Revoluţia fetelor abuzate: tinere din întreaga lume luptă pentru drepturile lor

Malala Yousafza, adolescenta împuşcată pentru că şi-a cerut dreptul la educaţie, vorbeşte la ONU

Toamna trecută, Malala Yousafza, o bloggeriţă în vârstă de 15 ani din Pakistan, a fost împuşcată pentru că cerea dreptul la o educaţie. Ea şi-a dus mesajul la ONU, iar fetele de pretutindeni au fost impulsionate să lupte împotriva violenţei şi a opresiunii. O nouă mişcare globală începe să prindă contur.

Pentru Diya, rebeliunea a început în India, în ziua în care s-a dus la poliţie şi a reuşit să spună că a fost violată. Fetiţa de 13 ani a ales să nu tacă, deşi atacatorul, care făcea parte dintr-o castă superioară, a ameninţat că-i omoară fratele. Diya este numele ei încă din acea seară, când un bărbat a târât-o în spatele unei case părăsite. Este un nume în spatele căruia ar trebui să se ascundă. Prin lege, nimănui nu-i este permis să dezvăluie numele unei victime a violului, însă Diya nu vrea să se ascundă, notează „Der Spiegel“.

Mişcarea pentru drepturile copiilor

Peste tot există poveşti ca cea a Diyei, care dezvăluie imaginea unei lumi barbare, dar şi a unor copii puternici care au decis să lupte. Una dintre cele mai impresionante poveşti este cea a Malalei Yousafzai, bloggeriţa de 15 ani din Pakistan care a fost împuşcată de două ori în cap doar pentru că iubea cartea. A supravieţuit şi continuă să lupte pentru drepturile fetelor la o educaţie. 

În lume mai există „spărgătorii de nunţi“ din Bangladesh, care sunt nişte tineri ce merg din sat în sat pentru a proteja copiii de căsătoriile forţate. Şi mai sunt şi fetiţe din Kenya care refuză să se supună mutilării organelor genitale, ştiind că acest refuz le poate distruge familiile.

Numărul femeilor din lume este în scădere. Fetuşii femele sunt cel mai adesea avortaţi, fetiţele mor din cauza neglijării, ca rezultat al complicaţiilor unor mutilări genitale sau a violenţei domestice. Uneori, fetele care încă sunt copii mor în timp ce nasc. De fapt, complicaţiile survenite în timpul naşterii sunt principala cauză a morţii printre adolescentele din ţările în curs de dezvoltare.

„Pentru o singură Malala împuşcată şi, temporar, adusă la tăcere, există acum mii de tinere Malala gata să iasă în faţă, care nu vor fi aduse la tăcere“, spune fostul premier britanic Gordon Brown, implicat acum în lupta pentru drepturile copiilor. „Pentru prima dată, nu adulţii, ci fetele se văd adevăraţii lideri ai acestei mişcări, fete care se implică în bătălii politice“, continuă Brown.

Generaţia „Malala“

Malala a ţinut un discurs la Organizaţia Naţiunilor Unite. O petiţie a ONU pentru educaţia fetelor, intitulată „Eu sunt Malala“, a început deja să atragă atenţia peste tot în lume: ia naştere „generaţia Malala“, în care sunt fete precum Diya din India, Isadora din Brazilia, Valentini din Africa de Sud, Sina din Cambogia şi Nahla din Egipt. Toate sunt parte dintr-o generaţie care nu mai vrea să se supună riscurilor mortale doar pentru că s-au născut fete. Este începutul unei rebeliuni, poate chiar a unei revoluţii, continuă „Der Spiegel“.

Isadora din Brazilia

Isadora Faber are 14 ani şi este o fată obişnuită, care poartă blugi, tenişi roşii şi tricouri. Locuieşte cu părinţii şi a crescut cu Internetul şi Facebookul la dispoziţie, aşa că ştie ce se petrece în jurul lumii. A citit pe Facebook despre Malala. „Nu mi-am închipuit niciodată că se va ajunge aici“, spunea ea pe blogul său.

FOTO Facebook

Isadora urmează cursurile unei şcoli de stat, singura din cartierul ei, şi şi-a folosit telefonul mobil pentru a înregistra multele probleme din şcoală: uşa ruptă de la toaleta fetelor, cablurile unui ventilator stricat care atârnă din tavan, geamurile sparte ale clasei, sala de sport cu probleme, haosul din timpul orei de matematică, atunci când colegii ei sar pe bănci în timp ce profesorul nu face nimic.

Isadora şi-a început Jurnalul de Clasă („Diario de Classe“) pe 11 iulie 2012. După trei săptămâni avea deja 3.000 de cititori. Mulţi îi trimiteau poze din propriile şcoli, imagini ale clădirilor în ruină, inundate sau cu acte de vandalism din timpul orelor, fotografii cu profesori depăşiţi de situaţie, care stau şi plâng sau care ştiu numai să ţipe.

După două luni, Isadora avea 30.000 de cititori şi blogul ei aprinsese scânteia. Lumea a început să vadă deficienţele sistemului educaţional din Brazilia. A fost ameninţată cu moartea, s-au aruncat pietre în casa ei, i-a fost rănită familia. Isadora a pus în mişcare un mecanism imens, ceva mult prea mare pentru o fată de doar 14 ani. Ea este o fată a epocii digitale care se foloseşte de puterea mediilor sociale pentru a organiza o formă de rebeliune ce nu exista în trecut. „Financial Times“ a numit-o chiar una dintre cei mai influenţi 25 de oameni din Brazilia.

Valentini din Africa de Sud

Valentini are 17 ani şi locuieşte pe o plantaţie de mere. Într-o zi mergea spre şcoală şi, privind femeile care culegeau mere, s-a gândit că ea nu vrea să trăiască aşa. „Nu vreau să fiu ca ele. Nu vreau să muncesc aproape pe degeaba cât e ziua de lungă şi apoi să fiu violată de un soţ care bea prea mult. Nu vreau să fiu ca aceste femei care sunt sărace, needucate şi care se resemnează sorţii implacabile de la o vârstă mult prea tânără“, spune ea.

Valentini se numeşte pe sine şi pe fetele ca ea „Supravieţuitori“, cele care supravieţuiesc unei situaţii ce pare fără speranţă. Ea are mult mai multe oportunităţi decât mama, bunica sau străbunica ei. Şi totuşi este plină de teamă. Valentini spune povestea unei fete pe care a cunoscut-o şi care a rămas însărcinată la doar 12 ani. „Asta nu trebuie să se întâmple. Pur şi simplu nu trebuie să se întâmple“, spune ea. O fată de 12 ani nu se poate apăra. Nu contează cât de hotărâtă este, pur şi simplu nu are forţa necesară să se apere.

Sina Vann din Cambodgia

Pentru Sina rebeliunea a început când a fost eliberată, la 15 ani, după trei ani de sclavie. „Srey Kouc“ - femeile distruse, aşa sunt denumite prostituatele în Cambodgia. „Trebuie să le priveşti în ochi, pentru că ochii lor nu zâmbesc“, spune Sina despre prostituatele tagmei din care a făcut şi ea parte. Sina le vizitează şi acum şi le dă prezervative, săpun şi o bucăţică de hârtie pe care sunt scrise datele de contact ale fundaţiei care a eliberat-o şi pe ea de la prostituţie.

FOTO AFP

Sina Vann a fost răpită cu 12 ani în urmă din Vietnam. Traficanţii de carne vie au adus-o în Cambodgia, unde vietnamezele sunt la mare căutare datorită tenului mai deschis la culoare. S-a trezit în capitală, drogată şi însângerată. Virginitatea ei a fost vândută pe câteva sute de dolari unui turist. Pe urmă a fost încuiată, legată şi bătută. „Virginitatea“ i-a mai fost vândută de alte câteva ori unor cambodgieni care nu au observat maltratările vaginale la care fusese supusă pentru a părea virgină. A fost torturată cu şocuri electrice atunci când a refuzat clienţii.

A scăpat în timpul unui raid al poliţiei iniţiat de fundaţia „Somaly Mam“. Sinei i-a fost oferită o locuinţă, speranţă şi educaţie, iar, mai târziu, s-a alăturat femeii care a salvat-o. Acum are 29 de ani şi munceşte pe străzile Cambodgiei în numele fundaţiei.

Sina şi prietenele ei au început să vorbească şi cu bărbaţii, potenţialii clienţi ai prostituatelor. Îi abordează şi le explică direct ce se întâmplă cu adevărat. Femei care le ţin lecţii bărbaţilor, o adevărată revoluţie, adaugă „Der Spiegel“.

Nahla din Egipt

Pentru Nahla revoluţia a început în Piaţa Tahrir, şi acolo continuă, deseori în circumstanţe deosebit de periculoase. În timpul revoltelor erau străini care atacau femeile, care le pipăiau şi le molestau. Mai târziu au fost chiar poveşti despre violuri. Nahla, în vârstă de 24 de ani, era printre cele mai tinere femei din piaţă. Bărbaţii i-au băgat mâna pe sub bluză, i-au smuls cămaşa de pe ea şi au trântit-o la pământ. Nahla Enany şi mama ei au fost înconjurate de bărbaţi. „Ne sufocau. A fost iadul pe pământ“, îşi aminteşte ea.

A urmat cursurile Universităţii Americane din Cairo şi lucrează pentru o companie, câştigându-şi propriul salariu. Şi totuşi, nu i se permite să locuiască singură şi trebuie să ajungă acasă până cel târziu la 22.30, aşa îi solicită tatăl său.

Nahla continuă să protesteze şi să scrie pe blog despre condiţia femeii în Egipt.

Puterea femeilor se mută în mediul digital

Este un nou tip de rebeliune, cu instrumente noi la dispoziţie: telefoanele mobile, internet şi public de peste tot de pe glob. Scopul este acelaşi şi rămâne o utopie: ca unei femei să i se permită să ia propriile decizii despre corpul şi mintea sa, să înveţe pe cont propriu ce să accepte şi pe cine să iubească. 

Ce e nou în această revoluţie este că nu mai e vorba doar despre femei. Acum şi fetele luptă pentru un loc pe scena mondială. Aceste fete îndrăznesc să-şi facă planuri, să-şi dorească o altă lume şi să creadă că este posibilă o schimbare. Revoluţia lor poate fi una tăcută, cum este reeducarea pe care o face şi Sina bărbaţilor, sau poate fi digitală, precum reuşitele Isadorei pe blogul ei. Poate fi zgomotoasă ca ţipătul Diyei că a fost violată, ca strigătul lui Valentini sau al Nahlei în Piaţa Tahrir, conchide „Der Spiegel“.