Avem o securitate tehnologică? Care ar fi bazele unei asemenea abordări? Există o gândire substanţială care să permită să abordăm securitatea tehnologică în calitate de domeniu emergent şi care se impune natural pe scena internaţională? Sigur că, dincolo de instrument pentru componenta militară, ea antrenează rivalităţi, şi determină investiţii şi operaţiuni în materie – inclusiv spionaj şi furt de tehnologie – între marii actori.

O abundenţă de documente internaţionale pe securitate tehnologică

Ca să întemeiem dezbaterea despre securitatea tehnologică, am analizat principalele documente strategice ale SUA, NATO, UE, Marii Britanii şi Raportul World Economic Forum din perioada începutului anului 2021. Altfel un an bogat în documente, dacă e să numărăm aici documentele strategice americane – cinci la număr (deşi noua Strategie Naţională de Securitate Biden nu a apărut încă); documente şi evaluări de natură strategică a NATO – trei la număr; documente de natură strategică ale UE, două la număr, unul al Înaltului Reprezentant pentru politică Externă, de Securitate şi Apărare şi altul al Comisiei AFET a Parlamentului European; două documente strategice britanice între care Strategia integrată până în 2030, care este motivul şi punctul de pornire al abordării întregii cercetări, prin efectul asumării de către Marea Britaniei a statutului de Superputere Ştiinţifică şi Tehnologică până în 2030; şi, în final, Raportul World Economic Forum, The Global Risks Report 2021.

Evaluările din documentele consultate abundă de concepte diverse şi nuanţe de interpretare, probă directă a faptului că domeniul securităţii tehnologice este încă în dezvoltare. Întâlnim aici prezentări şi substanţieri ale unor concepte precum: puterea ştiinţifică, tehnologie emergentă şi disruptivă, supremaţie tehnologică, dominaţie tehnologică, avantaj tehnologic, leadership tehnologic şi superioritate tehnologică; schimbare, revoluţie, tranziţie tehnologică; dar şi strategie tehnologică, dezvoltare tehnologică, formularea britanică autoasumată Superputere Ştiinţifică şi Tehnologică; se vorbeşte despre efecte adverse ale tehnologiei dar şi despre avantaj strategic (dat de tehnologie); despre puterea ştiinţifică şi tehnologică şi despre schimbarea tehnologică rapidă care transformă ştiinţa şi tehnologia într-o formă de măsurare a puterii.

Totuşi, indiferent de concept şi nuanţe, de interpretări şi moduri distincte de abordare a tematicii securităţii tehnologice, există o convergenţă deosebită a abordărilor, care se bazează pe câţiva piloni:

  • ştiinţa şi tehnologia au devenit multiplicatori şi referenţiali de putere la nivel global;
  • s-a dezvoltat o competiţie a accesului la tehnologie, care poate duce la războaie şi limitări de creştere, la ecart mai mare de dezvoltare dar şi posibilităţi ale dezvoltărilor de nişă a statelor emergente de a reaşeza ierarhia globală;
  • tehnologia este un avantaj şi creează oportunităţi, dar poate fi şi subiect de vulnerabilitate şi sursă de noi ameninţări la adresa omenirii;
  • tehnologia polarizează şi creează alianţe pentru schimb tehnologic şi blocaje respectiv constrângeri, îndiguiri, limitări ale accesului la tehnologie sau ale opţiunii pentru sursa tehnologiei utilizate;
  • există un spaţiu relativ comun al elementelor tehnologice vizate de această referire la securitatea tehnologică: IT, artificial intelligence, cyber, nanotehnologii, biotehnologii, big data, computer quantice, tehnologie spaţială;
  • lipsesc norme şi limitări de natură etică, foarte importante în această dezvoltare exponenţială a noilor tehnologii, care pot deveni destructive;
  • fuga după noi tehnologii poate însemna, în cazul autocraţiilor, şi fuga după arma supremă, pentru dominaţia lumii;
  • există inamici deja identificaţi în materie, nu numai competitori tehnologici, tocmai pe baza aspiraţiei acestora de dominaţie a lumii, de control absolut al oamenilor de pe pământ, de dirijare şi constrângere a modului lor de a gândi. China şi Rusia sunt luate în considerare aici, cu nuanţe şi diferenţe majore între cei doi actori şi gradul de pericol implicat.

Argumente pentru o securitate tehnologică

Un număr de personalităţi marcante, decidenţi în domeniu securităţii şi apărării şi documentele citate notează evoluţiile internaţionale care susţin perspectivele ce impun definirea unei securităţi tehnologice. Este prima bază de susţinere a decantării unui asemenea domeniu, pe baza susţinerilor din documente strategice şi din poziţii ale decidenţilor majori.

Astfel, la nivelul Secretarului de stat pentru Apărare al Marii Britanii, Rt Hon. Ben Wallace, susţinerea are referinţa la puterea ştiinţifică pe care o asumă Marea Britanie, care va susţine avantajul strategic al Regatului Unit. În acest sens, Marea Britanie a adoptat o Strategie pentru Ştiinţă şi Tehnologie pentru 2020 şi o noua Strategie Industrială pentru Apărare şi Securitate. Obiectivul este acela ca, utilizând componenta tehnologică de vârf, să fie construite capabilităţi câştigătoare pentru viitoarele bătălii militare, pentru a se adapta la ameninţările globale generate şi folosind tehnologii avansate. E motivul pentru care Ministerul Apărării al Marii Britanii a investit peste 6,6 miliarde de lire sterline pentru cercetare, dezvoltare şi experimentare pentru următorii patru ani. De altfel, Revista britanică de Securitate, apărare, dezvoltare şi politică externă Integrate menţionează „deteriorarea mediului de securitate globală în care Marea Britanie, populaţia sa şi interesele sale se confruntă cu ameninţări statale şi non statale create de tehnologie”.

Secretarul de Stat Anthony Blinken, a inclus în cele opt priorităţi ale Politicii Externe americane, asigurarea leadership-ului în domeniul tehnologic. „Puterile majore ale lumii concurează pentru a dezvolta şi desfăşura noi tehnologii precum artificial intelligence şi computer quantice care pot să redefinească tot ceea ce ţine de vieţile noastre – de unde luăm energie, cum ne desfăşurăm activitatea, cum luptăm. Dorim ca America să menţină avantajul tehnologic şi ştiinţific pentru că este decisiv pentru dezvoltarea noastră în economia secolului 21”.

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri externe şi Politica de securitate, Joseph Borrell, a reţinut în domeniul acesta dezvoltarea tehnologiilor critice şi limitarea exporturilor de tehnologie pentru supraveghere, cu referire directă la avantajele create Chinei în acest domeniu. În acelaşi timp, preşedintele american Joe Biden a insistat pe numirea în cadrul Departamentului Securităţii Naţionale a unui adjunct responsabil pentru coordonarea componentei cibernetice şi de tehnologii emergente, ca reacţie la ameninţările curente venite din domeniu, cu „lansarea unei iniţiative urgente pentru a îmbunătăţi capabilităţile, pregătirea şi rezilienţa în spaţiul cibernetic”.

Şi premierul britanic, Boris Johnson, a anunţat programul de modernizare pentru acoperirea noilor domenii, cibernetic şi spaţiu, pentru a echipa forţele armate cu tehnologie de ultimă oră. El a introdus nivelul de ambiţie de a deveni o Superputere Ştiinţifică şi Tehnologică în 2030 pentru Marea Britanie, menţinând locul Regatului Unit în fruntea deţinătorilor de tehnologie de vârf şi a cercetării ştiinţifice, continuând angajamentele pentru investiţiile statului în cercetare şi dezvoltare şi îmbunătăţirea abilităţilor naţionale şi atrăgând cei mai buni şi deştepţi tineri din lume prin intermediul acordării noii Global Talent Visa. În plus, el anunţă transformarea Marii Britanii într-un hub pentru servicii globale, digitale şi de date, investind în una din cele mai importante avantaje de forţă, tehnologiile digitale, şi prin atragerea investiţiilor.

Şi la nivelul NATO, preocupările legate de securitatea tehnologică există. NATO Allied Command Transformation a lansat o foaie de drum pentru Tehnologiile Emergente şi Disruptive încă din 2018, pentru a evalua impactul evoluţiilor rapide şi a revoluţiilor în domeniul tehnologiei care vor putea afecta poliţiile aliaţilor din cadrul Alianţei. Documentele aliate notează şi diferenţele de abordare a zonei academice şi de cercetare aliate în raport cu magnitudinea schimbărilor determinate de tehnologie, totuşi există un consens aliat că, în 2030, există riscul ca aliaţii NATO să piardă leadership-ul în cele mai avansate tehnologii. De asemenea, există riscul de a intra în conflicte cu adversari mai bine echipaţi în anumite domenii tehnologice. Totuşi, NATO nu şi-a pierdut avansul tehnologic.

În fine, dar nu cel din urmă, Global Trends 2040, studiul National Intelligence Council al SUA care e primul în materie de studii prospective ce ia în discuţie şi cuceririle tehnologice, introduce tehnologiile disruptive la capitolul provocărilor globale, alături de schimbările climatice, pandemii şi crize financiare. Tehnologia devine, astfel, o cale pentru dobândire de avantaje prin adaptare (artificial intelligence, de exemplu, creşte productivitatea economică şi identifică noi oportunităţi).

Documentul introduce conceptul de supremaţie tehnologică prin dezvoltare, prin transformarea experienţelor umane şi a capabilităţilor şi aplicaţiilor?, adoptarea rapidă a acestora şi prin crearea unor noi tensiuni şi rupturi între diferiţii actori pe baza competiţiei pentru această supremaţie. Aceasta cere leadership tehnologic, concentrarea talentelor umane, cunoştinţe fundamentale, pe baza investiţiilor pe termen lung şi a viziunii strategice a decidenţilor. Cei care investesc astăzi vor fi liderii tehnologici ai lui 2040. În economiile libere, doar coordonarea şi conlucrarea între guverne şi corporaţii private poate permite competiţia cu şanse împotriva economiilor centralizate de stat.


FOTO Shutterstock

Ameninţări venite de la noile tehnologii

O altă categorie de argumente pentru securitatea tehnologică vine de la ameninţările ce sunt legate de noile tehnologii. Şi dacă nu există nici o referire la război informaţional – separată clar de zona tehnologică pentru că are de-a face cu comunicarea strategică, propaganda, dezinformarea şi operaţiunile tehnologice – componenta cibernetică este parte indisolubilă din această componentă de securitizat.

Cea mai importantă ameninţare este pierderea avantajului strategic prin ştiinţă şi tehnologie. Îl regăsim în toate documentele strategice, sub diferite forme. În cazul Marii Britanii, Strategia militară include investiţii de 6,6 miliarde lire cel puţin pentru cercetare şi dezvoltare pe baza Strategiei 2020 a Ştiinţei şi tehnologiei în domeniul apărării şi crearea unor hub-uri de inovare  şi a Acceleratorului în domeniul Apărării şi Securităţii, incluse în Strategia Industrială. În plus, Marea Britanie îşi asumă o poziţie activă şi în domeniul studiilor prospective, pentru a participa la definirea ordinii internaţionale a viitorului. Argumentele sale sunt dezvoltate în documentul strategiei integrate.

La capitolul ameninţări identificate legate de securitatea tehnologică, regăsim comportamentele iresponsabile în spaţiu şi spaţiu cibernetic, dezvoltarea şi utilizarea neetică a tehnologiilor, cu precădere cele care atentează la valorile democratice, şi modul unilateral sau impunerea unor abordări autocratice pentru normele, regulile şi legile internaţionale în domeniul noilor tehnologii. În raportul grupului de experţi NATO 2030, Alianţa este avertizată în legătură cu nevoia de a se menţine în prim-planul cercetării şi dezvoltării în ceea ce priveşte „inovaţii critice pentru securitate şi stabilitate”.

Ameninţarea vine de la China şi Rusia care au dedicate resurse importante şi în creştere pentru a detrona Occidentul inclusiv prin transferul tehnologic ilicit şi furtul de proprietate intelectuală, pentru a susţine noi forme de atacuri cu rachete hipersonice şi operaţiuni hibride. Noile tehnologii întăresc instrumentele neconvenţionale şi vor schimba natura războiului, jucând un rol important în spaţiu, domeniu operaţional al NATO. Zona de ameninţări la adresa supremaţiei vine şi de la tehnologia de vizualizare modernă, tehnologia de comunicaţie şi folosirea tehnologiilor emergente în atacuri hibride.

Anthony Blinken adaugă la lista de ameninţări care vin din partea noilor tehnologii care nu sunt exclusiv benefice, folosite cu bune intenţii, şi ameninţarea la adresa protecţiei vieţii private, la adresa siguranţei şi sănătăţii lumii şi la adresa democraţiei. De aceea sunt necesare reguli pentru descurajare şi apărare împotriva folosirii nepotrivite şi cu intenţii agresive a tehnologiei. Salvgardarea securităţii naţionale înseamnă astăzi investiţiile în capabilităţile tehnologice”.

Iar în evaluarea ameninţărilor făcută anual de către comunitatea de intelligence a SUA sunt menţionate ameninţări cibernetice la adresa infrastructurii critice şi influenţa externă malignă la adresa democraţiei. Li se adaugă ameninţarea ca statul chinez să promoveze norme internaţionale noi pentru tehnologie care să sublinieze suveranitatea şi stabilitatea politică în detrimentul drepturilor omului. Apărarea şi protejarea vieţii private şi a libertăţilor civile sunt preocupări de securitate legate şi de ameninţările percepute la limitarea libertăţii de opinie de către marile companii tehnologice. În acelaşi timp autocraţiile şi regimurile iliberale vor folosi existenţa unor instrumente de eliminare a fake news şi a limbajului urii pentru a-şi justifica programele represive şi libertatea de expresie pentru influenţa malignă peste hotare.

Despre normele şi standardele în domeniul Artificial Intelligence şi utilizarea big data vorbeşte şi studiul AFET, insistând că regulile UE riguroase nu au fost exportate la nivel global, iar „China, Rusia şi Statele Unite s-au grăbit să aplice capitalismul sălbatec în materie de date şi să perfecţioneze tehnologia represivă”. Studiul Global Trends este extrem de dezvoltat în acest domeniu insistând pe tentaţia de a acapara dominaţia şi conducerea în ştiinţă şi tehnologie de către actori statali şi non statali, în materie de big data şi machine learning, cu precădere.

Pentru că tehnologia urmează ca, în următorii 20 de ani, să transforme şi să îmbunătăţească experienţa umană şi capabilităţile în domeniul îmbătrânirii, schimbărilor climatice, creşterii productivităţii, ameninţarea unor noi tensiuni şi rupturi în şi între societăţi, industrii şi state se anunţă posibilă. Supremaţia tehnologică devine dependentă de creşterea competiţiei globale pentru talent, cunoaştere, pieţe, de unde noi lideri tehnologici sau noi posibili hegemoni. Dominaţia tehnologică implică în primul rând rivalitatea SUA-China dar se vor adăuga în competiţie companii private cu viziune strategică, resurse şi portanţă globală.

NATO invocă, la capitolul ameninţări, tehnologiile emergente şi disruptive care se vor impune ca relevante, revoluţia tehnologică şi schimbările pe termen lung – care e produsul adoptării şi difuzării tehnologiilor, care e un proces mai lung şi complicat, şi e nevoie de investiţii complementare. Este unicul document ce invocă ameninţările de la bătălia pentru a impune anumite categorii de tehnologii. Iar despre păstrarea avansului tehnologic, evaluarea NATO conţine două obiective: păstrarea leadership-ului pentru cea de a Treia Revoluţie Industrială şi consolidarea leadership-ului pentru cea de-a Patra Revoluţie Industrială care vine.

SUA are preocuparea egală a avansului tehnologic, dar perspectiva şi ameninţarea noilor reguli, legi şi norme internaţionale apar în prim-plan. Ameninţare este şi faptul că tehnologiile emergente sunt neguvernate, în cea mai mare măsură de legi şi norme, cât şi perspectiva utilizării lor maligne, gestiunea riscului competiţiei care poate duce la conflicte şi stabilirea noilor reguli şi practici care să permită folosirea, cu respectarea regulilor democratice şi fără a submina sistemul democratic, a avansului tehnologic.

În fine, dar nu în cele din urmă, raportul World Economic Forum vine cu elemente de ameninţări specifice, care ţin de relevanţa globală şi preocuparea autorilor pentru echitate. Accesul la tehnologia existentă şi viitoare a diferitelor state apare ca ameninţare ce poate creşte distanţa dintre cei ce au şi cei care nu deţin resurse relevante. Documentul menţionează riscuri economice care ţin de efectele adverse ale tehnologiei, fragilitate economică şi diviziuni societale, care vor creşte. În plus tehnologia are relevanţă asupra impactului disproporţionat al crizelor între diferitele state în funcţie de relevanţa tehnologică. Raportul mai adaugă ameninţări precum lărgirea faliei digitale între diferite state sau în interiorul lor, creşterea dependenţei digitale, în egală măsură, dar şi accelerarea rapidă a automatizării, manipularea şi blocarea informaţiei, lipsa reglementărilor în domeniul tehnologiei şi diferenţele în abilităţi şi capabilităţi tehnologice între diverşii actori statali.


FOTO Shutterstock

Domeniile securităţii tehnologice

Dacă am clarificat, în cea mai mare parte, elementele de susţinere a evoluţiilor şi ameninţărilor în domeniul securităţii tehnologice, merită să ne uităm şi asupra întinderii domeniului şi a preocupărilor în materie a documentelor strategice consultate. NATO notează rolul semnificativ al spaţiului, devenit domeniu operaţional al NATO, transferurile tehnologice în cadrul Alianţei, tehnologia în comunicaţii şi vizualizare modernă. Statele Unite reţin artificial intelligence, computere cuantice, avansurile în tehnologia energiilor curate, care întârzie schimbările climatice, biotehnologia pentru vindecarea bolilor şi nanotehnologia, telecomunicaţiile generaţiei viitoare (5G).

UE menţine în prim-plan securitatea cibernetică, dronele, siguranţa reţelelor şi tehnologia cuantică şi notează ca bună practică iniţiativa creşterii autonomiei faţă de China prin iniţiativa lansată de Marea Britanie a ‘Clubului 5G’ alcătuit din zece democraţii, statele membre G7 şi Australia, Coreea de Sud şi India, al cărui scop este crearea unor surse alternative Chinei de furnizări pentru tehnologia 5G. Este asumat şi faptul că ne situăm într-o segregare efectivă la nivelul competiţiei tehnologice, cu diviziunea la nivel digital pe baze ideologice, în care statele cumpără tehnologia prin solidaritate, cum o fac şi cu echipamentul de apărare.

Domeniile securităţii tehnologice sunt abordate şi de Global Trends, varianta americană conţinând secţiuni pentru inteligenţă artificială, biotehnologie, materiale şi produse manufacturiere pe bază de nanotehnologie, dar include şi necesitatea pentru evaluarea riscurilor şi beneficiilor noilor tehnologii individuale şi colective în perspectiva creării viitoarei lumi hiperconectate a viitorului. NATO păstrează ca domenii de accelerare a schimbării tehnologice, artificial intelligence, autonomie şi robotică, big data, quantum computing, comunicaţiile 5G  dar notează şi crearea unor domenii tehnologice nou nouţe.

În principalul document de securitate al administraţiei Biden, domeniile vizate de securitatea tehnologică sunt fundamentele de tehnologia computerelor, construcţia manufacturieră domestică în domeniu, ce presupun capacitatea constantă de a avea la dispoziţie această tehnologie şi capacitatea de a produce computer acasă. Protecţia investiţiilor în domeniul computerelor e parte a avantajelor strategice, dar preocuparea pentru crearea standardelor pentru tehnologiile emergente rămâne în prim-plan, ca şi apărarea lanţurilor de furnizori critici de încredere şi infrastructura tehnologică.

La nivel NATO, obiectivul este exploatarea tehnologiei noi şi disruptive prin inovaţie. Folosirea inovativă a sistemelor fără pilot se traduce, la Centrul NATO de Cercetare Maritimă şi Experimentare, în dezvoltarea Barierei anti-submarin mobilă şi desfăşurabilă. Domeniile cheie vizate pentru îmbunătăţiri sunt datele, artificial intelligence, autonomie, sisteme hipersonice, tehnologiile cuantice, biotechnologiile şi îmbunătăţirile la nivelul corpului uman. NATO Science and Technology Organization a publicat raportul „Tendinţe Tehnologice şi Ştiinţifice: 2020-2040”, o evaluare completă a noilor tehnologii, în timp ce NATO Industrial Advisory Group a evaluat raportul asupra impactului tehnologiilor disruptive asupra dezvoltării capabilităţilor NATO. E vorba despre maturitatea tehnologică şi pregătirea pieţei pentru a absorbi tehnologii critice între care artificial intelligence, viteză hipersonică, biotechnologii, tehnologii cuantice, telecomunicaţii 5G şi 6G. Evaluarea potenţialului noilor tehnologii şi a proceselor de obţinere a lor – manufacturare de aditive, termoformare şi topirea prin compresiune continua – s-a alăturat preocupărilor pentru meta- şi nano-materiale ca şi noile forme de stocare şi generare a energiei. Recomandările vizează modul de încorporare a acestor tehnologii în procesul de Planificare al NATO.

Şi pentru că am plecat de la ambiţia Marii Britanie de a se defini superputere tehnologică şi ştiinţifică în 2030, documentul britanic vine cu nenumărate argumente deja relevate, care merg de la inovare la cercetarea medicală, de la premiile Nobel la companiile tehnologice evaluate la peste un miliard de dolari, dimensiunea economică şi listarea companiilor străine pe bursă, industria spaţială şi beneficiile sale şi investiţiile private în tehnologie pentru a sublinia criteriile, premizele şi avantajele în viitoarea confruntare tehnologică. De altfel, Regatul Unit a introdus ştiinţa şi tehnologia ca element de primă importanţă şi componentă a securităţii naţionale, insistând pe creşterea ca putere cibernetică.

Susţinerea avantajului strategic prin ştiinţă şi tehnologie devine cel mai important obiectiv al strategiei integrare britanice, chiar înaintea obiectivului de a participa la definirea ordinii internaţionale a viitorului. Ştiinţa şi tehnologia devin element integrat în securitatea naţională şi politica externă a Regatului Unit. Marea Britanie îşi asumă şi perspectiva de a deveni o putere cibernetică responsabilă şi o putere ştiinţifică şi tehnică globală. Referirea la nevoia de a croi normele internaţionale, în cooperare cu aliaţii şi partenerii, revine în prim-plan, vizate fiind frontierele viitoare în spaţiul cibernetic, tehnologiile emergente, date şi spaţiu. Şi tot documentul britanic subliniază că schimbările tehnologice rapide fac ca ştiinţa şi tehnologia să devină punct reper care măsoară putere în viitor.


FOTO Shutterstock

Principalii competitori ai Occidentului: China şi Rusia

China în cea mai mare măsură şi Rusia, în anumite domenii, pe termen scurt, rămân principalii competitori în domeniul tehnologic ai Occidentului. China rămâne principala ameninţare la adresa competitivităţii tehnologice a SUA, iar Partidul Comunist Chinez ţinteşte sectoarele tehnologice cheie ale SUA, pe proprietarii de tehnologii militare şi comerciale atât americane cât şi aliate, precum şi instituţii de cercetare asociate cu zonele apărării, energiei, finanţelor şi alte sectoare, utilizând instrumente variate, de la investiţii publice la spionaj şi furt pentru a-şi creşte capabilităţile tehnologice.

În plus, potrivit documentului american ce evaluează ameninţările la adresa lumii, Beijingul îşi doreşte controlul intern bazat pe tehnologie şi expansiunea autoritarismului bazat pe tehnologie de jur împrejurul lumii. China îşi doreşte leadership-ul într-un număr de tehnologii emergente până în 2030, prin intermediul resurselor şi pe baza unei strategii comprehensive de a dobândi şi utiliza tehnologie pentru a-şi îndeplini obiectivele naţionale, între care transferuri tehnologice forţate, culegere de informaţii prin Politica de Fuzionare Civil-Militară şi Legea în domeniul Intelligence-ului Naţional care obligă toate entităţile chineze să împărtăşească tehnologie şi informaţii cu armata şi cu serviciile de informaţii şi securitate.

China este principalul rival strategic şi în viziunea UE. Joseph Borrell notează faptul că are loc o concentrare a puterii în mâinile preşedintelui Xi Jinping, fapt care pune sub semnul întrebării sistemul de echilibre şi procesele economiei de piaţă, inclusiv cele ale proprietăţii private, care au adus China la dezvoltare în ultimii 40 de ani.  Războiul comercial cu SUA creează probleme Chinei care nu-şi poate menţine componenta de tehnologii înalte fără accesul la tehnologia americană. Este evocat şi acordul de investiţii UE-China şi problema respectării de către China a economiei bazată pe reguli, criticate fiind, în primul rând practicile subvenţiilor industriale şi transferurilor forţate de tehnologie.

Este criticată şi auto-definirea ca ţară în curs de dezvoltare, când beneficiază de tehnologii precum explorarea spaţiului, tehnologie militară de vârf şi artificial intelligence, aceasta fiind o abordare anacronică şi cu avantaje nemeritate. Borrell notează şi nivelul de ambiţie asumat: preşedintele Xi Jinping, se arată în document, vrea să facă din Armata Populară de Eliberare cea mai importantă forţă tehnologică a lumii în 2049, la centenarul Republicii Populare Chineze. Noutatea constă în faptul că India poate sprijini Europa pentru a salva multilateralismul prin dinamismul economic în domeniul IT, industria farmaceutică şi creşterea rolului internaţional, în timp ce Japonia rămâne dominantă în high tech.

Şi NATO are o evaluare completă a temelor legate de superioritatea tehnologică şi competitorii tehnologici, China şi Rusia. Capabilităţile ştiinţifice şi tehnologice ale Chinei sunt mult mai avansate decât cele ale Rusiei într-un număr de domenii emergente, precum comunicaţiile 5G, computer quantice şi artificial intelligence. China nu a reuşit să atingă paritatea tehnologică cu Occidentul în tehnologii tradiţionale, cum sunt, de exemplu, semiconductorii sau vehicule spaţiale – avioanele de a cincea generaţie stealth şi submarinele nucleare sunt mult sub standardele tehnologice existente.

Documentul susţine că e de aşteptat ca statul chinez să încerce în continuare să acceseze legal şi ilegal tehnologiile dezvoltate cu precădere în Occident şi să le introducă în economia proprie. Apoi va investi masiv în tehnologii emergente şi disruptive moderne. Totuşi, precum Uniunea Sovietică la timpul său, poate fura şi imita tehnologii, dar sistemul de represiune nu permite inovarea, acolo unde este nevoie de spiritul liber, gândirea liberă şi abordările inedite necesare dezvoltării tehnologice viitoare.

În ceea ce priveşte capabilităţile tehnologice ale Rusiei, chiar dacă există o anumită complementaritate, Rusia deţine capabilităţi din generaţia trecută, cu precădere arme avansate – submarine cu propulsie nucleară, avioane de luptă, sisteme integrate de apărare antiaeriană (pe baza şi în urma trenei fostului complex militar-industrial) pe care China nu le are. Dar este afectată de degradarea capacităţilor industriale, de ineficienţă şi corupţie, dar şi de tarele istorice, în special cele legate de incapacitatea de a absorbi şi înţelege produsele electronice. Raportul arată că în circa zece ani, Rusia va putea exploata anumite tehnologii emergente şi disruptive la nivel tactic şi operativ, dar nu va avea câştiguri tehnologice strategice.

În concluzie, securitatea tehnologică a devenit o realitate a lumii actuale şi va juca un rol şi mai important în următoarele decade. Chiar dacă domeniul nu a dobândit audienţă şi credibilitate, necesitatea abordării lui este evidentă şi devine parte indispensabilă a evaluării raporturilor de putere actuale şi ale viitorului. Tehnologia devine nu numai multiplicator şi sursă de putere în sine, aşa cum natura sa duală, de oportunitate, în cea mai mare parte, şi de sursă de vulnerabilitate şi de ameninţări pentru umanitate, nu poate fi negată.