Motivele sunt 3 cazuri separate în care acuzaţia conţine luare de mită, fraudă şi abuz de încredere. Aceste probleme cu justiţia ale premierului israelian au afectat fundamental ultimii ani de guvernare şi chiar actuala situaţie de blocaj din cauza dorinţei sale de a promova legi care să-i garanteze imunitatea cât timp este în funcţie, situaţie care a divizat Israelul, clasa politică şi votanţii.

În primul caz, Netanyahu a primit foloase necuvenite, între care şampanie roz şi ţigări de foi şi mai multe daruri de valoare mare din partea unui prieten, om de afaceri. Aceste foloase necuvenite au fost recunoscute de către premier, doar că el invocă faptul că le-a primit ca daruri din prietenie şi nu a acţionat în nici un fel pe această bază, oferind avantaje nemeritate prietenului sau companiilor acestuia.

În cel de-al doilea caz, mult mai complex, premierul a promis şi promovat o legislaţie prin care un ziar apropiat era avantajat în faţa unui competitor cu condiţia să-i acorde o susţinere directă în activitatea politică. Aici alterarea competiţiei şi avantajarea ziarului care-l susţinea intră în discuţie chiar dacă legislaţia nu a trecut în final. Patronul ziarului a fost acuzat de dare de mită, ambii negând vinovăţia pe motiv că legislaţia menită să creeze avantajarea ziarului nu a fost adoptată de către Knesset.

În fine, în al treilea caz, şi mai grav, deja apare luarea de mită, frauda şi abuzul de încredere. Premierul Netanyahu a promovat o legislaţie favorabilă unei firme de telecomunicaţii care s-a şi adoptat iar în schimb a primit sprijin în site-ul gestionat de companie care l-a sprijinit politic în campaniile electorale. Premierul susţine că experţii au acceptat şi susţinut modificările legislaţiei. Dar fapta rămâne, indubitabilă.

Pronunţările privind acuzaţiile au venit după ce audierea premierului în faţa Procurorului General a fost amânată în repetate rânduri din cauza momentelor electorale succesive care nu trebuiau să fie afectate de această audiere, ultimul act formal care trebuia să determine decizia finală a procurorului. Audierea a avut loc în această toamnă iar hotărârea de ieri pune punct carierei politice a celui mai longeviv premier al Israelului de la înfiinţarea statului.

Legislaţia în vigoare nu prevede că premierul trebuie să-şi dea demisia, nu până la pronunţarea hotărârii definitive şi irevocabile, la care se poate ajunge în câţiva ani. Practic dosarul urmează să fie trimis în judecată, urmează prima instanţă şi chiar condamnarea în această instanţă nu antrenează responsabilităţi directe. Pe de altă parte, simpla punere sub acuzare e un act cu putere enormă în Israel şi determină atât aliaţii din celelalte partide cât şi colegii premierului Netanyahu din Likud să se gândească în mod serios la menţinerea alianţei respective şi la schimbarea lui Netanyahu.

Punerea sub acuzare poate ridica constrângerile şi asupra blocajului actual din Parlament pentru formarea unei noi majorităţi. Partidele aliate premierului nu mai sunt ţinute de promisiunile de a rămâne într-un bloc unit şi unele ar putea încerca formule de negociere şi în alte variante, deblocând situaţia actuală. În plus, după încercarea succesivă cu Benjamin Netanyahu şi Benny Gantz, preşedintele Reuven Rivlin a decis să dea Parlamentului încă 21 de zile pentru a găsi şi desemna un al treilea premier care să poată forma o majoritate înainte de a dizolva Parlamentul pentru a treia oară într-un an şi a intra din nou în alegeri anticipate.

Lovitura dată premierului Netanyahu este extrem de puternică. Deşi o tratează drept “o încercare de lovitură de stat” şi “un proces aranjat”, situaţia curentă afectează fundamental puterea sa ca premier în funcţie şi pe cea de negociere ca om politic de prim plan, ba deschide cutia Pandorei ce duce deja la dezbaterea succesiunii sale chiar în partidul său, Likud. În orice caz, perspectiva unei noi campanii electorale va afecta fundamental partidul său dacă Benjamin Netanyahu rămâne în funcţia de preşedinte, în condiţiile în care deja susţinerea pentru el marcase un declin cu fiecare alegere succesivă, până într-acolo încât Partidul rival Alb-Albastru al lui Benny Gantz l-a depăşit la ultimele alegeri cu un loc în Knesset, Parlamentul de 120 de locuri al statului Israel.

Mai mult, deja lupta se duce pe două planuri. Mai întâi, societatea civilă a sesizat deja Curtea Supremă a Israelului în legătură cu îndepărtarea sa din funcţie în urma punerii sub acuzare, după ce aceasta se pronunţase deja în cazul miniştrilor puşi sub acuzare în acest sens. Cea mai înaltă instanţă din statul Israel trebuie să decidă dacă această hotărâre se aplică şi premierului, nu numai miniştrilor săi. Eventuala pronunţare a unei hotărâri în acest sens ar determina formal încheierea carierei politice a lui Netanyahu, fiind puţin probabilă o revenire a sa după încheierea cazurilor sale în justiţie, admiţând că ar reuşi să iasă cu bine în toate cele trei cazuri.

Pe de altă parte, premierul Netanyahu încearcă să treacă prin Parlament, prin vot majoritar, o lege care să-i garanteze imunitatea cât timp este în funcţie. Şi aici foarte greu de crezut că actualul Parlament divizat în privinţa unui viitor premier ar accepta să-i garanteze imunitatea, subiectul fiind unul de blocaj la negocierile anterioare în varianta mare coaliţie Likud-Partidul Alb-Albastru.

În orice caz, putem vorbi despre sfârşitul unei epoci, despre apusul unei stele a politicii israeliene şi despre perspectiva ca statul Israel să intre într-o nouă epocă a lidershipului şi a manierei de a face politică. Una poate mai liberală, mai înclinată spre dialog şi compromis, deşi la fel de fermă în privinţa duşmanilor statului Israel şi al situaţiei ţării în regiune.