Semnul sfârşitului epocii petrolului: prăbuşirea preţurilor barilului în ciuda sancţionării Iranului

Miercuri şi joi s-a prăbuşit preţul petrolului pe piaţa globală. O situaţie care a adus preţul de la maximum din ultimii patru ani atins la o scădere cu 30%, după care cu alt regres de 2% numai joi. A scăzut dramatic, deci, preţul petrolului Brent, refereinţialul occidental pentru întreaga piaţă. Un minim la 52 USD pe barilul de petrol, de la 85 USD, minimum din ultimele 13 luni.

Şi acest lucru în momentul în care au intrat în vigoare şi sancţiunile definitive, la 6 luni de la retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul şi rientroducerea deplină a sancţiunilor, inclusiv asupra firmelor energetice şi exportului de petrol.

Creşterea bruscă a preţurilor la trecut

Ce s-a întâmplat? Toată lumea aştepta o nouă creştere bruscă a preţurilor. O parte din explicaţie vine de la reacţia de bucurie pe Twitter a lui Donald Trump, care anunţă scăderea şi o consideră un cadou de Thanksgiving oferit lumii întregi, ca un fel de tăiere a taxelor generale ale lumii: “Mulţumim Arabia Saudită!” scrie preşedintele SUA. E o formula politică utilă în comunicare, ajută şi Arabia Saudită, şi SUA în dificultăţile de imagine create de cazul Kashoggi, a jurnalistului ucis cu bestialitate şi dezmembrat în Consulatul Arabiei Saudite din Istanbul. Însă realitatea e ceva mai complicată.

Mai întâi, e adevărat că Arabia Saudită şi OPEC au crescut producţia la cererea SUA, saudiţii fiind singura ţară cu capacitatea de a creşte brusc şi sustenabil producţia, pentru a compensa ieşirea de pe piaţă a Iranului. Pe de altă parte, responsabilul principal rămâne SUA. Asta pentru că un număr de state au primit o dispensă de 6 luni pentru a tăia complet achiziţiile de petrol de la Iran, ceea ce a uşurat echilibrarea.

Apoi, pentru că o mare parte a fost compensată chiar de SUA, care a ajuns acum puţin timp, graţie petrolului de şist şi tehnologiei fracturării hidraulice, primul producător de petrol şi gaz din lume, în faţa Arabiei Saudite şi a Rusiei, pentru prima dată din 1973. Azi produce peste 2 milioane de barili de petrol pe zi, şi producţia creşte sustenabil pentru a noua lună succesiv, care echilibrează presiunea.

Criza globală şi încălzirea globală

Mai există totuşi şi alte două explicaţii alternative, sau mai exact complementare. Mai întâi, e vorba şi de prăbuşirea cererii de petrol. Într-adevăr, încetinirea globală prognozată - de la 2,9% creşterea din 2018 la 2,5% preconizările pe anul viitor la nivel global - arată dificultăţi economice, căderea în criză şi, în consecinţă, căderea cererii globale.

Apetitul global pentru petrol a făcut ca, dacă în SUA consumul este foarte robust – datorat cu precădere blocării politicii împotriva încălzirii globale a lui Barack Obama şi ieşirea din acordurile de la Paris realizată de Donald Trump, cererea în Europa şi statele asiatice să scadă în mod relevant, în timp ce există o limitare majoră a cererii în India, Brazilia şi Argentina în special din cauza creşterii anterioare bruşte a preţurilor din aprilie-mai respectiv a crizei de lichidităţi şi monedelor slabe, peste care înscriem şi problemele economice majore ale acestor state, fapt care a dus la căderea cererii. Şi preţurile cad pe toate bursele. 7% la bursa din New York joi şi un indice bursier Dow Jones care a scăzut cu 552 puncte.

Deci o altă explicaţie relevantă a prăbuşirii preţurilor petrolului, într-o perioadă când acţiunile politice ar fi trebuit să-l arunce în aer, o reprezintă recesiunea ce se anunţă şi alunecarea spre criză economică globală. Un averisment complicat, care vine şi de la Agenţia Internaţională de Energie, şi de la analiza energetică de la Goldman Sachs. Reacţia OPEC nu ar trebui să întârzie, dar reasigurarea pieţelor pe intervenţie la tăierea producţiei de petrol nu afectează încrederea generală şi nici nu implică o relansare economică ce are alte criterii de validare.

Spre sfârşitul Erei petrolului

În al treilea rând, o altă explicaţie ce se conturează tot mai mult vine de la un proces rampant, care e în evoluţie şi se referă la încheierea epocii petrolului, în general a hidrocarburilor. Într-adevăr, reducerea apetenţei pentru petrol a Europei vine şi din îmbrăţişarea opţiunilor pentru energiile regenerabile şi curate, respectiv a reducerii emisiilor de bioxid de carbon. Ori aici sensul încheierii epocii petrolului şi mersul spre energie electrică produsă din surse curate pare să fie ireversibil, ba chiar spre stabilirea unui termen la orizont pentru această perspectivă.

În plus, reducerea preţului petrolului nu e neapărat cea mai mare fericire economică. Din contra. Numai în Statele Unite scăderea preţului petrolului şi a benzinei la pompă a dus la scăderi majore a numărului locurilor de muncă şi creşterea numărului de falimente mai ales în state precum Texas, Dakota de Nord, Olahoma. Deci o parte a americanilor şi industriilor din domeniu sunt afectate şi trebuie să se restructureze sau să investească în noi domenii energetice pentru a se menţine pe piaţă.