Iată, dacă vă interesează să treceţi dincolo de foarte banala şi atât de violent politizata dezbatere pe probleme de mediu folosită pentru a ridica sau dărâma platforma unui lider politic, datele unei tragedii profunde şi care afectează şansele de supravieţuire ale rasei umane, odată cu viitoarea apropiată destrucţie a habitatului nostru pe Terra. Sursele sunt impecabile şi arată că dezastrul care se petrece este atât de uriaş încât, lipsind termenele de comparaţie, este şi foarte greu de imaginat: şi asta este firesc să se întâmple deoarece termenii de comparaţie ai tuturor de analizelor de acum sunt conţinuţi fie în observaţiile meteorologice directe începute relativ târziu în Antarctica spre exemplu, acum jumătate de secol, sau prin deducţii din analiza scoarţei terestre, aluviunilor, permafrostului etc.

Dar asta nu înseamnă că nu a apărut o primă evidenţă: viteza degradării mediului înconjurător şi a tuturor elementelor sale componente este extraordinar de mare, cu mult mai mare decât s-a produs vreodată în istorie, altfel Planeta Terra ar fi fost acum o sferă de piatră rece şi unde nu ar fi putut rezista niciun fel de sisteme de viaţă.

Un exemplu: Divizia Antarctică Australiană (AAD), începând cu 1979, suprafaţa banchizei scade cu 1,7% la fiecare deceniu: în martie 2017, suprafaţa banchizei era doar de 2,07 milioane km pătraţi, adică cu 25% mai puţin decât media valorilor minimale înregistrate din 1979 încoace

Să reamintim că luna ianuarie a acestui an a fost cea mai caldă înregistrată vreodată, aşa cum afirma serviciul Copernicus asupra schimbărilor climatice. Iar NOAA, în estimarea sa publicată ieri, arată că temperatura medie pe suprafaţa globului a fost cu 1,14 grade C mai ridicată decât media secolului XX şi cea mai ridicată înregistrată vreodată de la începutul măsurărilor meteo în 1880. Iată, conform The Antartic Report ştirea conform căreia la baza Esperanza a fost înregistrată temperatura de 18,3 grade C!  

Încălzirea calotelor glaciare din Antarctica şi Groenlanda este un fenomen deosebit de grav date fiind consecinţele dramatice ale unei asemenea topiri masive a gheţurilor. Nivelul oceanelor creşte pe măsură ce se topesc miliardele de tone de gheaţă. Ceea ce va afecta în mod direct, pe viitor, destinul a milioane de oameni care trăiesc acum în regiunile de coastă. Conform Organizaţiei Meteorologice Mondiale, de 50 de ani încoace, temperaturile din zona Antarcticei au crescut cu 3 gr. C. În consecinţă, aproximativ 87% dintre gheţarii din zonă au un volum diminuat şi, de 12 ani încoace, topirea gheţurilor se accentuează.”

Iată fotografiile difuzate în urmă cu câteva zile de cei de la COPERNICUS şi care arată un exemplu foarte clar a ceea ce înseamnă topirea accelerată a gheţarilor. Fotografiile satelitare arată cum, la interval de zile se accentuează fisurile din gheţarul Pine Island din antarctica, fiecare având acum o lungime de peste 20 Km. Este un argument în favoarea concluziilor raportului publicat în luna septembrie a anului trecut de către experţii din Grupul interguvernamental francez de studiu asupra schimbărilor climatice. Concluzia raportului este teribilă: sute de milioane de persoane sunt direct ameninţate de topirea rapidă a gheţurilor din regiunile polare, fenomen la originea ridicării nivelului mărilor şi oceanelor.

Faptul că viteza de evoluţie a fenomenelor legate de schimbările climatice este chiar un subiect real de profundă îngrijorare o demonstrează faptul că, pe 9 februarie, a fost depăşit recordul precedent de 18 gr. C şi s-au înregistrat deja 20,75 gr. C pe Insula Seymour (cunoscută şi sub numele de Marambio) a explicat pentru AFP cercetătorul brazilian Carlos Scaefer.

Acestea însă sunt şi vor rămâne doar date statistice dacă nu, aşa cum se cere cu disperare la diverse conferinţe sau întâlniri internaţionale pe probleme de securitate, nu se vor elabora programe comune la nivel global pentru a reduce efectele acestora fenomene. Sau, la nivel minimal, pentru a pregăti politicile necesare ce vor trebui să fie implantate pentru a face faţă următorului fenomen la scară mondială care, cu siguranţă, va modifica toate datele politicilor securitare actuale: apariţia fluxurilor masive de „refugiaţi climatici”. Va fi vorba despre grupuri masive de zeci de milioane de persoane care vor fi nevoite să fugă din zonele devenite de nelocuit şi care, cu orice risc, vor încerca să se intre în zonele habitabile proxime. Modificând, poate cu forţa, toate echilibrele şi raporturile demografice existente acum.

Studiile de acum asupra „geopoliticii migraţiei climatice” sunt din ce în ce mai precise în a anunţa aceste fenomene şi consecinţele lor asupra ţărilor aflate în acum în zona temperată, viitoarea arie de refugiu în caz de maximizare a presiunilor climatice din alte zone, accentuând deja tendinţele aflate acum în evoluţie.