VIDEO Adevărul Live. Siria ameninţă să inflameze Orientul Mijlociu. Marius Văcărelu: „Este un nod gordian. Cineva trebuie să îl taie“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
De la stânga la dreapta: Liviu Iolu, Marius Văcărelu şi Ion M. Ioniţă, în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean
De la stânga la dreapta: Liviu Iolu, Marius Văcărelu şi Ion M. Ioniţă, în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean

Junaliştii Adevărul, Ion M. Ioniţă şi Liviu Iolu, au dezbătut alături de specialistul în geopolitică, Marius Văcărelu, opţiunile rămase pentru gestionarea crizei din Siria, la Adevărul Live.

Principalele declaraţii

Ion. M. Ioniţă

Nimeni nu se îndoieşte că regimul Assad nu are arme chimice. Dar nu se ştie încă oficial cine le-a folosit. Aşteptăm rezultatele inspecţiei ONU. Inspectorii vor prezenta raportul Consiliului de Securitate şi vedem ce se întâmplă.

Votul Parlamentului britanic a scos Marea Britanie dintr-o intervenţie militară, care era aliatul cel mai important al SUA. Acest vot schimbă destul de multă. În Europa, de partea intervenţiei militare a rămas doar Franţa, iar Hollande e foarte categoric.

Marius Văcărelu

Trebuie să înţelegem că se operează pe planuri diferite- continentalii europeni pe de o parte, britanicii de partea SUA, iar pe de altă parte zona Orientului Mijlociu. Sunt multe păreri. Istoria regiunii este foarte complicată şi diferită de a Europei.

Cei din zonă, chiar dacă interven armate din Vest, ei rămân acolo- Turcia nu se va muta de acolo, tot vecini cu Siria vor fi. Ei ştiu bine că acest război nu se opreşte mâine, iar evoluţiile războiului se petrece în timp. Vedem cât de mulţi se refugiază în ţările vecine. S-a creat un dezavantaj psihologic pentru regimul Assad.

Este operaţiunea militară singura opţiune pentru Siria?


Uneori este fundamental să insufli o idee. Siria poate fi izolată de vecini, deci aprovizionarea constantă cu armament bun poate fi oprită.

Dilema preşedintelui Assad este până unde trebuie să meargă? Până la ruina ţării, ca la Belgrad?

Ion M. Ioniţă

Americanii nu au multe opţiuni: bombardamente restrânse din aer şi de pe mare. Pot ţinti obiective militare, pot face acţiuni de bruiaj. Dar nu rezolvă o situaţie în sine. Nu duc imediat la prăbuşirea regimului.

Şi până la urmă: cât de mult complică intervenţia militară criza siriană? Nu e greu pentru armata SUA să intervină. Dar cum rezolvi problema politică? Siria nu e izolată- au suportul Iranului şi Rusiei, nu vorbim de izolarea Irakului şi a Afganistanului. Sprijinul ruşilor, ale Hezbollahului au contribuit mult la rezistenţa forţelor guvernamentale. În ultimele luni, regimul a recâştigat multe din zonele pe care le pierduse, pentru că a primit logistică, sprijin, armament.

Dar cine va controla un punct unde se întâlnesc atâtea probleme ale geopoliticii mondiale? Se poate destabiliza tot sistemul, toată balanţa Orientului Mijlociu.

Marius Văcărelu

Este dificil pentru SUA să spună că sunt probleme şi după nu mai faci nimic. Sunt obligaţi cumva să intervină.

Franţa are interese mult mai puternice în zona respectivă şi îşi permite astfel de opţiuni, spre deosebire de Marea Britanie.

Ce se va întâmpla la summitul din septembrie? Pentru că orice întâlnire a marilor puteri are şi o latură invizibilă- ele discută multe chestiuni interesante.

Unele părţi s-au pronunţat deja – iar după e greu să dai înapoi.

Rolul Rusiei

Marius Văcărelu

Marile puteri nu doresc să se lupte direct între ele- prea multe costuri. În acelaşi timp, Siria nu este Irak. Fiecare îşi calculează propriul interes şi nu va abdica de la el. Problema în Siria este că niciuna din părţi nu dat o lovitură finală, e un război de uzură. Este însă evident că Siria se afundă din ce în ce mai mult în colaps economică- ca în Libia.

Ion M. Ioniţă

Ţara nu o ducea rău. Assad menţinuse ţara pe o linie bună, evitaseră o recesiune. Însă zona este foarte înflamată- Libanul, într-un conflict civil permanent, Israelul şi Palestina. Apoi trebuie să vorbim despre Egipt- aflat într-o stare confuză, destabilizat. Nu mai vorbim de nordul Africii, după dezastrul Primăverii Arabe.

Credibilitatea Americii e pe primul plan pentru ei acum. Dar ce ne facem dacă raportul nu este concludent?

Sincer, pentru Assad ar fi fost o sinucidere să folosească arme chimice. Este un om educat în Occident, înţelegea situaţia şi reuşea să ducă conflictul, în care au murit 100.000 de oameni, fără să implice şi armele chimice. Mă întreb de ce ar fi făcut asta, din moment ce forţele sale reuşeau să gestioneze conflictul şi să omoare rebeli fără a deveni proscrisul nr. 1 al planetei.

Dacă raportul nu e concludent, Obama va fi într-o mare dilemă. Din păcate, viaţa umană pare să nu mai valoreze nimic.

Marius Văcărelu

Când ţara e atacată, lumea se coalizează, ca şi în Serbia. Un atac din exterior face oamenii să se adune în jurul puterii, pentru a se apăra.

Cine ar face acest atac din exterior?  Turcia şi Israel, dar până unde ar intra? Pentru Israel este mai aproape şi pot ajunge mai uşor la Damasc, iar armata israeliană ar putea fi victorioasă.

Dar şi Erdogan ar putea declanşa el ceva. Este o rivalitate istorică cu Siria. S-ar putea reconfigura total zona, iar Iranul va fi obligat să se implice. Oricum, acest război nu se va termina în acest an, sigur.

Europa este mai omogenă etnic, iar poliţiile au un control real asupra teritoriului. Pe de altă parte, Orientul are o altă tradiţie. Ei au grupuri etnice, tribale, care se cucereau între ei. În sute de ani, au fost masacre, schimbări politice. Şi de aceea se schimba foarte repede peisajul etnic- şi acum la fel, sunt zeci de mii de refugiaţi care fug în alte ţări, modifică componenţa etnică. Se acumulează tensiuni, mai ales demografic şi economic.

Ion M. Ioniţă

Exista cândva o alinţă a Israelului cu Turcia-funcţiona bine, dar lucrurile s-au schimbat după raidul din 2010. Nu mai există posibilitatea de colaborare. Erdogan acuză făţiş Israelul. Destabilizarea zonei va fi o catastrofă pentru toată lumea. Israelul nu va permite să i se pună în pericol securitatea- va reacţiona.

Obama e pus în situaţia de a cânta 10 partituri la doar două mâini.

Important este să observăm binomul Rusia-Germania, două puteri care vorbesc diresc şi-au dezvoltat relaţia istorică.

Mie mi se pare că seamănă cu Europa Belle Epoque, în care toţi se bucurau de vacanţe la KarlsBad, mergeau cu Orientul Express, şi în trei săptămâni ajungeam să vedem că toţi îşi declarau război unul altuia- totul de la un asasinat (n.r. Primul Război Mondial).

Nimeni nu e prea departe de Orientul Mijlociu, oriunde ar fi pe global. E un punct nodal acolo- lucrurile care se întâmplă acolo au efect în toată lumea – fie că e vorba numai şi de preţul petrolului. Dacă se blochează exporturile de petrol? Am mai trăit crize petroliere tot în zonă. Nimeni nu e la adăpost de ce se întâmplă. 

Marius Văcărelu

Luna septembrie este o lună electorală. Avem alegerile din Germania- retorica lui Merkel se poate schimba după 22 septembrie, pentru că ştie că populaţia se opune unei intervenţii militare. Dar vom vedea cum îşi va schimba politica după alegeri. Merkel a fost foarte evazivă, pentru a nu fi afectată în sondaje. A tot spus că a vorbit cu alţi lideri, dar nu se ştie exact ce a discutat.

Nu trebuie să înţelegem că un lider politic e singur pe lume- toţi au în spate consilieri, servicii, interese.

Obama are alegeri în toamna lui 2014 pentru Senat. El ştie că nu se află pe o pantă ascendentă. Dacă devine şi mai necredibil decât acum, rezultatele pentru partidul său vor fi dezastruoase anul următor.

Ion M. Ioniţă

Dacă nu ai militari în teren, nu poţi câştiga. Doar să te apuci să înarmezi rebelii- dar aici e o mare problemă şi uite ce s-a întâmplat în Afganistan, când SUA a înarmat mujahedinii împotriva sovieticilor şi după aceştia s-au răsculat împotriva lor. E prea fărâmiţată opoziţia siriană. Obama plăteşte preţul, pentru că a fost indecis timp de doi ani de zile. Ezită de doi ani în Siria. Nu s-a dovedit un preşedinte ferm. Lucrurile iată că s-au complicat, iar decizia este grea. El a spus că America intervine, fie că sub pretextul armelor chimice, fie că e vorba de moartea civililor în general.

Liviu Iolu

În interviul de ieri, Obama nu reuşea să explice motivul pentru care intervine. E ambiguu., vorbea de rapoarte.

Marius Văcărelu

Orientul mijlociu este un nod gordian- în sine, pentru că situaţia s-a complicat prea mult. Trebuie să apară un Alexandru Macedon să taie acest nod. S-a ajuns la prea multe complicaţii, cineva trebuie să îşi asume responsabilitatea de a da o lovitură, două. Da, va fi neplăcut, dar poate situaţia se va schimba în timp. 

Ion M. Ioniţă

Cea mai proastă decizie este să nu iei nicio decizie. Obama trebuie să meargă până la capăt şi să îşi atingă scopurile în Siria, deşi  nu mai ştii ce se întâmplă acolo. Probabil că miza este să se transforme conflictul din Siria într-un intern, pentru a nu inflama zona.

Marius Văcărelu

Obama e comparat cu Jimmy Carter în acest moment, căruia i se reproşează că a pierdut Iranul, iar lui Obama i se reproşează că a pierdut Egiptul. Iar amândoi sunt democraţi. Şansa lui Obama este că nu e la primul mandat, pentru că altfel nu avea un alt mandat. Dar democraţii nu îşi permit încă trei ani de zile de indecizie în acea zonă- va părea că au pierdut supremaţia. 

 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite