Spre o eră a dezordinii mondiale?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine de la marşul împotriva terorismului la Paris FOTO AP
Imagine de la marşul împotriva terorismului la Paris FOTO AP

Richard Haass, membru al primului eşalon al politicii externe a SUA, consilier al preşedintelui SUA şi oficial al Departamentului de Stat, preşedintele influentului think-tank Consiliul pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations, New York), declara, la BBC, într-un interviu recent: „S-a instalat o nouă eră a dezordinii, mult mai haotică şi mai periculoasă decât oricare alta.”

Un an „negru”

Forumul de la Davos, care a avut ca temă Noul context global, s-a desfăşurat în ianuarie 2015, cu o agendă pe care s-au aflat 10 provocări la adresa lumii de astăzi: mediul şi sărăcia resurselor, calificarea forţei de muncă şi capitalul uman, agricultura şi securitatea alimentară, investiţiile şi comerţul internaţional, paritatea sexelor, investiţiile pe termen lung în infrastructură şi dezvoltare, viitorul Internetului, extinderea globală a criminalităţii şi corupţiei, incluziunea socială, dezvoltarea economiei. La acestea, se adaugă imigraţia, terorismul şi revigorarea imperialismului rus, trei provocări cu care Europa, şi nu numai, are de a face. Lumea se schimbă şi ne îndreptăm spre o Nouă Ordine Globală, trecând printr-o dezordine generală care ne afectează, într-un fel sau altul pe toţi, de la indivizi până la structuri administrative.   

Anul 2014 a fost cel mai negru în privinţa consecinţelor activităţii teroriste, cu un bilanţ terifiant: peste 13.000 de atacuri şi peste 31.000 de morţi. Într-o discuţie la Consiliul pentru Relaţii Externe, cu prilejul lecţiilor Kenneth A. Moskow Memorial pe marginea securităţii naţionale şi a contraterorismului, James Clapper (foto), directorul Comunităţii de Informaţii/DNI (şeful cupolei de informaţii americane/Director of National Intelligence) a relevat faptul că principala problemă a comunităţii de informaţii, astăzi este fenomenul terorist generat de Statul Islamic. Îngrijorător este numărul celor care pleacă din Europa în Siria (3.400 de luptători), dar şi din America (150 de luptători), pentru a se alătura grupului ISIS. Acesta are, la ora actuală, peste 20.000 de luptători străini. Directorul DNI a vorbit şi despre o ameninţare mai puţin vizibilă, cea a grupului Korasan (denumit după o regiune din Pakistan), grup afiliat al-Qaida, care a reuşit să-şi găsească un loc în Siria de unde pregăteşte atentate împotriva Occidentului, dar şi a SUA.

image
Prezenţa lui Assad la putere în Siria şi declanşarea războiului civil s-au constituit într-un magnet pentru islamiştii fundamentalişti din întreaga lume.

Conform declaraţiei lui Richard Haass, SUA au greşit în momentul în care Assad a folosit gaze toxice împotriva populaţiei siriene şi nu a utilizat forţa armată pentru a-l elimina pe acesta. Acum, problema eliminării lui Assad a trecut pe locul doi pe agenda serviciilor de informaţii, după problema eliminării grupului terorist ISIS. Clapper spunea că serviciile secrete sunt cele care lucrează în sala maşinilor, introducând cărbunii în tender, iar sus, pe puntea navei, sunt politicieni care decid dacă acţiunile (eliminarea lui Assad şi a ISIS, n. Al.G.) se fac împreună sau pe rând.  De asemenea, directorul a comentat faptul că decizia luată de preşedintele Statului Major al Trupelor de Uscat al SUA, Ray Odierno, de a începe recrutarea veteranilor şi pregătirea forţelor Armatei Libere Siriene este o decizie care va asigura o forţă militară pregătită, cu impact în operaţii, pregătită să facă faţă în lupta cu armata regulată a lui Assad.

Probleme pe agenda serviciilor de informaţii americane

Una din problemele grave din Orientul Mijlociu se referă la refugiaţii sirieni al căror număr a depăşit 11 milioane de suflete şi care s-au răspândit în ţările din împrejurimi (Liban, Iordania şi Turcia) sau care au traversat Mediterana spre Europa. O altă problemă menţionată este aceea a luptei pentru dominaţie în Orientului Mijlociu. Pe primul loc se află acţiunile Iranului în acest sens, consecinţa directă fiind sprijinul acordat de Teheran miliţiilor şiite atât în Irak, cât şi în Siria şi Yemen (Houthis). Negocierile SUA cu Teheranul asupra programului nuclear au devenit distincte faţă de relaţia pe care iranienii o au cu şiiţii din regiune dar şi cu guvernul Assad şi organizaţia Hezbolah.

Referitor la criza din Ucraina şi la preluarea ilegală a Crimeei, Clapper a menţionat că ruşii au făcut mai mult decât să asigure separatiştilor arme, au desfăşurat unităţi care au împiedicat forţele ucrainene să recucerească teritoriile ocupate de separatişti în estul ţării.

Întrebarea care stă pe buzele est-europenilor a fost pusă de moderatorul interviului, Frances Fragos Townsend (Executive Vice President of Worldwide Government, Legal, and Business Affairs, MacAndrews & Forbes Holdings Inc.): Sunt specialişti care susţin existenţa unei continuări a agresiunii ruse în fostele state din Europa de Est – Letonia şi Estonia. Cât de îngrijorat sunteţi şi cum credeţi că va evolua situaţia? Clapper a răspuns: Ce îl motivează pe Putin este viziunea sa despre lume şi eu cred că tânjeşte după vremea când Rusia era un imperiu. Acesta este modul lui de a privi lucrurile şi, astfel, la 22 februarie 2014, când Ianukovici a fugit intempestiv din Ucraina, cred că Putin a văzut o oportunitate pe care o aştepta pentru a prelua Crimeea, care după cum ştii, a fost în mintea lui o mare nedreptate (la adresa Federaţiei Ruse, n. Al.G.). Aceasta a fost o altă ocazie, similară cu cea din Georgia. Prima problemă pe agenda politicii externe a Rusiei este să controleze spaţiul fostei URSS. Eu cred că există o diferenţă cu privire la statele baltice, pentru că, spre deosebire de Ucraina, ele sunt membre NATO.  Avem apoi Articolul 5 care cred că serveşte ca un argument de descurajare. Nu sunt prea multe de spus, cred că ruşii vor continua să facă operaţii soft-power de tipul spionaj, operaţii de dezinformare, propagandă pro-rusească, exemplul cel mai bun fiind Moldova şi Transnistria. La finalul discuţiei, directorul James Clapper a caracterizat situaţia de astăzi astfel: Am ocupat funcţii din sistemul de informaţii de peste 50 de ani şi nu-mi amintesc o perioadă în care să fi fost asaltaţi de crize şi provocări de-a lungul şi de-a latul globului, crize şi provocări ca cele de astăzi.

Cât adevăr există în cele spuse de Clapper se poate vedea cu uşurinţă în Europa de Est, unde schimbările provocate de Federaţia Rusă sunt în contradicţie cu normele internaţionale. Tratatele nu se mai respectă, graniţele se schimbă prin forţă, negocierile nu ţin de cald, unitatea UE este pusă sub semnul întrebării, lipseşte o voinţă politică comună, apare uu tsunami imigraţionist, provocările rasiale se accentuează etc. Este numai o parte a imaginii unei Europe bântuite de dorinţele revanşarde de tot felul. Şi, peste toate acestea, mai apar diverşi trădători (cazul Snowden) care schimbă ierarhia relaţiilor interstatale şi facilitează unor grupuri teroriste şi unor indivizi interesaţi soluţii de evitare a capturărilor.

Cazul Snowden şi Statul Islamic

Fostul număr doi din CIA, Michael Morell, unul dintre oficialii Agenţiei în timpul devoalării documentelor clasificate de  fostul angajat al NSA, în 2013, menţiona, într-o carte recent publicată, că dezvăluirile lui Snowden au permis unor lideri terorişti să scape de supravegherea electronică a NSA şi au jucat un rol important în dezvoltarea grupului terorist Statul Islamic. De asemenea, mărturiile sale au oferit unor ţări precum Rusia şi China dezvăluirea modului în care SUA monitorizează comunicaţii pe glob, oferind acces la tehnologiile de ultimă generaţie. În câteva săptămâni de la dezvăluiri, organizaţiile teroriste au început să-şi modifice modul de acţiune, în spiritul celor declarate de Snowden. Comunicaţiile s-au redus, tacticile s-au schimbat, scrie Morell. Printre aceste dezvăluiri, la loc de frunte stă descrierea programului prin care Agenţia NSA colectează e-mailurile şi le transferă, cu ajutorul echipamentelor, în serverele din SUA. Spre exemplu, Statul Islamic şi-a schimbat sistemul de comunicaţii trecând pe platforme sigure şi utilizând criptarea sau evitând comunicaţiile electronice. ISIS a fost unul din grupurile teroriste care a învăţat de la Snowden şi este clar că acţiunile lui au avut un rol în ridicarea ISIS. Pagubele provocate – scria Morell – sunt semnificative şi continuă să crească. În societatea de informaţii americană sunt însă opinii diferite referitoare la acest fapt. Cert este că grupul nu a cucerit teritorii decât după un an de la dezvăluiri, oficiali din sectorul de informaţii, care au avut acces la informaţiile despre tacticile ISIS utilizate pe teritoriul Irakului, declarând că acest grup derivat din al-Qaida în Irak (AQI) a folosit noi metode pentru a evita detectarea.

AQI a fost ţinta NSA, în perioada 2007-2008, atunci când ţinta primară au fost telefoanele celulare ale membrilor grupului. Există varianta ca lecţiile primite în acele timpuri să-i fi făcut pe membrii grupului precauţi în utilizarea telefoanelor şi a mail-urilor, mai ales că liderii acestuia sunt foşti ofiţeri, inclusiv de informaţii, din armata lui Saddam Hussein.

Avertismentele lui Snowden s-au adăugat lecţiilor anterioare primite de terorişti şi au făcut ca peisajul interceptărilor să se întregească. Prima dezvăluire a lui Snowden s-a referit la Actul de supraveghere a informaţiilor externe, secţiunea 702, prin care SUA au autoritatea legală de a colecta e-mailurile de la străinii aflaţi în supraveghere. Dezvăluirea numea companiile care au legături cu NSA şi pe care, ulterior, terorişii nu le-au mai folosit. Snowden a fost angajatul CIA din 2006 până 2009, înainte de a lucra pentru NSA. Într-o discuţie cu Directorul CIA, John Brennan, la mijlocul lui 2013, imediat după apariţia primului articol în The Washington Post, Morel a evidenţiat două teme de discuţie: sunt materiale ale CIA în documentele sustrase de Snowden de la NSA şi dacă acesta a sustras documente pe perioada cât a fost angajatul CIA. Morel a scris că, după investigaţia efectuată la NSA, veştile nu au fost bune: pe lângă documente cu grad de risc ridicat au fost sustrase materiale secrete atât de la NSA, cât şi de la CIA. La prima temă de discuţie, Morel nu a comentat foarte mult, lăsând lucrurile în coadă de peşte. Ceea ce ştim este că între NSA şi CIA există cooperare şi chiar participare în comun la diverse operaţii. Privitor la a doua întrebare, Morel a spus: Nu am autorizarea să transmit răspunsul care mi-a fost spus, din cauza implicaţiilor referitoare la securitatea naţională a dezvăluirii acestor informaţii.

La ce să ne aşteptăm?

În 2008, Richard Haass scria: Principala caracteristică a relaţiilor internaţionale în secolul al XXI-lea este nonpolaritatea – în niciun caz o lume dominată de unul, două sau mai multe state – o lume dominată de o puzderie de actori care-şi exercită o serie variată de puteri. Aceasta reprezintă o schimbare tectonică de paradigmă faţă de trecut. Secolul al XX-lea a fost în mod distinct multipolar. După 50 de ani, două războaie şi multe alte conflicte, un sistem bipolar a rezultat pe arena internaţională. La finalul Războiului Rece, URSS s-a dizolvat, bipolaritatea s-a transformat în unipolaritate – un sistem internaţional dominat de o putere, SUA. Dar, astăzi, puterea este difuză şi, la finele unipolarităţii, o serie de întrebări ies la iveală. Cât de mult diferă nonpolaritatea faţă de alte forme de ordine internaţională? Cum se materializează ea? Care sunt consecinţele ei?Cum vor răspunde SUA? Să mai adăugăm două întrebări: Care este drumul pe care îl vom urma? Cum va arăta Noua Ordine Mondială?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite