Se confirmă noua hartă de forţă a lumii. SUA salută iniţiativa Chinei de organizare a unei conferinţe de pace pentru Afganistan

FOTO Lideri talibani la convorbirile de pace de la Moscova (AFP)

Ştiţi cumva, foarte exact, de ce trimitem soldaţii să moară în Afganistan? În principiu, teoretic, răspunsul e simplu: deoarece am răspuns şi continuăm să fim în prima linie a angajamentului demarat în momentul când la SUA au invocat prevederile Tratatului de la Washington.

Asta a generat şi cea mai îndelungată misiune militară din istoria Alianţei, aflată actualmente în coadă de peşte, cu rezultate cel puţin îndoielnice în raport cu eroicele obiective iniţiale.

Întrebarea mea priveşte însă existenţa (sau inexistenţa) unui calcul de oportunitate strategică pe care şi ai noştri ar fi trebuit să-l facă în raport cu interesele noastre naţionale pe termen lung şi foarte lung. Desigur, anagajamentele faţă de aliaţi sunt prioritare şi trebuie respectate ca atare tocmai pentru că în joc este credibilitatea noastră ca partener viabil. Dar asta nu este valabil sau nu ar trebui să fie valabil doar pentru România şi armata sa. Este un principiu general şi, tocmai de aceea, ar trebui să vedem cum se poartă, cum negociază şi cu cine, ce decizii de politică generală şi pe ce criterii iau partenerii NATO şi ce anume anunţă viitorul joc care se desenează acum, împreună cu noua şi suprinzătoarea sa hartă de delimitare de zone de putere şi influenţă.

Am crezut la modul cel mai serios că interesul politicienilor români pentru problema Afganistanului şi echilibrului global de putere pentru care se moare acolo ar fi motivat şi de faptul că cineva, în ultimii ani, ar fi avut acces şi la documentele echipelor de negociere care au lucrat intens pentru a ajunge la punctul de echilibru în care sunt delimitate ţările care vor avea ceva de câştigat din operaţiunile imediat următoare. În acest sens, fie şi numai că au participat la cât mai multe ceremonii de înhumare a trupurilor militarilor morţi în Afganistan, s-au pozat artistic cu familiile îndurerate şi, maximum de gest eroic, s-au dus chiar să efectueze vizite electorale "în teatrele de luptă", mă aşteptam ca cineva să zică ceva despre schimbările fabuloase care au intervenit în ultimele zile în arhitectura de negocieri din Afganistan. Şi să spună că, uite, avem şi noi o părere, fie ea cât de mică şi trimisă spre aprobare la licuriciul de serviciu.

Nici măcar asta nu mai suntem în stare să facem şi, ca urmare, nu ne bagă nimeni în seamă atunci când se negociază marile avantaje ulterioare viitoarei stări de pace. Şi zău că, măcar la nivel public-formal, sursa de informaţie era una deschisă şi accesibilă. În acest sens, iată documentul publicat de Departamentul de Stat al SUA în urmă cu două zile:

U.S., Russia, China and Pakistan Joint Statement on Peace in Afghanistan

The text of the following statement was cooperatively released by the Governments of the United States of America, Russia, China, and Pakistan on the occasion of the joint meetings on Afghanistan, held in Moscow on October 24 – 25, 2019.

The Special Representatives of Russia, China, and the United States of America held their fourth consultation on the Afghan peace process in Moscow on October 25, 2019.  Russia, China, the United States and Pakistan also held the second round of four-party consultations.  Respectful of the sovereignty, independence, and territorial integrity of Afghanistan, participants discussed ways to support the Afghan people’s desire for a lasting peace.  To that end, participants:

• Acknowledged the widespread and sincere demand of the Afghan people for lasting peace and an end to the war.
• Reviewed the current situation in Afghanistan and their joint efforts to reach a sustainable settlement in the country by political and diplomatic means.
• Confirmed that a sustainable peace can be achieved only through a negotiated political settlement.
• Committed to work with the Islamic Republic of Afghanistan, both government leaders and others, and the Taliban to reach a comprehensive and sustainable peace agreement that ends the war for the benefit of all Afghans and that contributes to regional stability and global security.
• In order to create an environment conducive for negotiations, urged all sides to immediately reduce violence.
• Stated their expectations that all sides will observe a ceasefire for the duration of intra-Afghan negotiations to enable participants to reach agreement on a political roadmap for Afghanistan’s future.
• Called on the Afghan government and the Taliban to release significant numbers of prisoners at the start of intra-Afghan negotiations.
• Reaffirmed that any peace agreement must include protections for the rights of all Afghans, including women, men, children and minorities, and should respond to the strong desire of Afghans for economic, social, and political development including rule of law.
• Called on all Afghans including the government and the Taliban to ensure international terrorists do not use Afghan soil to threaten the security of any other country.
• Highlighted the importance of fighting illegal drug production and trafficking and urged all sides to eliminate the drug threat in Afghanistan.
• Encouraged all concerned countries to support the Afghan people and contribute to a lasting peace settlement in the interest of all.
• Welcomed the Chinese proposal to host the next intra- Afghan meeting in Beijing with the participation of a wide range of political figures of the Islamic Republic of Afghanistan, including representatives of the Government of the Islamic Republic of Afghanistan, other Afghan leaders and the Taliban.
• Noted the importance of current consultations with further involvement of other interested actors on the basis of the trilateral consensus agreed on April 25, 2019 in Moscow.
• Expressed their appreciation to the Russian side for organizing the four- party consultations and agreed to settle the date and venue of the next meeting through diplomatic channels.

Comunicatul acesta, în sine, marchează o deschidere politică, diplomatică, militară cu consecinţe geopolitice care se vor reverbera mult departe şi ridică primul văl de pe ceea ce este acea nouă tablă de şah de care vă tot pomenesc că este transportată de la o mare capitală la alta pentru organizarea de mici simultane foarte discrete între participanţi cu grad confirmat de mare maestru internaţional. Se transmite o informaţie cu valoare inestimabilă: aceştia sunt partenerii, cu ei va trebui să se negocieze pe mai departe în ceea ce va fi reconstrucţia spaţiului Asiei Centrale şi Orientului Mijlociu. Şi, în subtext, se spune că pe aceste canale vor trebui să fie făcute cererile statelor europene şi nu numai.

Cred că nu mai există (sau, în mod decent şi logic), nu ar mai putea să existe vreun dubiu că refacerea acestor relaţii este strâns conectată de reţeaua globală a Noului Drum al Mătăasii. Şi, pentru Europa, trece prin triunghiul Rusia-Turcia-Iran. 

Iată, poate stupefiant pentru unii, reprezentanţii SUA salută (şi în ce termeni) propunerea Chinei de a găzdui o primă rundă de convorbiri de pace cu participarea oficialilor de la Kabul şi a talibanilor. Zalmy Khalid, trimisul special al SUA în Afganistan, s-a întâlnit săptămâna trecută la Moscova cu colegii săi din delegaţiile chineză, rusă şi pakistaneză, anunţând viitoarea întâlnire de la Beijing unde să vină "o largă varietate de lideri politici, inclusiv reprezentanţi ai Republicii Islamice Afganistan, altor lideri afgani şi ai talibanilor". Elementul cu totul nou şi, după părerea mea, evident game changer - este recunoaşterea rolului Chinei ca element cheie în rezolvarea problemelor din Afganistan (ţară cu care are o frontieră comună de doar 76 km) dar pe unde trece deja, din 2016, unul dintre traseele principale ale Noului Drum al Mătăsii, cu calea ferată aferentă. Şi se mai adaugă un alt semnal la fel de interesant: Rusia, China şi Rusia au decis să invite pentru a doua oară la formatul final de negocieri şi Pakistanul, principala resursă de sprijin a regimului talibanilor din Afganistan în perioada 1996-2001 şi care întreţine cele mai bune şi profunde contacte cu cele mai multe dintre grupările rebele contestatare ale regimului pro-american de la Kabul.

Este absolut limpede că ne aflăm în momentul definirii detaliilor unui scenariu post retragerea tuturor trupelor străine din Afganistan (în primul rând a americanilor, pre-condiţia acceptată a talibanilor pentru orice fel de negocieri de pace), ci a sistemului de putere viitor şi garanţiilor internaţionale. În funcţie de ordonarea finală, va urma şi repartizarea responsabilităţilor privind operaţiunile de reconstrucţie a Afganistanului, nominalizarea companiilor participante, dirijarea investiţiilor strategice, etc (etapă în care tare mi-e teamă că, aşa cum s-a întâmplat şi în Irak, vom fi excluşi politicos şi indiferent).

Pentru noi cine negociază? Prin ce canal vom ajunge, fie şi în etapa a cincea sau a cincizecea, la masa unde sunt deja aşezaţi, cam de doi ani, colegi de-ai noştri din Europa centrală şi de est?

Care sunt contractele pe care am spus că le dorim şi pe care nici nu concepem să nu le primim de la aşa aliaţi strategici cum avem noi peste tot în lume, chiar la Tela Viv unde se duce doamna Grapini? Nu pricep de ce acesta rămâne nivelul nostru de reprezentare externă şi nu sunt găsite resurse umane reale care măcar să priceapă pe ce lume se află. Cine să intre în negocieri de substanţă în asemenea context şi cu asemenea interlocutori?  

Vă rog să citiţi cu atenţie acest document şi imaginaţi cât va trebui să plătim că, datorită unor analize proaste, am ratat, rând pe rând, coridoarele de transport Ucraina-R.Moldova astfel încât nodul Europa-Eurasia se încheie la frontiera noastră de vest, pe linia de front Budapesta-Belgrad, am ieşit din raţionamentul superior de securitate privind asigurarea circuitelor prin Marea Neagră, am tratat Turcia doar în ce ne închipuiam că face plăcere americanilor, folosim pentru Orientul Mijlociu încă raţionamentele depăşite din epoca în care cei de la Washington îşi închiuiau că vor face, singuri, harta Noului Mare Orient Apropiat, rebotezat "Zona extinsă a Orientului Apropiat" pentru a se face plăcere echipei Trump.

În timp ce noi bâjbâim cu devotament într-un propriu triunghi al Bermudelor, iată ce fac ceilalţi, inclusiv aliatul strategic american. Context în care repet aceeaşi întrebare: de ce nu vrea nimeni să pună întrebarea perfect justificată privind utilitatea, inclusiv strategic-economică, a participării României în teatrele de luptă şi apoi să vină să raporteze contribuabilului român, cel cu banii căruiua se finanţează totul?