Institutul ASAN pentru Studii Politice din Seul a dat publicităţii un raport care a ajuns pe masa decidenţilor din Consiliul de Securitate al ONU şi care subliniază rolul Rusiei şi modalităţile de instalare a reţelelor de încălcare a embargoului în avantajul Coreei de Nord.

Vinerea trecută, Ambasadorul SUA la ONU, Nikki Haley, a numit foarte „tulburătoare“ aceste date, iar secretarul de stat Mike Pompeo a cerut „Rusiei şi tuturor statelor să respecte rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU şi să întărească sancţiunile împotriva Coreei de Nord“, într-o declaraţie susţinută în cadrul forumului regional ASEAN din Singapore sâmbătă. După embargoul pe produse petroliere, finanţe şi tehnologie, ONU a adoptat în septembrie 2017 embargoul pe autorizaţii de muncă (banii din salariile nord-coreenilor fiind dijmuiţi şi confiscaţi de autorităţi de la familii) iar în demcebrie 2017, a fost introdus embargoul total pe exporturile Nord Coreene, de 3 miliarde de dolari la cărbune şi 800 milioane de dolari din industria manufacturieră şi o sumă importantă nespecificată din vânzările de fructe de mare.

Situaţia reală, dincolo de evaziuni şi ocolirea sancţiunilor, este critică pentru Coreea de Nord, potrivit tuturor rapoartelor serviciilor sud-coreene, odată ce declinul comercial al Coreei de Nord este de 88% în primul trimestru al anului 2018, o situaţia care împinge Coreea de Nord la colaps dacă sancţiunile sunt respectate. Încetarea de plăţi şi prăbuşirea economică sunt inevitabile, avertizează rapoartele. Dar contrabanda şi reţelele organizate la nivel statal, cum sunt cele ruse, cele mai dezvoltate, reuşesc să menţină totuşi situaţia, dincolo de toate aşteptările oficiale.

Astfel, raportul ASAN arată că numai una din companiile nord-coreene de stat a achiziţionat 622.878 tone de petrol rus în valoare de 238 milioane de dolari între 2015-2017. Deşi China e principalul furnizor oficial, Rusia arată că 25 milioane, cât e estimarea oficială a întregii cantităţi importate de Coreea de Nord în aceeaşi perioadă, e mult depăşită astfel. Importul se face prin contrabandă autorizată şi supervizată de stat, China şi Rusia ignorând aceste transferuri. Şi dacă China a început să respecte cu stricteţe embargoul, de la începutul anului – după ce oricum era mult mai conformist cu regulile ONU – Rusia a creat reţele fantomă special pentru ocoli embargoul şi a profita de situaţia existentă.

Administraţia Trump tocmai a introdus sancţiuni împotriva unei bănci ruse care făcea afaceri cu o persoană aflată pe lista neagră pentru implicarea în programul de arme nucleare al Coreei de Nord, în timp ce activităţile firmei ruse Independent Petroleum Company (IPC), care a vândut petrol Coreei de Nord, s-a soldat cu sancţiunile Trezoreriei SUA în iunie 2017. IPC a vândut cantităţi mari de petrol unor companii ruse care lucrau cu şi pentru Coreea de Nord la Moscova, precum Pro-Gain Group Corporation (PGGC), reprezentanta Băncii de Comerţ Exterior a Coreei de Nord, o bancă sancţionată de SUA încă din 2013 pentru activităţile sale în domeniul nuclear şi balistic şi pentru încălcările diferitelor embargouri ale ONU.

Tranzacţiile au fost acoperite prin falsificarea ţărilor de destinaţie ale vânzărilor, profitând de faptul că PGGC este proprietatea unui cetăţean taiwanez, Tsang Yung Yuan. Tsang, şi el sancţionat anterior de SUA pentru exporturile de cărbune nord-coreean prin intermediul unei firme şi un broker nord-coreean, cu sediul la Moscova. De asemenea, compania a avut avantaje de ambiguitate din dubla înregistrare la Taipei şi în Samoa. În plus, s-au făcut transferuri ilicite în largul coastelor, pe mare, între vase, fiind închis sistemul automatic de identificare a vaselor pe mare pentru a le ascunde locaţiile. Schimbul numelor de vase, a cifrelor de înregistrare şi chiar vopsirea lor prin exterior, în larg, au fost alte metode de acoperire a transferurilor de petrol.

Dar poate cea mai importantă parte a transferurilor ilegale s-a produs folosind calea ferată Rajin-Khasan şi exceptarea de la embargo a exporturilor ruse de cărbune ce utilizau portul nord-coreean Khasan, Rajin fiind ultimul oraş din Rusia la frontiera de 25 km cu Coreea de Nord. Pe calea ferată construită aici, au fost tranzitate cantităţi importante de petrol – deşi excepţia era destinată cărbunelui rus care urma să fie exportat în terţe direcţii, deci nu interfera şi nu putea folosi Coreei de Nord, care exporta ea însăşi cărbune. Şi cum ONU superviza aici exporturile şi destinaţiile de cărbune, livrările de petrol s-au făcut valorificând această excepţie de către partea rusă.

Rapoartele comerciale vorbesc despre destinaţia China pentru transporturile ruse prin Khasan, dar raportul ASAN a demonstrat că, din 2015, singurele companii care au făcut tranzacţiile, au fost PGGC şi Velmur, două companii cu legături cu Coreea de Nord, exploatând excepţia căii ferate Rajin-Khasan pentru a evita sancţiunile ONU.