Timpurile acelea au trecut şi se pare că procesul este iremedial, chiar dacă au existat analişti politici care, chiar şi în România, erau convinşi că Trump ar fi avut puterea să întoarcă jocurile.

În povestea mea de azi, lucrurile demarează în 2014, atunci când Administraţia condusă de preşedinta argentiniană Cristina Kircher semnează un prim acord care să permită chinezilor să construiască şi să opereze în provincia Neuquen o bază destinătă explorării astronomice. 50 de ani de scutire de taxe sunt oferiţi bazei chineze care operează în regim militar, manageriată fiind de China Satellite Launch and Tracking Control General (CLTC) din cadrul Forţei de sprijin strategice din cadrul forţelor armate ale Republicii Chineze. Ceea ce ridică o serie de întrebări foarte sensibile deoarece este cel puţin evident caracterul dual (civil/militar) al instalaţiei.

Până în acest moment, China a investit în construcţie 50 de milioane $, iar acordul a devenit acum operaţional, imediat după ce Banca Centrală a Chinei a efectuat un transfer de 18,5 miliarde $ în favoarea Argentinei. Contextul este complicat pentru liderii politici de la Buenos Aires care trebuie să facă faţă unei duble probleme extrem de urgente: o contracţie puternică a economiei argentiniene şi lupta împotriva efectelor pandemiei, factor comun de criză majoră în toată America de Sud. „Economia argentiniană este din nou în criză - notează cei de The Interpreter. În utimii ani, nivelul sărăciei a crescut în mod constant, cu peste o treime din totalul populaţiei trăind sub limita sărăciei. În luna mai, previziunile economice ale guvernului vorbeau despre o contraţie economicăde 6,5% în acest an. Iar lovitura provocată de pandemie a fost foarte serioasă. Argentienii au suferit de pe urma unei carantine dintre cele mai severe, incapabili ca în Buenos Aires şi zonele învecinate să-şi părăsească locuinţele începând cu 20 martie pentru a-şi procura şi altceva decât alimente. Călătoriile internaţionale, inclusiv înspre ţări din America de Sud sunt suspendate cel puţin până în septembrie, ca şi traficul aerian între provinciile argentiniene. În acest moment, problema cu care se confruntă preşedintele Fernandez este asemănătoare cu aceea trăită de ţările mici şi mijlocii din zona Indo-Pacifică: un acord economic cu un potenţial bun versus o problemă de securitate. Pe de o parte, China poate oferi necesarul comercial şi investiţiile de care este disperată nevoie. Pe de altă parte, secretomania şi lipsa de transparenţă care caracterizează staţia amplasată în Patagonia ar putea deveni un exemplu pentru exercitarea unui leadership cu mult mai autoritar“.

Ce este cu adevărat acest complex chinez din inima Patagoniei?

Concret, este un complex de clădiri construit în jurul acestei uriaşe antene parabolice cu 16 etaje şi cu o înălţime de 35 de metri şi care urmează, aşa cum declară partea chineză, să servească la explorarea spaţiilor cosmice aflate la depărtări uriaşe („deep space"), parte a aventurii spaţiale în care ţara investeşte din ce în ce mai mult şi care deja a listat câteva obiective extrem de ambiţioase, cum ar fi staţii de exploatare a mineralelor existente pe Lună şi apoi pe alte planete din sistemul nostru solar. Construcţia ei face parte şi dintr-o viziune amplă a părţii chineze de extensie acooperărilor cu ţările din zonă, vorbind despre o investiţie totală de 250 miliarde $ până în 2025. În 2015, cu ocazia unei întâlniri la Beijing cu liderii Comunităţii Statelor din America Latină şi Caraibe (CELAC), preşedintele Xi a estimat că, pentru următoarea decadă, valoarea schimburilor comerciale între ţara sa şi membrii CELAC va ajunge la 500 miliarde $, un mesaj a cărui valoare de convingere - mai ales în contextul actualei crize globale - nu scapă nimănui.

Revenind la instalaţia cu pricina, argentienii spun că este întru totul similară cu cea care aparţine Agenţiei Spaţiale Europene (Deep Space Antenna 3) inaugurată în 2012  în oraşul Malargue din provincia Mendoza şi care-şi propune şi ea să susţină activităţile europene (şi ele în creştere notabilă) de explorare a spaţiului. De altfel, antena europeană face parte integrantă dintr-un adevărat complex mondial de staţii europene de observare spaţială, celelalte trei existente fiind instalate în New Norcia, Australia şi Ceberos (Spania).

Americanii acuză demararea a ceea ce poate fi un posibil proiect de spionaj, Şi ştiu foarte bine despre ce e vorba: tehnic, la modul teoretic, chinezii deţin gradul de sofisticare în domeniul electronicii de vârf şi tehnologiilor strategice de comunicaţie care să le permită să spere că ar putea să constuiască o replică a sistemului global de spionaj denumit „5 ochi" şi construit şi extrem de activ acum în lume, iniţial în urma concretizării prevederilor Acordului UKUSA din 5 mai 1946. Sistemul global de supraveghere cuprinde acum Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi SUA .

Sistemul lucrează şi prin intermediul reţelei de comunicaţii alcătuit din enorme staţii de intercepţie, ceva care arată în genul antenei chineze, adică sistemul ECHELON a cărui existenţă, chiar dacă niciodată recunoscută oficial, a fost expusă publicului prin senzaţionalele mărturii ale unor oameni din interiorul sistemului ca Perry Fellwock sau Margharet Newsham. Începe oare - şi în acest domeniu - o luptă pentru supremaţie şi control a informaţiei între un sistem gata operaţional, „5 ochi“, şi o eventuală reţea chineză care să aibă posibilitatea de a coordona şi operaţiuni în spaţiu? Deocamdată, totul se joacă la nivel de presupuneri şi campanii de dezinformare activă, ele însele parte a jocului complex între structurile clasice ale securităţii globale şi ceea ce începe să se deseneze în urma apariţiei unei noi logici a spaţiilor de securitate care, într-un fel sau altul, au în spate logica supravieţuirii economice.

Iată două imagini suggestive: prima  vă prezintă o vedere generală a camerei centrale de operaţiuni care funcţionează în permanenţă la sediul comunicaţiilor guvernamentale britanice şi care face parte din sistemul „5 ochi“ , iar a doua vă arată antena chineză din Pantagonia.

(sursa AFP)

Deocamdată, repet, vorbim despre presupuneri bazate pe unele precedente existente şi operaţionale. Dar ce este cert, modul în care se extinde cu succes sistemul chinezesc GPS Beidu, element central în „noua diplomaţie chineză a spaţiului cosmic“, dar şi în susţinerea viabilităţii Noului Drum al Mătăsii, construind astfel o staţie de comunicaţii prin satelit la Fuzhu ca parte a rutei maritime care are nevoie de indicaţii satelitare extrem de precise, la rândul lor parte a ceea ce va fi „Spaţiul comunicaţional al Noului Drum al Mătăsii“. La fel de cert este şi că acest tip de competiţie, dacă va fi deschisă cu adevărat şi în domeniul spaţial în combinaţie cu dimensiunea terestră civilă şi militară, va cere în imediat existenţa de fonduri mai mult decât considerabile şi de cointeresarea complexă a unor ţări care se confruntă acum şi în viitorul previzibil cu mari probleme financiare. Până la ură, drumul spre „deep space“ începe cu acest răspuns financiar.

În acest caz, într-adevăr. noua logică a spaţiilor de securitate depinde de rezilienţa financiară, în cash, a unuia sau a altuia dintre competitori.