Suntem în mijlocul unei Ordini Mondiale în schimbare. Deşi de-a lungul timpului schimbările au fost provocate prin războaie majore sau schimbări revoluţionare în structurile politice, de data aceasta, nu a fost tras niciun glonţ şi niciun guvern sau sistem politic nu a fost răsturnat în schimb războiul pentru supremaţia globală s-a dezlănţuit pe mai multe fronturi. Încercările intense duse pentru supremaţia economică şi geo-politică, lupta dusă de Huawei în cursa pentru monopolul global asupra reţelelor de telecomunicaţii 5G, eforturile de a reduce importanţa dolarului SUA ca monedă în tranzacţiile internaţionale, jocurile cu preţul ţiţeiului care fac ca bugetul unei puteri nucleare să crească, naraţiunile despre virusul Wuhan, toate sunt fronturi deschise de luptă, ca parte a unui războiului mai mare pentru o Ordine Mondială schimbată. În timp ce aceste bătălii se desfăşoară în aer liber, există o altă luptă care se pregăteşte, deşi, sub radar, o bătălie mai mică în acest moment, dar cu potenţialul de a avea un impact economic şi strategic imens în viitor. Este „bătălia pentru aşa numitele pământurile rare”!

17 metale rare fac din China o superputere mondială!

Cele 17 metale, necunoscute până acum un secol, reprezintă astăzi cheia tehnologiilor cele mai avansate şi au devenit decisive în echilibrul/dezechilibru conflictele geopolitice. China le extrage şi le gestionează aproape exclusiv. Beijingul controlează de fapt producţia mondială de metale rare, numite şi „pământuri rare”, iar întreruperea aprovizionării poate pune în genunchi industria militară, aerospaţială şi electronică din ţările occidentale. În consecinţă, problema nu este doar comercială, ci vitală pentru oprirea ascensiunii Chinei spre statutul de superputere planetară. În anii 1990, China a devenit primul producător mondial de metale rare (furnizând peste 90% din aprovizionarea la scară mondială), depăşind SUA, India, Brazilia şi Malaiezia, care extrăgeau şi prelucrau cantităţi semnificative.

Între timp, metalele rare au câştigat în importanţă, iar China, din motive evident legate de costurile de producţie fără concurenţă în restul lumii, deţine monopolul producţiei şi aprovizionării, ceea ce a antrenat închiderea a numeroase cariere de pământuri rare din ţările occidentale. În 2017, China a produs 105.000 tone de metale rare, echivalentul a 81% din producţia mondială. Alte două principale ţări producătoare sunt Australia şi Rusia (a doua din lume ca rezerve de pământuri rare), cu 20.000 şi, respectiv, 3.000 tone. Cu marile sale rezerve naturale, China va continua să domine oferta şi cererea mondială de pământuri rare. Experţii estimează că monopolul permite Beijingului să folosească metalele rare ca pe o pârghie geopolitică pentru a profita de schimbările de comportament în ţările cu care are conflicte politice şi economice şi pentru a-şi întări poziţia de negociere la o masă diplomatică, dar şi pentru a creşte propriile capacităţi militare. Criza metalelor rare a devenit o parte centrală a politicii economice chineze în vederea ascensiunii la statutul de superputere.


FOTO Shutterstock

Unde se folosesc pământurile rare?

Pământurile rare (REE) sunt de fapt elementele precum Scandiu, Ytriu şi alte 15 din grupul de metale Lantanid[1]. Deşi sunt numite „pământuri rare”, cu excepţia Promethium care este instabil, celelalte sunt relativ abundente în scoarţa terestră. Chiar şi cel mai puţin abundent element dintre pământurile rare, Tuliu, este de aproximativ 100 până la 200 de ori mai comun decât aurul. Ce le face  pe aceste elemente să fie denumite „pământuri rare”? Este faptul că se găsesc foarte împrăştiate şi presărate pe planetă în concentraţie scăzută şi rareori se găsesc în cantităţi adecvate care pot fi exploatate. Extracţia pământurilor rare este una dintre cele mai distructive şi toxice practicile miniere dintre toate.

Proprietăţile lor speciale de luminiscenţă, magnetice şi optice fac din pământurile rare un ingredient esenţial într-o gamă largă de produse precum avioane de luptă, rachete balistice, sisteme de ghidare, afişaje electronice, lasere, radare, sonar, sisteme de comunicaţii, sistemul GPS, sateliţi, rafinării de petrol, automobile industrie, celule de combustibil, industria aeronautică, produse de ultimă generaţie de înaltă tehnologie, cum ar fi telefoane mobile, hard disk-uri pentru computer, turbine eoliene, monitoare cu ecran plat, fibră optică, LED, panouri solare şi, de asemenea, în aproape toate aplicaţiile de energie curată şi tehnologie verde. Puterea super magnetică a elementelor care aparţin pământurilor rare permite miniaturizarea extraordinară a componentelor care le au la bază în realizarea lor.

Deşi cantitatea de pământuri rare din greutate sau volum unei componente/dispozitiv poate fi mică, aceasta joacă un rol crucial în performanţa şi longevitatea acestor dispozitive. Estimările rezervelor globale ale pământurilor rare variază foarte mult. Rezervele REE considerabile au fost identificate în China (55%), SUA (10-15%), India şi Australia (3% fiecare). Este România inclusă pe această listă? Vom vorbi mai jos. Până în anii 1980, Mountain Pass din California a fost principala sursă globală de REE. În 1974, a realizat o producţie de 19.900 de tone, 78% din producţia globală. Producţia a scăzut la o treime din producţia globală până în 1992 şi apoi la doar 5% până în 2002. Mina Mountain Pass, care funcţiona la capacitatea sa maximă în anii 1990, a produs în fiecare minut 3200 litri de deşeuri sărate care conţin urme de material radioactiv. De asemenea, a fost raportată vărsarea ocazională a deşeurilor în deşert. Statul California, în urma unei hotărâri a Congresului, a ordonat curăţarea deşeurilor.

În 2002, firma „Molycorp”, care se lupta deja cu lipsa de spaţiu de depozitare a deşeurilor, a rămas fără posibilitatea obţinerii unuia şi astfel mina Mountain Pass a fost închisă. Într-o publicaţie din 2013, Institutul Naţional de Studii Avansate din Bangalore relatează eforturile chineze de a înghiţi întregul spectru al lanţului global de aprovizionare cu pământuri rare. În 2005, un consorţiu chinez a încercat să achiziţioneze UNOCAL, o sucursală a „Molycorp”. În 2007, China a anunţat o politică de raţionare pentru REE care a favorizat producătorii chinezi interni şi a tăiat cu promptitudine aprovizionarea cu REE către WR Grace, cel mai mare producător american de catalizatori. Mesajul a fost tare şi clar: Dacă doriţi acces la materialele REE, mutaţi-vă ”magazinul/producţia” în China şi beneficiaţi de tratament preferenţial. WR Grace a făcut asta imediat şi a mutat baza de producţie în China. China a făcut, de asemenea, o încercare de a cumpăra acţiuni în firmele care deţin resursele australiene Lynas şi Arafura. Mărturia lui Jeffery A. Green[2] într-o audiere la  Comisiei economică şi de securitate SUA-China din 2012 scoate în evidenţă în mod clar strategia chineză de a-şi ucide concurenţii REE, ”înfometându-i” prin lipsa de materii prime şi inundând simultan pieţele cu produse chinezeşti care folosesc REE la preţuri nesustenabile, ajutate de subvenţia de stat.

Petrolul versus pământurile rare

În funcţie de cine răspunde, există fie motive întemeiate pentru a intra, într-o zi, în panică în privinţa Chinei, care se înarmează cu dorinţa de a domina piaţa în vederea dirijării listei de pământuri rare, fie pentru a crede că riscul este exagerat. Judecând după ordinul executiv al preşedintelui Joe Biden, care a solicitat o revizuire majoră, în 100 de zile, a lanţurilor strategice de aprovizionare din SUA, inclusiv a celui privind pământurile rare, pentru a stimula producţia internă, Washingtonul începe să ia acest risc mai în serios ca niciodată. Ar putea fi un lucru foarte bun, nu numai pentru Statele Unite, ci şi pentru lume. În prezent, SUA are o singură exploatare minieră de pământuri rare în California, în timp ce explorarea este în curs de desfăşurare pentru alte potenţiale depozite interne din Alaska, Nebraska, Texas şi Wyoming. Dar multe estimări sugerează că ar fi nevoie de la 10 la 15 ani pentru ca SUA să deschidă noi mine şi pentru a crea tipul de capacitate de procesare necesară să se dezlipească de dependenţa sa de China pentru pământurile rare.

Ordinul executiv al lui Biden este primul semn real că SUA intenţionează să se pregătească pentru o luptă lungă şi dificilă asupra acestor resurse. Cu un secol în urmă, puţini ar fi putut prezice nenumăratele moduri în care căutarea petrolului ar fi modelat destinul atâtor ţări. Petrolul a reorganizat geografia puterii globale, transformând simultan regiunea Golfului Persic într-un punct central al aprovizionării cu energie a lumii dar şi într-un cazan plin de conflicte, alimentând în acelaşi timp ascensiunea dictaturilor petroliere nu doar acolo, ci şi în întreaga lume. În secolul al XX-lea, aurul negru i-a făcut regii pe şefi triburilor din pustiile deşertice, transformând în acelaşi timp SUA, Arabia Saudită şi Rusia în centre energetice care stabilesc preţurile. În secolul 21, pământurile rare - precum şi alte minerale esenţiale pentru noile tehnologii ale bateriilor electrice, cum ar fi litiu şi cobalt - sunt pregătite să scuture în mod similar clasamentul geopolitic mondial. China va rămâne un jucător important, dar există o mare şansă ca dominaţia sa asupra acestor minerale să scadă.

Acest lucru este deja evident în răspunsul global la impunerea de către China a unor controale mai stricte asupra exporturilor pământurilor rare. În cei 11 ani de când Beijingul şi-a restricţionat pentru prima dată exporturile de pământuri rare către Japonia, în 2010, în legătură cu o dispută teritorială în apropierea Insulei Senkaku, denumită de China drept Insula Diaoyu, cota Chinei pe piaţa globală de producţie a pământurilor rare a scăzut cu 40% cumpărătorii grăbindu-se să-şi diversifice lanţurile de aprovizionare. Indicaţiile Partidului Comunist Chinez din decembrie 2020 potrivit cărora Beijingul intenţiona să impună controale chiar mai stricte la export par să fi consolidat această tendinţă. Pe măsură  ce China începe producţia internă a unui model propriu de automobil electric creşte cererea internă pentru producţia de pământuri rare.

Decuplarea SUA de lanţurile chineze de aprovizionare cu pământuri rare

SUA, la rândul său a luat hotărârea de a decupla lanţurile sale de aprovizionare cu pământuri rare de China, deoarece producătorii auto americani precum General Motors încearcă să-şi intensifice producţia de vehicule electrice pe măsură ce alături de jucătorii din industria de apărare caută noi furnizori de minerale. De exemplu, în februarie, Departamentul Apărării a încheiat un acord cu gigantul minier australian Lynas Corporation - cel mai mare producător de pământuri rare din afara Chinei - pentru a dezvolta o rafinărie de pământuri rare în Statele Unite. Washingtonul va continua, fără îndoială, să se orienteze către aliaţii cheie şi liderii de top în minerit şi în prelucrarea pământurilor rare, cum ar fi Canada şi Australia, pentru a contribui la dezvoltarea propriilor capacităţii de extracţie şi rafinare.

Cursa de diversificare a surselor de minerale folosite în bateriile reîncărcabile va conduce SUA către aşa-numitele ţări din America de Sud din ”Triunghiul Litiului” format din Argentina, Bolivia şi Chile. De asemenea, industria americană ar putea privi mai departe către Republica Democrată Congo şi Madagascar, ambele având rezerve semnificative de cobalt. Ordinul executiv al lui Biden solicită Secretarilor pentru Energie, Comerţ, Apărare şi Transporturi să efectueze o revizuire de sus în jos a părţilor cheie ale bazei industriale americane, inclusiv a lanţurilor de aprovizionare cu pământuri rare. Într-un semn puternic al angajamentului lui Biden de a promova o politică externă pentru clasa de mijloc, revizuirea va include în plus o evaluare a ceea ce va fi necesar pentru a construi lanţuri de valoare şi a instrui şi educa lucrătorii pentru a susţine părţi strategice ale bazei industriale americane.

Revizuirea include o evaluare cuprinzătoare a modului în care legile şi reglementările ar putea crea în prezent obstacole în calea rezistenţei lanţului de aprovizionare. De asemenea, îşi propune să identifice lacunele din cercetare şi dezvoltare necesare pentru a stimula aprovizionarea industrială strategică cu cele 17 elemente unice care alcătuiesc clasa pământurilor rare. Unul dintre cele mai importante rezultate ale efortului lui Biden este de a creşte rezilienţa lanţurilor de aprovizionare ale Americii prin instituirea unui proces oficial de a le revizui, poate odată la fiecare patru ani. Oricum se presupune că Congresul va reacţiona la semnalul puternic venit de la Casa Albă. Prospectarea pământurilor rare din Alaska, Nebraska, Texas şi Wyoming oferă şansa de noi aprovizionări dar şi pentru o serie de noi locuri de muncă care ar putea, de asemenea, să consolideze în mod semnificativ lanţurile valorice critice pentru viitorul energiei regenerabile.


FOTO Shutterstock

Materialele folosite în producţia bateriilor pot deveni „noul petrol”

Nu există nicio dezbatere cu privire la faptul că viitoarea trecere la vehiculele electrice şi la o mai mare dependenţă de energiile regenerabile va stimula concurenţa privind pământurile rare, elemente cruciale pentru fabricarea de la telefoane mobile la baterii pentru maşini electrice şi turbine eoliene. Singura întrebare reală este cum restul lumii din afara Chinei şi, în special, SUA, va face faţă concurenţei viitoare asupra pământurilor rare. Maşinile electrice sunt apreciate, din diverse motive (silenţiozitate, eficienţă eco-friendly etc.), de o mare parte a publicului, ele reprezentând viitorul, dar oamenii de ştiinţă trag un semnal de alarmă cu privire la bateriile utilizate de acestea şi nu numai. ”Materialele folosite in producţia bateriilor pot deveni noul petrol”, precizează un articol semnat de mai mulţi oameni de ştiinţă în ultimul număr al publicaţiei Science Magazine. În contextul decuplării de China soluţia pare a fi Europa Centrală şi de Est care devine un centru de producţie şi furnizare de baterii pentru automobile electrice. În acest context în care plata pentru munca prestată este similară cu cea din China, mai multe ţări din regiune au început să producă astfel de elemente şi să primească investiţii din partea unor mari producători globali.

Principalele materii prime folosite în industria electro-mobilităţii sunt cobaltul, cuprul, litiu, cadmiul plus alte elemente rare folosite şi în industrii conexe precum industria energiei regenerabile (panourile solare/fotovoltaice, turbine eoliene), industria construcţiei de motoare electrice, energie nucleară, pile de combustie, baterii etc. Polonia se numără printre ţările din regiune care şi-a dezvoltat masiv infrastructura de producţie a bateriilor de litiu-ion pentru maşini electrice exportând în valoare de 400 de milioane de euro pe lună, adică 2% din proporţia totală a exporturilor ţării – aproape o treime a cererii totale pentru aceste produse din Europa. Nivelul la care a ajuns producţia de astfel de elemente în Polonia se datorează în mare măsură fabricii LG din Kobierzyce, în sud-vestul ţării. Este vorba de cea mai mare fabrică de baterii pentru vehicule electrice din Europa şi este pe cale să devină cea mai mare din lume, în contextul în care guvernul polonez a anunţat că urmează să investească 300 de milioane de euro pentru expansiunea ei. Dintre cele 430.000 de autoturisme vândute în Polonia anul trecut, aproximativ 76.000 au fost vehicule electrice, majoritatea hibrid. Din acest total, în jur de 3700 au fost maşini pur electrice, o creştere, totuşi, de 147% faţă de 2019.

De asemenea, producătorii de vehicule electrice şi piese pentru acestea au în vedere investiţii şi în alte ţări din regiune. Compania sud-coreeană SK Innovation vrea să construiască în Ungaria cea mai mare fabrică de baterii din Europa, într-un proiect de 2,3 miliarde de euro – pe care oficialii ţării l-au numit cea mai mare investiţie greenfield (de la zero) din istoria statelor est-europene membre în UE, potrivit Bloomberg. Aceasta va fi cea de-a treia fabrică a lor din Ungaria. De asemenea, şi InoBat Auto are în vedere o altă astfel de fabrică în Slovacia, care ar urma să fie construită în parteneriat cu compania americană Wildcat Discovery Technologies. Compania germană Draxlmaier va investi 200 de milioane de euro la Timişoara, în următorii şase ani, în prima fabrică de baterii pentru maşini electrice din România. Face această investiţie şi pentru că firma Ford va produce la Craiova din 2024 primele automobile electrice.

În mai anul trecut, compania germană a demarat producţia în apropiere de Stuttgart a sistemului de baterii pentru Porsche Taycan, primul automobil sport electric de la Porsche. Europa Centrală pare că refoloseşte modelul care a transformat-o într-un mare producător de maşini pe benzină şi diesel. Europa Centrală şi de Est se bazează pe forţa de muncă ieftină dar calificată pentru a dezvolta puternic industria constructoare de maşini. Polonia găzduieşte fabrici ale Volkswagen, Fiat, Toyota şi Opel şi produce de asemenea camioane, autobuze şi un număr mare de tipuri de componente. Slovacia, Cehia, România şi Ungaria sunt, de asemenea, printre ţările din regiune ale căror economii sunt puternic angrenate în producţia de maşini sub diferite licenţe. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, piaţa bateriilor va ajunge la 250 miliarde pe an începând cu 2025, iar, pentru a acoperi doar cererea în Uniune, vor fi necesare cel puţin 20 de “giga-fabrici” de celule de baterii.

România şi pământurile rare

După ce s-a chinuit aproape 30 de ani să închidă minele nerentabile, România reîncearcă să deschidă trei exploatări din care erau extrase pământuri rare precum europiul şi disprosiul. Totodată, România speră să se alăture Alianţei Europene a Bateriilor prin intermediul firmei Radioactiv Mineral Măgurele, o companie care, în perioada comunistă, avea legături cu producţia de uraniu şi care, mai târziu, a prelucrat metale rare. Intrarea în European Battery Alliance – proiect demarat de Comisia Europeană în 2017 ca parte a eforturilor de a crea industrii „curate” şi de a sprijini investiţiile într-un sector a cărui valoare este estimată la 250 de miliarde de euro pe an, începând cu 2025 – poate oferi României posibilitatea de obţine finanţare pentru modernizarea minelor de metale rare astfel încât acestea să devină performante.

Compania canadiană Leading Edge Materials, specializată în exploatarea mineralelor şi metalelor rare şi care deţine în Suedia una dintre cele mai mari mine de grafit din lume, a intrat pe piaţa românească, finalizând operaţiunile pentru preluarea a 51% din capitalul firmei locale LEM Resources SRL. LEM Resources SRL, înfiinţată în anul 2017 şi având acelaşi acronim precum compania canadiană, a fost controlată în proporţie de 100% de altă firmă românească, REMAT Group Management SRL, ce are ca obiect de activitate intermedierile în comerţul cu combustibili, minereuri, metale şi produse chimice pentru industrie. REMAT Group Management SRL a obţinut în 2014 de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) licenţă de explorare  de minereu polimetalic şi minereu de molibden în perimetrul Nucet Est (Băiţa şi Băiţa Plai) din judeţul Bihor. România este una dintre puţinele ţări din Europa care deţine resurse naturale de titan şi de zirconiu. România a avut, în timpul regimului comunist, o ”industrie secretă”, când a extras şi a prelucrat titan şi zirconiu în scop militar şi nuclear. Minereul a fost scos din nisipul litoral de la Grindu Chituc şi din carierele Merişani şi Glogova. Titanul era folosit în industria aviatică.

Din zirconiu s-au fabricat capsulele în care se depozitează uraniu radioactiv, adică combustibilul nuclear pentru centrală de la Cernavodă. România era a şasea ţară din lume, după SUA, URSS, China, Japonia şi Franţa, capabilă să producă zirconiu pentru centralele nucleare. După 1990, din cauza dezinteresului autorităţilor, industria metalelor grele a decăzut. Aşa se face că, în prezent, România importă titan şi zirconiu în valoare de milioane de euro. Geologii români au descoperit că nisipurile din Delta Dunării sunt bogate în minereu de titan şi zirconiu. Mineralele au fost aduse, de-a lungul vremii, de curenţii litorali, şi cu timpul au format grinduri. Specialiştii Institutului de Cercetări pentru Metale Rare susţin că România ar putea să devină un furnizor important de resurse la nivel european.


FOTO Shutterstock

Romania din punctul de vedere al metalelor rare

Adevărata bogăţie de la Roşia Montană sunt metale rare - de valoarea PIB-ului Japoniei conform specialiştilor. Valoarea aurului de la Roşia Montană este cu mult sub valoarea metalelor rare. În urma cercetărilor efectuate de Institute de cercetări din Romania (ICECHIM Bucureşti, IC Baia Mare) în zăcământul de la Roşia Montana au fost identificate o serie de metale dintre care: aur – 1,5 gr/t; argint – 11, 7 gr/t; arseniu – 5000 gr/t; titan – 1000 gr/t; molibden – gr/t; vanadiu – 2500 gr/t; nichel – 30 gr/t; crom– 50 gr/t; – 30 gr/t, galiu – 300 gr/t. Vă las pe dumneavoastră să continuaţi investigaţiile!

În loc de concluzie

În scopul eliminării dependenţei de China în prezent în multe ţări, în special în SUA, Canada şi Australia, se efectuează intense lucrări de prospecţiuni geologice pentru găsirea de zăcăminte de pământuri rare şi pentru dezvoltarea de tehnologii inovative de procesare a materiei prime minerale. În acest sens este de menţionat proiectul de valorificare al zăcământului Maunt Weld în Australia şi prelucrarea materiei prime în Malaiezia. În lume se urmăreşte cu mare atenţie problema materialelor (elementelor) critice. Astfel în Congresul SUA, anual, se prezinta un raport despre starea asigurării cu materiale critice şi despre starea bazei de materii prime minerale. În rândul “criticelor” în listele valabile în SUA intră şi multe metale rare, ale căror necesitaţi pentru ţară se asigură din import. În esenţă, revizuirea lanţului de aprovizionare statuat de Biden este un apel clar pentru industria şi instituţiile americane de a-şi lua măsurile necesare pentru a gestiona riscurile care vor veni odată cu şocurile inevitabile precipitate de valul de energie verde. Mai mult, modul în care concurenţii precum China, sau aliaţii şi partenerii comerciali ai SUA, reacţionează la o piaţă a pământurilor rare care se înrăutăţeşte ar putea face mai mult pentru a restructura economia mondială decât orice recesiune viitoare sau prezentă. Ceea ce va face SUA în următorul deceniu pentru a aborda fragilitatea lanţurilor sale de aprovizionare cu pământuri rare va fi un schimbător global de jocuri geopolitice.

[1] Sub corpul principal al tabelului periodic sunt două rânduri de elemente. Acestea sunt lantanide şi actinide . Lantanide sunt în general considerate a fi elemente cu numere atomice 58-71 (lantan la luteţiu). Toate aceste elemente sunt metalele (în special, metale de tranziţie). Ele împărtăşesc mai multe proprietăţi comune. Toate lantanide sunt lucioase, de culoarea argintiu metale de tranziţie. Ca şi alte metale de tranziţie, ele formează soluţii colorate, cu toate acestea, soluţiile lantanide tind să fie deschis la culoare. Lantanide tind sa fie metale moi, care pot fi tăiate cu un cuţit. Pământurile rare este denumirea comună a 17 elemente chimice: scandiu, itriu şi cele 15 elemente din grupul de lantanide. Deşi denumirea de „pământuri rare” ar putea duce la concluzia că acestea sunt elemente rare în scoarţa terestră, cu excepţia elementelor precum ceriu, itriu şi neodim sunt mai abundente. Partea „ pământ ” a numelui este o denumire veche pentru oxizi. Exemplu: Lantanul (La), descoperit în anul 1839 de Carl Mosander , chimist suedez, este utilizat în combinaţie cu alte lantanide, pentru cristale optice ca pietre mai uşoare în medicină pentru tratarea insuficienţei renale, numărul său este 57 simbolul său La, Este un solid metalic alb-argintiu.

[2] Jeffery A. Green a fondat J.A. Green & Company pentru a asista clienţii în îndeplinirea relaţiilor lor guvernamentale, dezvoltarea afacerilor şi obiectivele de planificare strategică. Are peste 20 de ani de experienţă în Departamentul Apărării şi în comisiile Congresului SUA unde el a fost în principal responsabil pentru toate aspectele legate de politica de achiziţii, problemele de bază industrială, comerţul cu produse de apărare. A scris numeroase articole legate de industria de apărare, achiziţii publice şi materiale strategice. A apărut pe Fox News şi BBC şi a fost citat într-o serie de publicaţii de ştiri, inclusiv The New York Times, The Wall Street Journal, US News and World Report, The Financial Times, Bloomberg, Business Week şi USA Today.