Iranul a dezvoltat războiul dronelor, pe care l-a testat şi dezlănţuit în Yemen. Şi pe care ameninţă să-l extindă în întregul Orient Mijlociu.

Rachete iraniene pentru rebeli: doborârea dronelor americane de milioane de dolari

Este vorba, mai întâi, despre transferul tehnologic şi producţia de rachete sol-aer, livrate către rebelii al Houthi din Yemen, o sectă şiită, aşa cum a făcut-o cu Hezbollahul libanez sau cu allawiţii din Siria, cărora Iranul le-a livrat aceleaşi capabilităţi. Astfel, chiar săptămâna trecută, a fost doborâtă o dronă americană MQ-9 Raptor, în valoare de circa 15 milioane de dolari, după evaluările CENTCOM, comandamentul american responsabil pentru regiunea Orientului Mijlociu, cel mai probabil de către o rachetă SQ-6 sol-Aer, primită de la iranieni. Gruparea al Houthi susţine, însă, că sunt rachete construite local.

Altitudinea la care a fost doborâtă drona arată o creştere spectaculoasă la nivel tehnologic şi a capabilităţilor pe care această grupare rebelă rudimentară le-a dobândit. Iranul a tras cu o rachetă sol-aer modificată SA-7 asupra unei drone MQ-9 care monitoriza regiunea Golfului în timpul atacurilor la adresa petrolierelor sabotate cel mai probabil de mine iraniene, potrivit afirmaţiilor americane. Atacul Corpului Gardienilor Rezoluţiei Iraniene asupra vasului Kokuga Courageous trebuia să nu poată fi filmat pentru a fi negat credibil de către partea iraniană, acuzată direct de către partea americană pentru atacul la adresa dronei sale, atac care ar fi fost ratat.

Apoi nu trebuie uitat că nu mai devreme de sfârşitul lui iunie, iranienii au doborât avionul fără bilot US Navy Board Maritime Surveilance (BAMS-D) – o fronă RQ-4A Global Hawk de înaltă altitudine operat de către SUA deasupra strâmtorii Hormuz, caz ce a fost pe punctul să ducă la declanşarea războiului împotriva Iranului. Preşedintele Donald Trump a blocat atacul care intervine după ce deja Iranul a sfidat libera circulaţie în Golful Persic şi Strâmtoarea Hormuz prin atacurile la adresa unui număr de vase petroliere, în Golful Oman şi în largul coastelor Emiratelor Arabe Unite tot vara asta. De altfel, atacurile rebelilor al Houthi cu rachete sol-aer sau sol-sol asupra dronelor şi navelor de luptă americane nu sunt noi şi există numeroase cazuri înregistrate în ultimii ani.


Susţinătoare pro-Houthi înarmate participă la o reuniune de sprijin a rebelilor Houthi în Sanaa Yemen FOTO EPA-EFE / Yahya Arhab

Drone iraniene pentru atacuri sinucigaşe cu explozibili ale rebelilor Al Houthi

Dar aceasta este doar o componentă a războiului dronelor din Yemen. Partea cea mai importantă ţine de producerea şi operarea de drone diverse pentru supraveghere, sprijinul atacurilor trupelor terestre şi dirijarea artileriei, dar mai ales pentru atacuri sinucigaşe în Yemen. Trupele rebele Al Houthi şi Yemenul au fost alese pentru a testa metodologii şi tactici de luptă cu drone sinucigaşi de tip kamikadze împotriva ţintelor valoroase din Yemen.

Descoperirea deţinerii acestei tehnologii de către rebelii al Houthi a fost o surpriză primele dăţi, dar ulterior utilizarea de drone diverse a devenit un loc comun în Peninsula Arabă. Oficialii saudiţi vorbesc despre mai mult de 140 de drone doborâte de ei în cursul unor atacuri asupra propriului teritoriu, venite din Yemen, şi tehnologia evoluează rapid, de la nivelul unor drone de supraveghere, construite sau comandate ca jucării la origine, la drone de dimensiunile unui avion, numite de ONU UAV-X care călătoresc la peste 1500 km distanţă cu peste 250 km/oră.

Tehnologia este mortală şi constituie un avantaj fantastic pentru rebelii al Houthi, cu precădere împotriva trupelor guvernamentale yemenite, dar şi împotriva alianţei arabe condusă de Arabia Saudită şi împotriva capabilităţilor militare americane. Dar ţintele civile sunt cele mai uşoare şi cele vizate cel mai des. Şi nu întâmplător testul se face în războiul civil şi sectar din Yemen, acolo unde Iranul a livrat, potrivit probelor şi afirmaţiile experţilor şi oficialilor americani, această tehnologie către reprezentanţii din teren pe care-i susţine, rebelii al Houthi. Acolo e un spaţiu desertic de confruntare cu americanii şi unde drepturile omului există doar în rapoartele organizaţiilor internaţionale.


FOTO Arhivă

Aeroporturi, nave, personalităţi, rafinării: ţintele războiului cu drone din Yemen extinse în tot Orientul Mijlociu

Atacurile cu drone sunt curente în ultimii ani. În iulie 2018 rebeli Al Houthi au revendicat atacul cu dronă asupra unei rafinării în Ryad, apoi asupra unor aeroporturi în Emiratele Arabe Unite. În ianuarie 2019, un atac a vizat eliminarea şefului intelligence-ului militar yemenit, gen. mr. Mohammad Saleh Tamah, care a fost ucis împreună cu un grup de comandă yemenit al guvernului legitim. De altfel, forţele guvernamentale yemenite au distrus, la rândul lor, stocuri de drone deţinute de rebeli. Dar utilizarea lor a crescut ca ritm şi impact în ultimele săptămâni, subliniind şi dificultăţile în a le combate – mici, greu de detectat, zburând la înalţime joasă sau, din contra, la înălţimi foarte mari.

UAV-urile – vehicule aeriene fără pilot – şi dronele de diferite dimensiuni, au început să fie utilizate în Yemen din 2002 de către SUA împotriva Al Qaeda din Peninsula Arabică. Drone chineze au fost cumpărate şi utilizate de către Emiratele Arabe Unite care l-au atacat cu succes pe liderul grupării al Houthi în 2018, Saled al Sumad, preşedintele Consiliului Politic Suprem al grupării.

Cât despre membrii grupării rebele, ei au tehnologia pentru a lansa misiuni de la supraveghere la luptă directă şi asasinate, inclusiv asasinate suicidare, încă din februarie 2017, cu modele de drone „Al-Hudhud“, „Al-Hudhud 1“, „Al-Raqib“ şi "Qasef 1". Apoi au apărut în posesia lor dronele Sumad 2, Sumad 3 şi Qasef – 2 M, despre care e mult mai greu de spus că sunt de producţie locală. Unitatea specială din armată rebelă care construieşte rachetele balistice şi UAV Air Force nu poate explica nivelul tehnologic, doar construirea din bucăţi şi operarea dronelor, după o pregătire specială în Iran.

Dronele al Houthi de recunoaştere sunt "Hudhud", "Hudhud 1", "Raqib" şi "Rased." Au între 100-150 cm, anvergura aripilor de 2 m şi pot sta în aer circa 2 ore, călătorind pe distanţe de 30-35 km. Raqib poate face şi poze pe baza tehnologiei amprentei termale. În Războiul cu Irakul, Iranul a folosit, în anii 80, drone Tlash 1 şi Muhajir 1 de această factură. Dar cele mai periculoase rămân cele cu misiuni de atac suicidar, Qasef 1, Sumad 2 şi Sumad 2, care zboară la mai mult de 1000 km şi pot sta 24 ore în aer. Această generaţie e folosită de rebelii Al Houthi, fiind drone cu rază de acţiune de 150 km, au 2,5 m lungime, anvergura aripilor de 3 m şi pot zbura 2 ore, cărând 30 de km de explozibil. Zboară la joasă altitudine şi explodează aruncându-se asupra ţintei. Folosesc explozibili TNT, C3 şi C4.

Implicarea Iranului şi ţintele războiului sectar şiiţi-sunniţi şi a rivalităţii geopolitice cu Arabia Saudită

În 20 ianuarie 2019, Ianul a livrat grupării Al Houthi drone S-129, potrivit surselor saudite. Această dronă are funcţii de supraveghere şi de luptă cu câte 8 rachete la bord, pot zbura 2000 km şi pot sta 30 de ore în spaţiu. Teheranul le deţine din 2012 şi sunt baza capabilităţilor sale de drone. Gruparea rebelă le-a folosit pentru a ataca sistemele de apărare saudite Patriot mutate la frontiera sudică cu Yemenul pentru a bloca şi doborî rachetele balistice lansate de ei asupra teritoriului Regatului saudit.

De altfel, ţintele sunt multiple. În aprilie 2019, dronele Qasef – 1 au atacat aeroportul saudit din Abha, iar în august şi septembrie 2018, ţintele dronelor Sumad 3 au fost aeroporturile din Dubai şi Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite. Au fost atacate şi facilităţi ale companiei petroliere saudite Aramco de către o dronă Sumad 2, dar şi fortele guvernamentale yemenite pe Coasta de Vest şi pe frontul din Nehm, lângă capitala Sana’a, ocupată de rebeli. Dar au fost vizaţi şi lideri militari, precum cei din atacul de la baza Al -Anad, unde şi-a pierdut viaţa şeful intelligence-ului militar yemenit.

Achiziţia şi construcţia dronelor este relativ simplă: au motoare DLE 111 ale firmei chineze DLE care vinde şi în Iran, costă 600 dolari şi pot fi pilotate de la distanţă. Elicea e modelul XOAR produs de firma germană Beechwood şi costă 250 de dolari, putând fi comandată pe Internet, iar fuzelajul e făcut de rebelii al Houthi din fibră de sticlă ca să fie uşor. Dronele cele mari, de luptă, sunt produse de iranieni şi aduse prin contrabandă pe reţele formate în timp în întreg Orientul Mijlociu. În general prin Oman, acolo unde au fost capturate în 2016 6 asemenea exemplare – asta ca să nu mai existe dubii sau negări ale Iranului privind implicarea în conflict.


Gardienii Revoluţiei Islamice din Iran FOTO EPA-EFE

Reţelele iraniene de contrabandă şi producţie de drone navale din Golf

Transferurile de arme şi traficul ilegal prin întreg Orientul Mijlociu este realizat de două unităţi afiliate forţelor speciale Al Quds ale Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice din Iran, Unitatea 400 şi Unitatea 190, care au montat şi operat din timp reţelele de contrabandă prin coruperea grănicerilor, vameşilor şi militarilor de peste tot din regiune.  Cât despre experţi, oamenii, duşi în Iran pentru „îngrijire medicală“ după ce au fost „răniţi“ în Yemen, zice-se – deci cei care sunt subiect al misiunilor umanitare – sunt de fapt transferaţi şi antrenaţi în Iran pentru montarea dronelor din bucăţi, pentru operarea şi coordonarea lor. Alţii au fost antrenaţi în Liban de către Hezbollah, care deţine tot de la Iran această tehnologie.

Nu în ultimul rând, o armă la fel de redutabilă sunt dronele navale, bărci rapide conduse de la distanţă şi încărcate cu explozibil, folosite la atacuri sinucigaşe. Prima oară, vizată a fost fregata saudită Madina în Marea Roşie, la 29 ianuarie 2017, de către 3 nave dronă concomitent. Două au fost distruse până sa facă impact cu fregata, iar ultima s-a ciocnit direct în spatele vasului, şi a ucis doi soldaţi saudiţi, rănind mulţi alţii. La fel a fost ţintită de către rebelii al Houthi nava emirateză Makha tot de către 3 bărci dronă concomitent.

În aprilie 2017, rebelii al Houthi au vizat cheiul Portului Aramco din Jizan cu un vas dronă comandat de la distanţă, dar saudiţii au prevenit atacul. Iar în iulie 2018, rebelii au ţintit cu o asemenea dronă un tanc petrolier saudit ce trecea prin Marea Roşie, potrivit saudiţilor, dar rebelii Al Houthi au insistat că ţintiseră nava militară de război Dammam, de fapt. Tancul petrolier Arasan a fost lovit la nivelul suprafeţei de către o asemenea dronă telecomandată – de unde o gaură în coca de 2-3 metri de diametru şi un foc declanşat la vas, iar nava petrolieră l-a însoţit în port.

În acelaşi timp, nu trebuie uitat că aceste drone navale sunt construite de nava-mamă Saviz, plasată din 1999 în arhipelagul Dahlak din Marea Roşie. Aceasta constituie cea mai prolifică sursă de armament şi drone navale a Iranului pentru rebelii Al Houthi din Yemen, acordând sprijin logistic grupării şiite de câţiva ani buni. Nava a lucrat ani buni în cadrul reţelei de contrabandă şi trafic de arme, şi se află din 2007-2008 pe listele de sancţiuni ale ONU şi SUA pentru trafic de arme, împreună cu armatorul, Rabaran Omid Daria Ship management şi cu proprietarul Ojia Anos Khorushan. O asemenea tehnologie e greu de contracarat şi grupările rebele, insurgente sau actori non statali precum al Houthi au avantaje sensibile când o deţin. Nu mai vorbim despre perspectiva ca această tehnologie să ajungă în mâinile organizaţiilor teroriste precum Al Qaeda sau Daesh, autointitulată Stat Islamic.