SUA, Israel, Arabia Saudită, pregătite de războiul împotriva Iranului după atacurile cu drone

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cea  mai recentă acţiune de natură hibridă s-a derulat în Arabia Saudită, acolo unde câmpurile petroliere, staţiile de pompare şi rezervoarele de stocare ale companiei saudite Aramco au fost ţinte ale unui atac cu drone care a dus la lovirea facilităţilor, incendiu masiv şi blocarea furnizărilor de petrol reprezentând jumătate din exportul Arabiei Saudite, 5,2 milioane de barili de petrol pe zi, şi circa 5% din producţia globală de petrol.

Rezultatul direct al operaţiunii, în care e implicat Iranul, sunt: postura de atac îmbrăţişată de către SUA şi Israel, gata să atace ţinte iraniene din întreaga regiune; creşterea preţului barilului de petrol dar mai ales încercarea forţată a Iranului de a reveni pe piaţa petrolieră, obţinând ridicarea embargoului şi sancţiunilor din cauza penuriei anunţate de petrol.

Reintrarea forţată a Iranului pe piaţa petrolieră prin distrugerea producţiei saudite de petrol

Faptele sunt greu de stabilit, având în vedere că producţia saudită de petrol este sub imperiul secretului şi este protejată de serviciile de informaţii saudite şi occidentale. La stabilirea parţială a evenimentelor concură imaginile de pe sateliţii civili, analiza experţilor independenţi pe imagini, declaraţiile oficialilor americani şi câteva date care au străbătut de la oficialii saudiţi.

Atacurile au avut loc la facilităţile din Abqaiq şi Khurais şi sunt extinse. Arabia Saudită a confirmat doar că nu a înregistrat victime umane şi că a reuşit să controleze focul, fără a da publicităţii relevanţa, dimensiunea impactului atacului şi perioada estimată până când reparaţiile la aceste facilităţi vor putea fi duse la bun sfârşit. Nici imagini din interiorul facilităţilor sau din proximitatea lor imediată nu au fost date publicităţii, pentru a nu afecta pieţele. Însă răul a fost deja făcut.

Arabia Saudită este principiul reglementator al exporturilor de petrol ale OPEC, ţara care are posibilitatea să reducă sau să crească substanţial cantitatea de petrol de pe piaţă, deci să afecteze preţurile. Pe de altă parte, OPEC şi Rusia erau deja într-un program de control/diminuare a exporturilor tocmai din cauza preţului redus al petrolului brut care, în cazul Rusiei, afectează şi preţurile la contractele de furnizare şi la gaze naturale. Saudiţii deţin rezerve importante şi petrol extras şi plasat în depozite uriaşe, de aceea impactul real al atacului pe piaţa petrolieră e greu de identificat.

Pe termen scurt, e cel mai probabil să nu se resimtă o scădere a cantităţilor exportate. De altfel şi SUA a anunţat autorizarea de către Preşedintele Donald Trump a recursului la rezervele naţionale. Însă tot preşedintele SUA a confirmat că există în continuare suficient petrol pe piaţă, deci nu e cazul intrării în panică. Atacul intervine în momentul în care toţi analiştii pieţelor au confirmat plasarea SUA pe prima poziţie a producătorilor de petrol din lume, depăşind Arabia Saudită(cu precădere pe baza petrolului de şist).

Preţurile au sărit la burse după anunţul atacului care afectează 5% din producţia globală. Petrolul Brent a sărit cu 10% (după un vârf de 15% imediat după atac) la 66,28 dolari barilul, după care s-a calmat, în timp ce West Texas Intermediate a crescut cu 8,9%, la 59.75 dolari pe pieţele asiatice. Operaţiunea agresivă la adresa Arabiei Saudite profită Iranului şi Rusiei: Iranul aşteaptă o reintrare forţată pe piaţa petrolieră – pe baza unei invitaţii care să rupă embargoul şi sancţiunile tocmai din cauza penuriei de petrol şi a preţului – în timp ce Rusia vrea să profite din eventuala creştere a preţului, ştiute fiind problemele financiare şi bugetare determinate de sancţiunile împotriva sa şi de preţul redus al petrolului.

Vinovăţia Iranului: programul de drone în Yemen, direcţia de atac, precizie, intelligence şi pregătire

Atacul la cele două facilităţi petroliere este fără precedent – după vasele atacate cu drone nautice şi mine în largul coastelor Emiratelor Arabe Unite şi a Golfului Oman, în această vară. E pentru prima oară când infrastructura de producţie este atacată şi când impactul e atât de mare asupra producţiei globale. Dar acest lucru nu explică direct şi nu probează rolul Iranului, deşi e clar că Teheranul e principalul beneficiar. Mai mult, atacul a fost revendicat, ca şi data trecută, de rebelii Houthi din Yemen, o sectă şiită susţinută şi alimentată cu armament de către Iran, inclusiv cu drone de producţie iraniană – în fapt, la origine, de design şi cu soluţii nord-coreene.

Totuşi sunt un număr de date tehnice şi elemente de analiză care arată cu degetul spre Iran. Mai întâi e vorba despre sursa de furnizare a armelor, care este Iranul, cu încălcarea embargoului, deci cu responsabilitate directă în atac. Apoi revendicarea atacului de către rebelii Houthi, chiar dacă ei ar fi generat efectiv atacul şi ar fi dat ordinul sau chiar ar fi tras, nu explică capabilităţile tehnice implicate. Într-adevăr, tehnologia disponibilă rebelilor produce drone cu rază scurtă, de circa 300 de km, deşi experţii ONU au vorbit despre identificarea, în ianuarie 2019, a desfăşurării unor drone cu rază medie, care pot atinge ţinte în Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, principalii susţinători ai coaliţiei arabe care luptă în Yemen de partea Guvernului împotriva rebelilor Houthi. Chiar şi aşa, UAV-X poate ţinti la 1200-1500 km maximum, în funcţie de direcţia vântului, or Abqaiq se află la 1300 km de zona controlată de hutiţi în Yemen, deci dincolo de limita unui atac planificat şi credibil chiar şi cu asemenea ccapabilităţi.

Apoi au fost înregistrate 19 puncte distincte de impact, toate cu lovituri venind din zona de Nord-Vest a facilităţii. Aici ar fi vorba mai degrabă de sursa din sudul Irakului – zonă şiită unde funcţionează forţele Al Quds ale Gardienilor Revoluţiei Islamice – sau chiar de pe teritoriul iranian. Apoi pretenţia hutiţilor(membrii miliţiilor Al Houthi) că au realizat atacul cu 10 drone e, de asemenea, contrazisă de numărul punctelor de impact identificate de satelitul civil utilizat de presă, respectiv 19. În plus, sigur o parte din drone nu şi-au atins ţinta.

De altfel, rebelii Houthi au atacat de mai multe ori cu rachete cu rază scurtă şi cu drone Arabia Saudită. Aceasta a investit, însă, între-un sistem de radare şi de interceptoare avansate care a făcut ca aceste lovituri să fie marginal scăpate, majoritatea fiind interceptate. Vorbim, fireşte, despre cele care nu s-au autodistrus sau s-au prăbuşit singure până să atingă ţinta. Performanţele dronelor hutite arată, de fapt, că sursa nu e deloc grupul de rebeli din sud, ci asta e doar o acoperire a adevăratului autor.

Apoi, pentru a conduce un asemenea atac, e nevoie de o cunoaştere aprofundată pe teren, de intelligence amănunţit şi de calitate la facilităţile petroliere vizate, de verificarea ţintelor şi de siguranţa loviturilor. Este vorba despre o întreprindere care, alături de complexitatea, dimensiunea şi modul de realizare a atacului, reclama un actor statal şi investiţii substanţiale într-o asemenea operaţiune, ca şi existenţa unei mize mult mai mari decât pacea în Yemen în condiţiile hutiţilor, pentru a justifica riscurile şi investiţiile.

Pregătire de război, cu degetul pe trăgaci

Peste toate, responsabilitatea Iranului a fost confirmată presei americane de autorităţi, în format anonim, surse care citează date din satelit şi rezultate ale informaţiilor serviciilor de intelligence americane, care sunt clare dincolo de orice dubiu privind implicarea şi autoratul Iranian al atacurilor, chiar dacă, formal, apăsarea pe trăgaci şi lansarea s-a produs printr-un terţ, şi de pe teritoriul unui alt stat. Elementele de detaliu nu au fost furnizate, dar reacţiile oficialilor americani sunt dincolo de orice dubiu.

Mai întâi, Preşedintele Donald Trump vorbeşte deja despre faptul că ştie cine a executat atacul, e pregătit să reacţioneze, a încărcat şi ridicat piedica la armă şi se pregăteşte de ordinul de acţiune. Aşteaptă doar ultimele verificări dar şi opţiunea saudiţilor – direct atacaţi- în legătură cu tipul de reacţie asumat. Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a fost cel care a pronunţat explicit responsabilitatea Iranului în acest atac.

Şi Premierul Benjamin Netaniahu, aflat înaintea alegerilor generale repetate, a anunţat că Israelul este gata şi capabil să atace interesele iraniene oriunde în regiune, inclusiv în Iran. Ministrul de Externe iranian a negat implicarea ţării sale şi a trimis la acceptarea termenilor hutiţilor pentru pacea în Yemen, care ar putea linişti lucrurile. Şi autorităţile irakiene au negat că ar fi implicate în atac sau că s-ar fi produs vreun atac folosindu-se teritoriul irakian.

Mai grave sunt totuşi consecinţele pe termen lung ale atacurilor. Ele au relevat vulnerabilitatea infrastucturii critice saudite, dar şi concentrarea capacităţilor de extracţie, producţie şi stocare, de transport şi pompare pe spaţii înguste, de dimensiuni restrânse, şi care nu sunt doar ţinte teoretice. De săptămâna trecută, atacul e oricând posibil, iar scenariul intră la capitolul ameninţări directe şi probate.

Interesantă este capacitatea acestor drone de a ocoli radarele şi apărarea anti-rachetă saudită. E adevărat că vorbim cu precădere de apărare clasică şi nu hibridă, dar o dronă cu explozibil de dimensiunile celor care au atacat şi au creat impactuld evastator în Arabai Saudită ar trebui să poată fi identificate, interceptate şi distruse. Alături de intelligence-ul necesar, toate aceste elemente probează implicarea statală şi responsabilitatea Iranului, care poate deveni oricând ţintă.

E adevărat că rebelii al Houthi au încercat să balanseze explicaţiile, afirmând că au avut susţinere pe teren pentru atac. Ei fac referire la zonele locuite de şiiţi din relativa proximitate a facilităţilor petroliere, însă e puţin probabilă introducerea dronelor în Arabia Saudită, cu tot cu explozibil, pentru ca atacul să fie condus de pe teritoriu saudit. În plus, perpectiva ca acele comunităţi şiite să se implice în spionajul care să permită identificarea ţintelor şi planificarea atacurilor e tot necredibilă, ştiut fiind reacţia serviciilor de informaţii saudite la adresa şiiţilor şi acuitatea războiului sectar. Deci se vădeşte faptul că afirmaţiile rebelilor Al Houthi sunt false, neverificabile, imposibile tehnic.

În schimb, Iranul avea toate motivele, capabilităţile şi dorinţa să facă aceste atacuri petru a determina deschiderea fluxurilor petroliere ale sale către terţe pieţe. Dacă există şi filmările incriminante din satelit, provocarea e mult prea mare pentru ca preşedintele Donald Trump să nu reacţioneze extrem de dur împotriva Iranului, care-şi vede depăşit şi termenul ultimatumului formulat pentru a se aplica Acordul Nuclear şi care probează chiar ostentativ interesul său pentru atac.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite