Rusofonii, profeţii laicităţii în Israel

Rusofonii, profeţii laicităţii în Israel

Avigdor Lieberman FOTO EPA-EFE

Aflat la originea actualului blocaj politic din Israel, liderul ultranaţionalist Avigdor Lieberman a mai redus din diatribele sale anti-arabe şi şi-a intensificat în schimb retorica împotriva religioşilor. Strategia funcţionează în rândul alegătorilor cu origini din fosta Uniune Sovietică, al căror vot urmează să fie decisiv pentru viitorul politic al premierului Benjamin Netanyahu în alegerile anticipate din 17 septembrie, scrie „Libération“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Neputincios să formeze un nou guvern cu concursul lui Avigdor Lieberman, Benjamin Netanyahu, cel mai longeviv premier din istoria Israelului, a decis să-şi reîncerce şansele la urne, la 17 septembrie.

Această decizie îl înfurie pe Alexander Kleitman, un septuagenar care s-a instalat la Ashdod la scurt timp după prăbuşirea Uniunii Sovietice, în 1991. „Două alegeri într-un an! Este un joc copilăresc cu milioane aruncate la coşul de gunoi!“, se revoltă el în faţa reporterului „Libération“.

Ca de fiecare dată, va vota pentru Yisrael Beiteinu („Israel, casa noastră“), partidul lui Lieberman. „Nu doar pentru că este rus! (Avigdor Lieberman este de fapt născut la Chişinău, pe 5 iulie 1958, n. red) El este singurul care a înţeles problema: «Bibi (Netanyahu, n. red.) se află în mâinile religioşilor»“, denunţă Kleitman, mutând o piesă de şah.

„Datorită lui, ultraortodocşii o duc bine. Aceşti oameni nu fac armata, nu lucrează, nu ştiu nimic în afară de Tora. Doar ne iau banii. Familii cu zece copii care nu ştiu nici să numere, nici să se bată!“, continuă el.

Un fost ceasornicar şi muncitor la fabrică, Alexander Kleitman reprezintă vocea unei mase de peste un milion de votanţi, aşa-numiţii „evrei ruşi“ din Israel, iar Lieberman este „ţarul“ lor.

Un laic visceral, Avigdor Lieberman, fost ministru de Externe şi al Apărării, bulversează puternic peisajul politic israelian de peste un sfert de secol încoace, explică pentru „Libération“ Lily Galili, coautoare a cărţii „The Million That Changed the Middle East“ (2012). 

„Blocul său imens a fost decisiv în aproape toate alegerile desfăşurate din 1992 încoace, de la cea a lui Yitzhak Rabin la cea a lui Ehud Barak. Şi Netanyahu, bineînţeles. Dar, începând cu Barak, stânga a făcut eroarea de a snoba acest electorat, în prezent ferm ancorat în dreapta“, spune ea.

Fostul preşedinte israelian Shimon Peres a recunoscut acest lucru, calificându-l drept „una dintre cele mai mari erori“ ale stângii.

Astfel, cei numiţi cu nepăsare „ruşii“, indiferent de locul de origine din fosta Uniune Sovietică, au inventat practic conceptul „dreptei populare ultrapatriote“. Este o aripă ostilă interferenţei religioase, mai ales în chestiuni practice, precum munca în ziua sabatului sau căsătoria. În Israel, uniunea civilă nu există, iar mii de imigranţi din fosta Uniune Sovietică sunt forţaţi să se căsătorească în străinătate.

„De-a lungul anilor, Bibi a lăsat această comunitate în seama lui Lieberman. Era terenul lui“, subliniază Galili.

Şi totul s-a schimbat. Lieberman a fracturat dreapta şi a refăcut cărţile prin miza acordată chestiunii religioase.

În opinia Stellei Weinstein, o tânără consilieră municipală din Ashdod, scrutinul din 17 septembrie din Israel va fi de fapt un referendum privind locul religiei în societate.

„Nu suntem împotriva religiei evreieşti, evident. Avigdor Lieberman mănâncă cuşer. Dar el vrea ca în zilele de sâmbătă să meargă cu fiul său la un meci de fotbal şi să servească o cafea la o terasă. Noi apărăm libertatea, nu o chestiune identitară. Şi, înainte de toate, nu vrem ca o parte a populaţiei să se închidă în ghetouri religioase, pe care restul societăţii să le finanţeze, şi nici nu vrem crearea unui stat în stat care să ne impună legea sa“, afirmă ea.

Aflat în campanie, Lieberman se prezintă drept un promotor al unui guvern de uniune naţională, dar fără religioşi şi… fără Netanyahu, potrivit majorităţii comentatorilor.

Este o conversie strategică, subliniază Galili. „Lieberman a identifcat călcâiul lui Ahile în cazul lui Netanyahu, şi anume dependenţa sa de ultraortodocşi“.

„Dar şi el este foarte departe de marele laic care se dă acum. A intrat în coaliţie cu religioşii de-a lungul întregii sale cariere, a făcut înţelegeri cu cei mai radicali rabini. A contribuit pe larg la alegerea noului primar al Ierusalimului, foarte legat de ultraortodocşi“, adaugă ea.

Sinceră sau oportunistă, miza lui Lieberman pe laicitate ar putea precipita sfârşitul erei Netanyahu. Yisrael Beiteinu este creditat acum cu cel puţin zece mandate, dublu faţă de câte a obţinut în martie. Iar acest scor îl plasează pe Lieberman în poziţia de pion-cheie pentru formarea viitorului guvern al Israelului.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: