S-au terminat toate crizele? - de Moise naim
0
Comentariu. Însănătoşirea economică a avut loc mai devreme decât ne aşteptam, la fel de surprinzător ca şi colapsul financiar. Dar recuperarea rapidă are şi un cost: slăbeşte presiunea asupra politicienilor pentru a face paşii necesari prevenirii crizelor viitoare.
S-a întâmplat din nou. În ultimul trimestru, economia SUA a crescut cu 3,5%. La începutul anului curent, titlurile ziarelor anunţau că ne îndreptăm spre o depresie mai rea decât cea din anii 1930, şi că stagnarea va dura una sau mai multe generaţii. Acum ştim că experţii, guvernele şi investitorii care au eşuat în anticiparea crizei n-au reuşit să prevadă nici momentul de început al însănătoşirii economice.
Desigur, pesimiştii cred că recuperarea economică nu va veni şi că o nouă cădere este inevitabilă. Sunt de-a dreptul alarmaţi de deficitele fiscale enorme, de datoria publică, de ratele de şomaj ridicate, şi în creştere, şi de un sistem financiar încă fragil. Dar, în timp ce unii îşi fac griji, cele mai mari economii ale lumii au crescut mai repede şi mai devreme decât ar fi anticipat experţii.
Costurile revenirii
Acelaşi lucru s-a întâmplat în anii 1990 în Asia, America Latină şi Rusia, unde însănătoşirea economică a fost la fel de rapidă şi de surpinzătoare ca şi crizele economice. Dar recuperarea economică rapidă are şi un cost: slăbeşte presiunea asupra politicienilor în a face paşii necesari pentru a preveni crize viitoare.
Asta s-a întâmplat în crizele fianciare precedente, şi mi-e teamă că se va întâmpla şi acum. În toiul crizei, guvernele ţărilor importante s-au întâlnit de urgenţă şi au declarat că „întărirea arhitecturii sistemului financiar“ era o prioritate, ce promitea să „reducă riscul crizelor recurente în viitor şi să îmbunătăţească tehnicile noastre de răspuns la crize, atunci când acestea se produc“. Sună bine; dar este exact acelaşi text dintr-un comunicat similar făcut în urmă cu un deceniu, în timpul crizei asiatice.
Apoi economiile asiatice au început să crească din nou, uşurând presiunile pentru reforme. Summiturile promit încă odată reforme financiare mondiale, dar însănătoşirea economică slăbeşte din nou presiunea pe guverne pentru a face o reformă completă. Asta nu înseamnă că nu vor avea loc schimbări - băncile vor fi mai controlate, salariile directorilor executivi vor avea plafoane, iar paradisurile fiscale vor fi supravegheate mai atent.
Mozaic de reguli
Dar regulile nu vor fi aplicate în acelaşi fel peste tot. Fiecare ţară va avea propria legislaţie, propriile interpretări şi diferite niveluri de zel în aplicarea lor. Regulatorii bancari din Germania, de exemplu, vor avea motivaţii diferite de cele ale colegilor lor din ţări precum Monaco sau Rusia.
Nu va fi o nouă arhitectură financiară globală, ci mai degrabă o combinaţie de puţine şi timide iniţiative multilaterale şi de multe schimbări la nivel naţional; pentru că, în timp ce banii răspund unor stimulente globale, guvernele sunt încă dependente de realităţile locale. Iar reglementarea bancară este determinată nu numai de criterii tehnice, dar este şi un proces esenţialmente politic.
Finanţele din umbră
Rezultatul va fi un sistem financiar mondial în care banii vor opera în continuare fără frontiere, în timp ce guvernele operează esenţialmente în jurisdicţiile lor naţionale.
Acest mozaic imprecis de reguli va crea oportunităţi extraordinare pentru speculanţi. Guvernele vor controla băncile tradiţionale şi alte firme financiare, dar nu pe toate. Nu toţi bancherii vor fi angajaţi de firme reglementate, iar cei mai ambiţioşi şi talentaţi dintre ei nici nu vor rămâne să lucreze în bănci în care remuneraţia lor este controlată.
Va apărea un nou sistem financiar „din umbră“; nu ilegal, ci unul care va face mulţi bani din breşele şi ciudăţeniile sistemului mondial; profitând, de exemplu, de o regulă ininteligibilă din Tailanda care creează oportunităţi în Olanda; sau creând fonduri pentru „arbitrarea“ distorsiunilor produse de diferenţele regulatorii de la ţară la ţară.
Şi există mulţi experţi care dispun de cunoştinţele, contactele, tehnologiile şi capitalul necesare pentru a exploata aceste oportunităţi şi pentru a face mulţi bani. Până la următoarea criză financiară.
Moisés Naím
- Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy“ pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.
- Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv
al Băncii Mondiale.
- Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy“, tradusă deja în 18 limbi.
Se încarcă comentariile...
