Judocanul de la Kremlin a sesizat imediat slăbiciunea Europei Occidentale şi ezitările SUA şi a decis să le exploateze. Siria, pentru Putin, era prilejul perfect să scape din chingile economice în care Occidentul a legat Rusia după ce a ocupat Crimeea şi a alimentat cinic războiul civil din estul Ucrainei. Contextul creat de atentatele de la Paris era perfect pentru ca Putin să pozeze în apărătorul Europei Occidentale, în locul jandarmului tradiţional american, acum şovăielnic. După 70 de ani de prosperitate şi viaţă dulce, lipsită de ameninţări, Europa Occidentală şi politicienii obtuzi şi timoraţi care o conduc sunt vulnerabili evident în faţa agresivităţii primordiale a teroriştilor islamişti sau a militarismului de stat practicat de Kremlin, în condiţiile în care singura politică de apărare pe care au adoptat-o a fost „las’ că rezolvă vărul nostru cu muşchi de peste Atlantic”.

Ca şi micul derbedeu pe care-l evocam mai sus, Putin a descins în Orientul Mijlociu convins că poate face ce vrea, întrucât faima lui de dur va paraliza orice posibilă ripostă a mai micilor actori din regiune. Ghinion. Turcii nu sunt.

Ştiri despre protestele turcilor vizavi de încălcările spaţiului lor aerian au tot fost, în ultimele săptămâni. Ruşii le-au ignorat suveran. Marţi, un incident similar s-a soldat, sec, cu doborârea unui avion militar rus, despre care Ankara spune că a intrat în spaţiul ei aerian, iar Kremlinul susţine viceversa.

În privinţa încălcării spaţiului aerian turc, e greu să spui fără rezervă cine are dreptate, deşi, logic vorbind, e greu de crezut că turcii au căutat cu tot dinadinsul să-i provoace pe ruşi. Nici în privinţa ţintelor vizate de ruşi la graniţa turco-siriană nu-s lucrurile prea clare, întrucât zona e controlată de kurzi, nicidecum de presupuşii terorişti ISIS cu care susţin ruşii că se războiesc.

Singurul lucru clar este că reputaţia de baron intercontinental, pe care Putin începuse să o reclădească Rusiei, s-a prăbuşit la graniţa turco-siriană. Pentru că, spre deosebire de pigmeii militari pe care i-a pus la punct Rusia lui Putin până acum, Turcia este o forţă în sine, dar şi un important pilon NATO.