produsele Huawei, în statele în care tehnologia lor este implementată. La momentul scrierii acestei analize, încă nu a fost atins vreun acord.

Eforturile Huawei de transparentizare a propriei activităţi sunt din ce în ce mai solide, aceştia chiar invitând trust-urile de presă globale să viziteze laboratoarele Huawei pentru a reduce acuzaţiile SUA precum că compania chineză de telefonie mobilă ar aduce informaţii vitale din cadrul altor state Guvernului chinez, dar şi pentru a consolida încrederea parternilor de investiţii din statele terţe. Mai mult, Dennis Zuo, directorul Huawei Technologies Germania, a informat că ,,Guvernul chinez nu se implică în activitatea companiei, iar conducerea firmei încearcă să manifeste deschidere şi transparenţă în dezbaterea cu privire la securitatea reţelelor de telecomunicaţii”.

În ciuda eforturilor imense de transparentizare a activităţii, Huawei a anunţat că s-ar putea retrage din parteneriatele cu unele state. Ineficienţa procesului de transparentizare pare a fi pusă pe seama războiului comercial cu sino-american, Ren Zhengfei declarând că ,,SUA nu ne vor distruge companía… iar dacă ei un mai sunt interesaţi de investiţiile noastre, atunci noi vom investi în alte state (n.r UK) la o nivel chiar mai ridicat”.

Poziţia diverselor state faţă de compania Huawei

Sursa: Statista.

Cazul Belgiei pare excepţia de la regulă până acum. Reprezentanţii Agenţiei belgiene de securitate care raportează direct Prim-ministrului Belgiei, Charles Michael, au declarat că ,,nu am găsit nici o problema tehnică care ne-ar direcţiona spre o ameninţare de spionaj”. Aceştia au mai declarat că vor continua cercetările, iar aceasta este doar un raport preliminar.

Franţa a ales să ignore sfaturile SUA de boicotare a echipamentelor Huawei, Macron declarând că ,,perspectiva noastră nu este să blocăm Huawei sau orice altă companie, dar să prezervăm securitatea naţională şi suveranitatea Europeană. Izbucnirea unui război comercial sau tehnologic ...este inutilă”. După semnarea Acordului de cooperarea în aprilie 2019, Italia din nou pare să sfideze sfaturile aliatului din Occident, primii alegând să nu excludă echipamentele Huawei de pe teritoriul italian.

Prim-ministrul Italiei, Giuseppe Conte, a declarat că ,,am adoptat unele măsuri de precauţie, măsuri pentru a ne proteja interesele care necesită niveluri foarte ridicate de securitate ... nu numai de la Huawei, ci de orice companie care intră pe arena 5G”.

Dintre toate statele membre ale UE, Polonia pare a fi cea mai afectată de războiul comercial sino-american. Directorul Orange Polonia, Jean-François Fallacher, a declarat că ,,excluderea Huawei de la dezvoltarea infrastructurii 5G în Polonia ar putea duce la costuri şi întârzieri mai mari în implementarea tehnologiei” deoarece “infrastructura de telecomunicaţii din Polonia se bazează în mare parte pe echipamentul Huawei”. Deşi Guvernul SUA a sfătuit celelalte guverne să interzică furnizarea echipamentelor Huawei pe teritoriul lor, totuşi vânzările produselor Chineze sunt încă la un nivel ridicat în Polonia.

În ceea ce priveşte poziţia Marii Britanii, Directorul GCHQ, Jeremy Fleming, declară că ,,problema tehnologiei chineze este o provocare strategică majoră şi că ea depăşeşte o singură companie”. Fleming mai declară că  ,,o piaţă pe care există doar un număr redus de jucători nu reprezintă o opţiune viabilă din punctul de vedere al securităţii cibernetice”.

Directorul Centrului National de Securitate Cibernetica (NCSC) din Marea Britanie, Ciaran Martin, a transmis că ,,Marea Britanie este capabilă să gestioneze riscurile de securitate asociate folosirii echipamentelor Huawei şi că nu deţine nicio informaţie care să ateste că Huawei derulează activităţi ostile”. El mai spune că ,,NCSC a identificat nereguli legate de standardele de securitate cibernetică, dar nu şi indicatori ai unor activităţi ostile, cum ar fi existenţa backdoors”. NCSC a solicitat Huawei să soluţioneze riscurile legate de standardele de securitate.

De asemenea, Alex Younger, seful MI6, spune ca includerea Huawei în reţelele 5G ar îngreuna monitorizarea securităţii reţelelor.

Şeful Departamentului Securităţii de Stat din Lituania, Darius Jauniskis, a anunţat că ,,structura pe care o conduce analizează „potenţiala ameninţare” reprezentată de Huawei. În replică, Ambasada Chinei la Vilnius a emis un comunicat precum că este „absurd si ridicol” ca un serviciu de informaţii să realizeze evaluări pe baza conjuncturii şi a imaginaţiei.

La Conferinţa de Securitate de la Munchen (15-17 februarie 2019), vicepreşedintele Mike Pence a reiterat poziţia Americii privind riscurile utilizării tehnologiei Huawei. A afirmat că „SUA trebuie să îşi protejeze infrastructura de telecomunicaţii, şi face apel la toţi partenerii să fie vigilenţi şi să respingă orice companie care ar putea să compromită integritatea echipamentelor tehnologice de comunicaţie şi sistemele de securitate naţională”.

Liderii Comitetului pentru Relaţii Externe au introdus în Senat o rezoluţie de sprijin pentru modul în care Canada a tratat cazul directorului financiar al Huawei, Meng Wanzhou.

Poziţia outlet-urilor globale

Sursa: The Economist/China News.

În contextul turneului lui Mike Pompeo în Ungaria, Slovacia si Polonia, „Financial Times” a invocat, fără să-i nominalizeze, doi oficiali americani de rang înalt care au apreciat că un număr crescut de state din centrul si estul Europei „au o inclinaţie mare către corupţie”, ceea ce permite Chinei să penetreze sectoare cheie şi să influenţeze politica europeană. Cei doi au nominalizat compania Huawei ca fiind un factor de îngrijorare. Financial Times crede ca unul din principalele motive ale vizitei lui Mike Pompeo a fost o campanie de diminuare a influenţei Chinei la nivel regional.

Publicaţia Nikkei Asian Review (Japonia) a susţinut că SUA nu e dispusă să continue colaborarea cu state care nu aderă la viziunea sa despre Huawei şi că, în cursul vizitelor sale în Europa de Est, Mike Pompeo a sugerat partenerilor europeni, inclusiv României, că ar putea să-şi retragă sprijinul pe parte de securitate dacă aceştia nu vor renunţa la echipamentele Huawei.

În mai multe articole ale grupului de presa RND se spune ca autorităţile germane vor să reducă influenţa Huawei prin amendarea legislaţiei în domeniul telecomunicaţiilor Mass-media germane apreciază că un rol-cheie îl are ministrul de interne Horst Seehofer, care supervizează securitatea cibernetica a statului. Seehofer este un promotor al înăspririi regulamentelor şi a solicitat creşterea controlului asupra Huawei.

 „The Sun” scria în februarie 2019 că Parlamentul de la Londra ar putea adopta, în perioada următoare, noi legi privind investiţiile străine, prevederile urmând sa blocheze accesul Huawei la proiecte „sensibile”.

Potrivit BBC, în cazul de spionaj de la sediul Uniunii Africane, când în clădirea construită de Guvernul chinez a fost găsit un sistem extins de interceptare (a telecomunicaţiilor, dar si interceptare ambientală), majoritatea tehnicii aparţine Huawei. Din articol reiese că, deşi Huawei a produs dispozitivele, nu există dovezi că Guvernul chinez ar fi ştiut că echipamentele Huawei vor fi întrebuinţate în acest mod.

Deşi războiul comercial obligă China să înlocuiască aplicaţiile Google din propriile telefoane, conducătorii Huawei au apreciat că „va trece mult timp până vor reuşi să creeze alternative pentru acestea”. Joy Tan, unul dintre conducătorii Huawei, a declarat că „vom continua să utilizăm sistemul android atât timp cât este gratuit, dar nu putem utiliza serviciile care ajută aplicaţiile să ruleze în acest sistem”. De asemenea, experţii Huawei fac eforturi intense pentru a dezvolta un sistem alternativ androidului, numit Harmony. Crearea unei aplicaţii alternative reprezintă o provocare imensă pentru Huawei, deoarece majoritatea utilizatorilor sunt extrem de obişnuiţi cu utilizarea androidului şi aplicaţiilor Google.

În ciuda sancţiunilor impuse de USA, câştigurile şi exporturile de tehnologie 5G ale Huawei (contracte) au crescut cu 27% faţă de anul trecut.

Taiwanul, de asemenea, este atras în confruntarea sino-americană, întrucât Washingtonul „sugerează” Taipei-ului „să restricţioneze exportul de circuite integrate către Huawei, şi să impună controale mai stricte asupra exportului de tehnologie către China”. Un oficial american a emis o explicaţie cu privire la această restricţie, declarând că „circuitele făcute de producătorul din Taiwan pentru Huawei vor fi implementate rachetelor care ţintesc direct către Taiwan”. Este sănătoasă această sugestie pentru economia Taiwanul-ului având în vedere că 10% din venituri provin de la Huawei? În ce măsură poate Washingtonul forţa mâna Taipei-ului în acest caz? Aparent, Taipei a refuzat să răspundă la aceste întrebări.

Poziţia UE şi a României

Consiliul UE, prezidat de România, a adoptat la 06.03.2019 un acord prin care UE va monitoriza investiţiile directe provenite din ţări terţe – între care China si SUA – din raţiuni de securitate şi ordine publică. Actul normativ urma sa intre în vigoare in aprilie. El conţine un regulament ce furnizează statelor membre instrumentele prin care se pot opune unor investiţii străine în active strategice, dacă considera că acele investiţii pun în pericol securitatea şi ordinea publică internă.

Anterior, comisarul pentru piaţă digitală Andrus Ansip (care e totodată şi vicepreşedinte al Comisiei Europene) declarase la 20 februarie că, deşi nu există dovezi care să probeze că Huawei utilizează echipamentele sale pentru spionaj, UE trebuie să evalueze riscurile asociate folosirii acestor produse, deoarece este îngrijorătoare supunerea operatorului chinez faţă de legislaţia din China privind cooperarea cu serviciile de informaţii.

Ministrul român pentru mediul de afaceri, Radu Oprea, a afirmat că „noile norme privind examinarea investiţiilor vor asigura că deschiderea investiţională merge mana în mână cu protecţia adecvată a activelor strategice ale statelor UE”.

ntr-un articol din Reuters din 05 martie 2019, reprezentantul PNL în Comisia pentru tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor a Camerei Deputaţilor, Pavel Popescu, a afirmat că, ,,pe fondul preocupărilor de securitate crescânde, PNL va declanşa o anchetă publică privind contribuţia Huawei la infrastructurile critice şi va încerca să îndepărteze compania din dezvoltarea reţelei 5G”. Acesta a mai declarat că ,,e necesar ca statul român să-şi protejeze interesele strategice, şi a amintit de importanţa parteneriatului cu SUA şi de rolul esenţial al României în arhitectura NATO”. A mai afirmat că, ,,la 11 februarie, PNL a trimis o interpelare către ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale Alexandru Petrescu, solicitându-i o evaluare de risc referitoare la implicarea Huawei în reţelele de stat, dar că nu a primit niciun răspuns”. A mai adăugat că, în acest demers, formaţiunea sa va face apel la orice mijloace, inclusiv „implicarea” preşedintelui Iohannis şi a CSAT. A menţionat că există un memorandum din 2013, semnat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi Huawei, care oferă chinezilor posibilitatea de a participa la proiecte dezvoltate de Guvernul României (construcţia Sistemului National de Informaţii şi Comunicaţii, a Sistemului de Monitorizare si Supraveghere a Traficului, a proiectelor de tip e-Government). La finalul articolului, se spune ca agenţia de ştiri a solicitat STS un punct de vedere cu privire la stadiul actual al implementării memorandumului, fără a primi răspuns (până la acel moment).

Ulterior, STS a transmis că nu lucrează în infrastructurile critice cu echipament Huawei, iar în cazul memorandumului din 2013, STS nu a fost consultat, „nu îl susţine şi nu este implicat în implementarea lui”.

În vederea licitării cu privire la dezvoltarea infrastructurii 5G, România este deschisă negocierilor tuturor companiilor, inclusiv celor care utilizează echipamente Huawei. Ministrul comunicaţiilor, Alexandru Preutescu, a declarat că ,,investiţiile în noua tehnologie sunt costisitoare, şi trebuie să luăm în considerare şi să facem licitaţia cât mai atractivă posibil”. Probabil că procesul de implementare a infrastructurii 5G în România va fi unul prelungit din cauza neînţelegerilor dintre PSD şi PNL.

În anul fiscal 2018, câştigurile Huawei din vânzările de telefonie mobilă la nivelul României au fost de 450 milioane de $, iar taxele pe care compania le-a plătit au fost de aproximativ 75 milioane de $. La finalul anului 2018, 81% dintre angajaţii Huawei erau de cetăţenie română, creându-se aproximativ 5 mii de locuri de muncă.

Concluzie de etapă. Războiul continuă

În concluzie, dosarul Huawei reprezintă luptă pentru supremaţia tehnologică dintre China şi Statele Unite ale Americii. Nici unul dintre state pare că nu doreşte să îşi asume responsabilitatea găsirii unui cadru comun necesar rezolvării acestei confruntări tehnologice. China acuză SUA de încercări de infiltrare în sistemul Huawei, de arestarea ilegală a angajaţilor şi partenerilor Huawei, atacuri cibernetice împotriva companiei de telefonie mobilă, obstrucţionarea activităţilor business prin activităţi de intimidare, refuzarea vizelor, sau reţinerea echipamentelor, în timp ce Washington-ul acuză implicarea guvernului din Beijing în activităţi de spionaj utilizând echipament Huawei, furt intelectual, dezechilibre comerciale etc. Rezolvarea neînţelegerilor la nivel comercial dintre China şi SUA este vitală nu doar pentru Huawei, dar pentru toate companiile care utilizează echipamentul chinezilor. Având în vedere că negocierile au fost reluate, speranţele încheierii conflictului comercial nu sunt foarte mari, deoarece Washington-ul doreşte ca Beijingul să implementeze modificări în propria-i structură pe care cei din urmă nu le vor onora niciodată.

*Gagu Laurenţiu este doctorand la SNSPA şi participant la programul Internship LARICS. Este absolvent al SNSPA din Bucureşti şi al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea din Iaşi.